Ce-a fost între Henriette Yvonne Stahl şi Panait Istrati

Catchy

17 May 2015

Despre corespondenţa dintre Henriette Yvonne Stahl şi Panait Istrati se ştiu puţine lucruri. În nota biografică, alcătuită de Mihaela Cristea la ediţia din 1988 a romanului Între zi şi noapte, se poate citi, în dreptul anului 1930: “din mulţimea personalităţilor de cultură, care îi frecventau casa, leagă o aleasă prietenie cu Panait Istrati. Menţionăm că, din păcate, corespondenţa lor a fost distrusă în timpului războiului din 1944”.

Nu poate fi vorba de “corespondenţa lor”, ci numai de scrisorile primite de H. Y. Stahl. În fondul Casei memoriale “Panait Istrati” din Brăila, se află şase scrisori trimise de H. Y. Stahl lui Panait Istrati, între 25 februarie şi 18 aprilie 1931. Cinci dintre acestea (25 februarie, 13, 22 martie, 8, 18 aprilie) au fost publicate de noi, în volumul Panait Istrati – Pagini de corespondenţă (Muzeul Brăilei şi Editura Porto-Franco, Galaţi, 1993, p. 98-101). În 1995, cele cinci scrisori au fost traduse şi publicate în Cahiers Panaït Istrati, no 12, fără precizarea sursei. Cea de a şasea, datată “10.III.1931”, o publicăm, prima oară, acum.

La vremea apariţiei Paginilor de corespondenţă, nu aveam detalii, în afara celor deduse din scrisori şi a menţiunii Mihaelei Cristea, despre “prietenia” celor doi scriitori (Istrati nu face nicăieri vreo referire la acest episod din viaţa sa). Pe de altă parte, conţinutul scrisorilor dovedea mai mult decît ceea ce Mihaela Cristea numise “o aleasă prietenie”. O confesiune a Henriettei Y. Stahl, făcută cu puţin înaintea morţii, avea să apară abia în 1996 (Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl, Minerva, Bucureşti, 1996). Autoarea Voicăi povesteşte acolo amănunte despre împrejurările în care l-a cunoscut pe Panait Istrati: “Întîlnirea mea cu Panait Istrati a fost dramatică. După o lipsă de ani de zile (…) de cum a venit în ţară, Panait Istrati a întîmpinat greutăţi «administrative». Între altele, dificultăţi cu stagiul militar, pe care nu-l făcuse. Într-o zi, a venit la mine generalul Virgil Economu, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei (…) şi mi-a spus: «E Panait Istrati în ţară. I-am aranjat situaţia militară – ce om! – şi ne-am împrietenit.» Panait Istrati l-a întrebat: «Cum aş putea să-ţi mulţumesc pentru serviciul pe care mi l-ai făcut?». Generalul Economu i-a spus: «Vii cu mine în vizită la o tînără scriitoare.»”.

henriette-yvonne-stahl
Panait Istrati şi H. Y. Stahl nu s-au întîlnit în 1930, ci în 1931. În 1930, Istrati trecea printr-o criză dramatică. Rupsese legăturile cu Occidentul (“Pentru mine Occidentul e mort”) şi revenise în România. Publicase Confession pour vaincus, în cadrul trilogiei Vers l’autre flamme, şi, dincolo de cunoscutul scandal, aceasta însemnase şi pierderea prieteniei lui Romain Rolland. Întors în România, cu gîndul de a se stabili la Baldovineşti (lîngă Brăila) – unde voia să-şi întemeieze o “gospodărie ţărănească” – şi-a văzut planurile date peste cap de autorităţi şi de rude. Sentimental, era în pragul prăpastiei: Bilili îl părăsise, după ce îi promisese că vor trăi împreună în casa pe care Istrati tocmai o construise la Brăila, pe terenul unui prieten. Supus interogatoriilor, urmărit de Siguranţă, atacat violent în presă, refuzat de gazete care altădată îi solicitau insistent colaborarea, considerat fie “bolşevic”, fie “vîndut dreptei”, s-a văzut nevoit, peste toate acestea, să răspundă şi “mascaradei” recrutării.

panait istrati
Corelînd mărturia Henriettei Y. Stahl cu datele scrisorilor şi cu o însemnare a lui Panait Istrati (“…iată-mă în 1931, om în vîrstă de patruzeci şi şapte de ani, recrutînd… în faţa «Consiliului de Revizie.»”), reiese că provocarea întîlnirii de către Virgil Economu s-a întîmplat la începutul anului 1931. Scena i-a fost povestită tinerei scriitoare de Panait Istrati însuşi, la prima vizită, prelungită pînă în zorii zilei următoare. Presupusa “pretenţioasă scriitoare pedantă” s-a dovedit a fi o femeie fermecătoare: foarte frumoasă, inteligentă şi talentată. Chiar din prima zi, Panait Istrati “a făcut cunoştinţă cu toată familia mea, mama, tata, nepoţii…”. Şi tot atunci s-a aprins flacăra pasiunii: “Mînca greu, pentru că mă ţinea de mînă, propunîndu-mi să fugim în lumea largă”. I-a cerut cărţile (Voica şi Mătuşa Matilda) şi “a venit peste două zile şi mi-a spus: «Am citit toată noaptea. Nu ştii ce spaimă am tras să nu am deziluzii că ai scris nişte siropuri»”.

Vizitele au continuat cîteva zile la rînd, apoi Panait Istrati a trebuit să plece la Brăila, iar H. Y. Stahl să-şi pregătească plecarea la Viena. S-au mai văzut o singură dată (“Am sosit azi-noapte de la Brăila. Am vrut să te mai văd o dată înainte de plecarea ta.”), iar despărţirea “ne-a fost dramatică. Mă întreba mereu: «Cînd te întorci?»”. Şi-au scris şi pînă la plecarea Henriettei. La Viena, H. Y. Stahl a primit, se pare, o singură scrisoare de la Panait Istrati, pe care a citit-o “cu uimire, cu disperare”. Scrisoarea a ars în timpul războiului, “dar o ştiu, cred, aproape pe dinafară. În tot cazul, sfîrşitul era cam aşa: «Nu vreau să-ţi dau tristeţea morţii mele. Nu mai am mult de trăit şi e păcat să stricăm ce a fost»”.

Nu se ştie cîte scrisori îi va fi scris Panait Istrati. Se vede însă că, după plecarea ei la Viena (15 martie 1931), Istrati a refuzat constant continuarea poveştii de dragoste. Motivele? Unul poate fi cel invocat în scrisoare. Un altul – care, într-un fel, îl contrazice pe primul – ar putea fi cealaltă poveste de dragoste, începută în toamna anului 1930, cu Margareta Izescu, studenta la “fizico-chimice”, care avea să-i devină soţie.
Scrisoarea din 10 martie 1931 este a doua în ordinea cronologică a celor şase cunoscute, expediate de H. Y. Stahl. Pe baza ei, se poate reface succesiunea corespondenţei şi se poate deduce că debutul l-a făcut Panait Istrati. Scrisoarea Henriettei din 25 februarie, conţinînd două rînduri (“M-am gîndit mult la Dumneata şi ştiu că-mi pare bine că te-am cunoscut. Te rog să nu uiţi asta.” – Pagini…, p. 98), deşi nu pare, este un răspuns. La el se face referire în scrisoarea din 10 martie: “În prima clipă – răspuns scrisorii matale – ţi-am trimis cîteva cuvinte – nu ştiu ce înţeles le-ai găsit, însă eu le rupsesem din adînc din mine şi credeam că vor fi suficiente.”

Pentru că se apropia plecarea la Viena, H. Y. Stahl îi scrie iarăşi, peste numai trei zile (13 martie): “Ţi-am scris ultima scrisoare întrebîndu-te dacă pot sau nu să-ţi scriu atunci cînd simt nevoia şi iată că fără să-ţi aştept răspunsul, Panait Istrate, eu din nou îţi trimit cuvinte. Şi cum aş face altfel cînd le simt în suflet prea multe şi că vor să vie la lumină – şi apoi cui să le trimit cînd toate sînt născute din vina dumitale? (…) Dacă acum m-ai lovi cu un răspuns care m-ar durea, aş înceta să-ţi scriu ca să nu te supăr, dar n-aş înceta să-ţi mulţumesc.” (Pagini…, p. 98)

Între 8 şi 18 aprilie, datele ultimelor două scrisori expediate de H. Y. Stahl, de la Viena şi de la Berlin, Istrati a pus capăt relaţiei. Scrisoarea lui se încheia, “în mod ciudat”, în franceză: “Laissons le temps passer”. H. T. Stahl i-a răspuns, punînd la final aceleaşi cuvinte, semn că acceptase situaţia: “Panait – după ultima ta scrisoare, orgoliul sau prudenţa m-ar putea sfătui să nu îţi mai scriu, dar faţă de tine n-am nici un fel de orgoliu, nici un fel de prudenţă şi sînt mîndră de asta. Singurul lucru care ar fi putut să mă oprească de a-ţi mai scrie, ar fi conştiinţa că n-am dreptul să o fac cît timp n-aş putea în acelaşi timp spune că sînt pentru totdeauna a ta. Pentru că însă, gîndul acesta, de a fi a ta, întreagă a ta, a trecut prea aproape de mine – cred că totuşi îţi pot spune încă, ce stă aci, pe suflet. Dealtfel, de acum n-am să îţi mai scriu, afară dacă mi-o ceri. (…) Poate că m-am înşelat şi că nu eşti tu acela al meu, dar trebuie să ştii că semeni îngrozitor de mult cu ceva ce aşteptam. (…) Şi de acum: «ce-o vrea Dumnezeu» – spun şi de data asta, căci nu găsesc alte cuvinte. Vreau însă să ştii, că pentru ce mi-ai dat pînă acum îmi eşti drag şi aproape că n-am să pot auzi numele tău fără să tresară în mine, adînc, ceva cald, mereu.

Şi acum: “laissons le temps passer” (Pagini…, p. 100-101).

Nu s-au mai întîlnit niciodată. În convorbirile cu Mihaela Cristea, H. Y. Stahl mărturiseşte că nu l-a mai văzut decît fără viaţă, pe catafalc. “Pe catafalc, Panait Istrati părea tînăr, viu, frumos. Numai că avea splendoarea lui de ochi închişi.”

10.III.1931
Panait Istrate,

În prima clipă – răspuns scrisorii matale – ţi-am trimes câteva cuvinte – nu ştiu ce înţeles le-ai găsit, însă eu le rupsesem din adânc din mine şi credeam că vor fi suficiente. Dar deodată mă trezesc că te simt atât de aproape şi persistent în gândurile mele încât mi s-ar părea nedrept să-mi schilodesc dorinţa asta de a-ţi vorbi.

Sunt bucurii sau dureri cari nu mai trec niciodată. Dumneata mi-ai dat una din acele bucurii. Prin asta m-ai legat pentru toată viaţa, chiar dacă nu ne-om mai vedea niciodată.

De când te-am întâlnit îmi sunt gândurile mai limpezi şi simt nevoea puternică să-ţi înapoiez ceva din bucuria clară pe care mi-ai dat-o. Panait Istrate îţi mulţumesc din tot sufletul şi iartă-mă că nu găsesc alt cuvânt decât acest simplu: mulţumesc. Hai să nu murim încă Panait Istrate. Şi ce groază îmi era în seara aceea în care ai venit la noi – că o să rămânem străini şi că nu o să înţelegi!

Peste câteva (5) zile plec din ţară. Pot să-ţi mai scriu, sau nu trebue? În tot cazul Panait Istrate ordin dau din nou: când ai nevoe de suflet aproape, să te gândeşti la mine. Şi apoi mai sunt mulţime de lucruri cari nu au cuvinte şi nu pot lua viaţă pe petec de hârtie şi pe cari trebuie să le simţi.

Henriette Stahl

P.S.: În tot cazul îţi dau şi adresa din Berlin unde voi fi pe la sfârşitul lunei: Berlin W. 30. Victoria Luize Platz 8 “Pension Röhr” H. Y. Stahl

Sursa: articolul domnului Zamfir Bălan, O relaţie puţin cunoscută, publicat aici.

Citiţi şi

Milionul

Scrisorile doamnei T.

Uraganul Nina și gustul de-acasă


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,019 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro