Moartea ceasornicarului (poveste)
Într-o dimineaţă strălucitoare de mai, bătrânul ceasornicar constată că îşi rătăcise instrumentul cel mai de preţ: cel cu care închipuia rotiţele cele mai fine ale ceasurilor sale. “Poate l-am rătăcit pentru că nu i-am dat niciodată un nume”, îi îngâna tristeţea gândul, şi gândul se insinua pe şira spinării transformându-se …
