Caut amant!

Em Sava

13 October 2015

Sava EmAzi:

Femeie, fostă cuminte, cu forme iubibile, adaptabilă la pofta masculin-animală, caut bărbat pentru a-mi înșela pe o perioadă determinată soțul. Exclus genul cuminte, domestic. Candidatul trebuie să fie sportiv și experimentat, capabil de workout sănătos (febră musculară, arderi calorice și eliberare de toxine!!!). Apoi inimă ușoară și fiecare la casa lui. Fără gânduri sau priviri înapoi. Neapărat să fie genul nestatornic, cel care-și pune pălăria pe-o ureche, fără sentiment sau dorință pentru un eventual mâine. Să plece. Iar eu să-mi ling buzele, să-mi aranjez fusta și să-mi văd de ale mele… că deh!.. până la urmă, am fost femeie serioasă și voi reveni la poziția inițială… dar nu chiar în următoarele cinci minute.

Ieri:
Cu sufletul… altă poveste: Acuma și durerea, cât poate să doară? Tot se gată într-o bună zi… Nu?
O omori tu pe ea sau ea pe tine, dar are capăt.
Azi e prima zi când nu am plâns. Nu încă. Și e 1 și 16 minute p.m. Oare m-am liniștit?

femeie indragostita
***
E 4 și 20. Am bocit ca după mort în baie. Și nici măcar de dor. De data asta, de mila mea. Mi-am văzut fața în oglindă. Parcă a trecut trenul. Cearcăne mari albastre, dungi adânci de la plâns și ochii… zici că am furat toată viața și mă așteaptă ștreangul. Nu mi-am văzut privirea asta șifonată și umilită nici când… hmmm. Mi-e rușine cu mine, de mine…. cum naiba sunt în poziția asta? Nici nu m-am fardat azi. Nu am avut chef. Nici nu m-am pieptănat. Mi-am uscat părul după duș și l-am prins cu degetele într-o coadă anapoda la ceafă, ca o adunătură de șerpi nebuni care se revoltă în captivitate. Sunt transparentă.
Am ieșit umflată de plâns. El, soțul, m-a întrebat ce am… Nu am răspuns nimic. Mi-e că mă duce la urgență. Și ce-o să spună doctorul? Dor de inimă albastră? Apoi m-a sunat mama: „Draga mamei… ești răcită?”
„Un pic”- el îmi privește cu mirare minciuna. Nu mai știe ce să facă cu mine… Nici eu. S-a convins că nu merge să mă ia nici cu binele și nici cu răul. Așa că are răbdare. Nesfârșită răbdare. Doamne! Cât îi urăsc răbdarea. Nu știu nici ce știe, dacă știe ceva sau nu.
***
Am decis să mă despart de el. Nu. Nu definitiv. Sau poate… încă nu știu… Vreau o pauză, să fiu singură, să mă bat de toate și toți, să nu mă mai fredoneze nimeni la melodie cu ce e bine și ce nu. Gata. Azi îi spun. O lună, două… nu știu. Am nevoie să nu mai văd pe nimeni, în special nu pe el.
Doar pe bărbatul acela, care-o fi, să-mi potolească hormonii și să mă pună cu botul pe labe. Să îmblânzească scorpia din sufletul meu. Apoi, căită, să mă întorc pe cale. Unde? Oi vedea.
***
Am vorbit cu prietena mea. Ea știe toată mocirla prin care am înotat în ultimele luni. Mi-a spus să-mi bag mințile în cap și să nu-mi fac să sufere bărbatul bun pe care îl am. Ea e divorțată. Părăsită în real, de fostul ei soț. Acum se chinuie să găsească un bărbat bun. Și, cică nu mai sunt pe piață. Așa zice. Ar trebui să o cred că e frumoasă și deșteaptă și chiar devreme acasă.
***
Ce e cu mine, de fapt? Eu măritata măritatelor, moralitatea întruchipată, deținătoarea adevărului absolut în ceea ce privește căsătoria perfectă mi-am găsit un amant. Unul virtual. De fapt nu eu, el m-a găsit și întors cu roțile-n sus. Cât m-am ferit eu de genul acesta de întâmplare… dar vorba ceea: te ferește, te ferește, până ce te nimerește. Așa am pățit eu. Și, din înălțimea cumințeniei și virtuții mele, plus teoriile deștepte și pieptănate cu cărare despre relaționarea virtuală, am căzut atât de jos, că mi-am zdrelit genunchii sufletului. Lipsa de experiență l-a incitat, refuzurile repetate l-au ambiționat și am ajuns … să vibrez într-un hal… Don Juan-ul virtual e de meserie (nimic de reproșat, profesionist în adevăratul sens al cuvântului. Se știe!!! Jur!! Măcar nu m-a zăpăcit un amator!) m-a făcut să-l doresc, cum nu am dorit vreodată un bărbat. S-a terminat, tot virtual cum a început, că toate pe lumea asta au început și sfârșit, dar eu… nu mai sunt eu. Au căzut toate vălurile și s-au născut curiozități și dorințe, care zburdă departe rău de domesticia căminului conjugal. Știu. Nu e moral. Dar e… vital. Pentru mine acum e. Trebuie să-mi duc la capăt trădarea.

Recapitulare:

Caut bărbat bun la pat, cu forme iubibile, adaptabil la pofta feminin-animală!

Pe Em o găsiți cu totul aici



Citiţi şi

Nu poate fi nimic între noi

Pentru C.

Mânca-l-ar pământul de dor!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
54,527 views

Your tuppence

  1. Sorin / 4 September 2016 15:06

    … scris bine, cu tact, real. Cu o singura precizare: nu poti fi in ambele barci! Va trebui sa alegi. Odata alegerea facuta, nu e cale de intoarcere si nu mai poti reveni nici la ceea ce ai fost si nici la cei lasati deoparte. Va trebui sa traiesti pentru totdeauna cu consecintele alegerilor si faptelor tale. Cu tine insuti.
    De scris, e usor. De trait cu consecintele, mai greu.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 10 Thumb down 0
    Reply
  2. andreea / 17 December 2015 23:17

    perfect de acord cu dorintele doamnei fiindca din cauza maritisului precoce sau a unei tinereti in care nu au reusit sa traiasca prea multe senzatii wow (nu au avut cu cine sau nu au descoperit asta despre ele), acum ajung sa tanjeasca dupa ele. ceea ce e perfect normal pt orice om, doar ca nu le poti avea pe toate in acelasi timp..

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 20 Thumb down 1
    Reply
  3. Mihai Maxim / 14 October 2015 11:57

    Așa și? Eu cu ce mă aleg? Cu clipele furate de tine? Nu că aș da crezare celor scrise în articolul tău. Înțeleg că e doar un exercițiu stilistic, un joc de artificii literar. Dar dacă ar fi, să zicem, real și cineva ar pune botul, el cu ce s-ar alege?

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 1
    Reply
  4. florin_noname / 14 October 2015 6:08

    Minunata descrierea… cu spume de durere si placere, cu amor intrerupt de ticaitul ceasului, in scurgerea bit-ului de pe internet.
    Superb! Se incurca binarul in sistemul hexazecimal al vibratiei. Zona buffer-ilor, din umbra, si a portilor logice virtuale urla cand vad dorinta si emotia in gatul fibrei optice neuronalo-sentimentala.

    Adorabil…. de minunat…

    Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 4
    Reply
  5. Cecilia / 13 October 2015 18:58

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 2 Thumb down 6
    Reply
  6. Marina Dy / 13 October 2015 18:18

    Ti-am citit articolul cu voce tare, l-am interpretat ca pe un monolog si a iesit de minune. As putea sa-l preiau si sa-l spun mai departe pe o scena, sa vad sclipirile din ochii femeilor care ma asculta ;)) Minunat!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 1
    Reply
  7. Sava Em / 13 October 2015 17:38

    Cecilia, îți mulțumesc și apreciez părerea. Mă bucur că te-am făcut să trăiești articolul. Mă bucur că am reușit să conving. Articolul tratează cu umor și ironie o situație des întâlnită în ultima vreme. Nu eu sunt protagonista. 🙂 Dar abordând genul acesta de subiecte mi-am asumat riscul de a fi interpretată.
    Eu am imaginat o situație și de obicei când scriu se pare că sunt convingătoare. Nu o să mă apuc să scriu romane polițiste că aș sfârși probabil după gratii. 😀
    Mai e un articol tot pe această idee, altfel abordat, apărut în 9 octombrie. Mulțumesc pentru vizită și patos! Sava

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 25 Thumb down 1
    Reply
  8. Cecilia / 13 October 2015 16:52

    Am ras si inca rad. Dar rad cu o foarte mare pofta! Nu dau cu piatra, parol, ci doar te ajut sa identifici vreo doua, de mult (ne)cunoscute:
    1. Amantlâcul online… Ce mizerie, ni se intampla tutuor copilelor la cap. Ca doara noi ne indragostim de fantasme (dar vrem totul practic). Ce e mai frumos decat o iubire idilica, neconsumata, trecuta prin filtrul ecranului, departe de expunere reala? Pai poti sa fii cine vrea muschiu’ tau sa fii. Si el la fel. Si pac-pac, soulmates!! Si daca tot suntem la capitolul acasica, sa fim draga mea si practice. Pai nu e bine sa suferi tu de inima albastra, sa plangi in baie sa-ti umilesti barbatul precum Catalina la Luceafar? Las’ ca e bine. Selectie naturala, da-i inainte, ca divortatii ne lispesc.
    2. Maritata maritatelor. Draga mea, o femeie pana nu vede 2 nu se lasa (acum, nu te basica. Si simt nevoia sa ma explic, de teama sa nu intelegi gresit. Se poate sa fi vazut si 9, nu 2, problema e ca nu vazusi tot). Da-i inainte ca nici de nesatisfactute n-avem nevoie

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 30 Thumb down 8
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro