Ce dacă le fac să sufere? Și eu am suferit!

Tipadelasocio

23 March 2015

Îi era frică să se uite în oglindă, să se privească singur și nefericit. Își cauta anestezicul în fericiri de unică folosință, cu termen de valabilitate scurt. Fugea de sine, era nemulțumit de ce ajunsese să facă, de faptul că nu realizase mai nimic până la 43 de ani, îi era frică să-și recunoască adevărul rece și deranjant chiar și când rămânea singur în garsoniera aia prăfuită, plină de fum de țigară și cu muzica țipând în boxe.

O găsise pe Monica, o puștoaică de 19 ani, studentă în primul an la agronomie. Încă una de pe lista mereu incompletă a cuceririlor. Mai era Gabi, iubitoare de pisici, divorțată la 35 de ani, una care găsise ca unică soluție de a scăpa de kilogramele în plus mișcorarea stomacului pe masa de operație. Bine, și Cristina, cu care se împăcase după o pauză de o lună, de plictiseală, dar și ca să-și demonstreze că tot la el se întoarce. Că e un bărbat adevărat, nu? Și Elena, Georgiana, Irina, Florina, Florentina, Tania și Silvia, da, Silvia.

Alcool, țigări, sex, viață de rock star, cum îi plăcea să se laude în fața străinilor, ca să-și anunțe versatilitatea. Cantitate, nu calitate. Mult, să fie, să aibă de unde alege. Doar că sexul mult și divers nu umplea golurile afective. Știa asta, dar era mai comod să fugă, pentru că fuga îl scutea de întrebări, îl scutea de profunzime, era de suprafață, la fel ca toate pseudo-relațiile cu naivele impresionate de vocabularele sale de explicații.

infidel

Sunt liber, fac ce vreau! Așa îmi place să-mi trăiesc viața. De fapt, vreau să-mi întemeiez o familie, dar mai amân puțin să mă mai distrez, să mă bucur, sunt un bărbat bine.

Nu era chiar un bărbat bine. Lipsurile financiare cauzate de consumul excesiv de substanțe, comportamentul impulsiv atunci când se enerva că nu stătea toată lumea dreaptă în fața lui, discuțiile interminabile despre el, el și el și bârfa caracteristică mai degrabă unei femei invidioase decât unui bărbat independent conturau profilul lui de puști cu vârstă înaintată, aflat într-o perpetuă căutare și pierdere de sine, nicidecum portretul unui bărbat care știe clar ce vrea, cine e, ce poate, pe ce drum se află.

Gagicile tinere, cucerite ostentativ și ademenite de alura unui intelectual riscant, intrau și ieșeau din casa lui ca de la recepția unui motel, ca la gară unde se vând bilete la preț redus, la clasa a doua, a treia, a cinșpea. Fiecare din puicuțele agățate subtil pe internet se credea importantă, prima din viața lui, se vedea la clasa întâi. Fiecare fusese prima la un moment dat, până în momentul doi, când apărea următoarea puicuță, la fel de naivă și cu o serie de caracteristici asemenănătoare precedentei cel puțin din punct de vedere al bagajului de așteptări.

Așa îmi confirm bărbăția. Asta e interesantă, că are bani. Cu aia mă simt bine, bem, dansăm, fumăm. Aialaltă nu știe să facă atmosferă, dar mi-a găsit job. Asta arată foarte bine, mă afișez cu ea să se oftice ăștia mai tineri. Aia îmi face curat în casă și e cuminte, e doar a mea. Și tot așa.

Ce bine mă simt în viața mea! Sunt un bărbat liber, sunt un bărbat bine, ce mă mai iubesc! Uite, aia mi-a făcut ieri o criză de gelozie, a țipat, a plâns, apoi am făcut sex. Mi-a plăcut chestia asta. Mă excită să văd cum înnebunesc femeile și le aduc la disperare când nu mai știu ce să facă fiindcă mă pierd pe mine și se pierd pe ele. Și eu m-am pierdut pe mine. Și încerc să mă găsesc cu fiecare femeie adusă în pat, cu fiecare joint, cu fiecare pahar de vin, cu fiecare îmbrățișare. Dar m-am pierdut. Și cred că definitiv. Nu-mi pasă că le fac să sufere. Asta merită. Și pe mine m-au făcut altele să sufăr. Din victimă am devenit călău. Am evoluat. Le dau speranțe, le manipulez, le îndoctrinez, le spun că eu sunt singurul care contează în viața lor și că ele sunt singurele pentru mine. Am experiență. Mă bucur, crește inima în mine și nu numai, când le văd isterice, îndrăgostite, când mă sună, mă caută, mă vor și eu îmi bat joc de ele. Normal. Cine mai e ca mine?

Uite, am chemat-o pe Cristina la mine și vorbeam cu Gabi la telefon, să le oftic pe amândouă, să lupte pentru mine. De obicei, nu fac complimente, dar când aude una că mă hlizesc cu rivala, sunt mai drăguț, să le enervez pe amândouă. Lapte și miere. Vreau război între ele. Să mă distrez! Să cânte muzica!

Dar… când vin seara acasă și nu am pe nimeni, e cel mai urât. Pun muzică, îmi pun bere sau vodcă, depinde ce am, fumez, vorbesc cu mai multe pe net. Vreau să uit. Fraierele cred că mă gândesc la ele. Nu-mi pasă. Nu-mi mai pasă de nimeni și de nimic. Am pierdut-o pe cea pe care o iubeam, s-a dus cu altul mai tânăr. Cu ea am vrut să mă însor. Acum nu mai am nimic. Nici pe mine. Și asta e cel mai grav. Distrug tot, rup, arunc, murdăresc. Nu mai contează. Sunt singur.

Pe autoare o găsiți cu totul aici

 

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

 



Citiţi şi

Căprioara de alături

Azi, acum, îți faci timp!

Nu, honey, f*te-o pe mă-ta, block și adio!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,047 views

Your tuppence

  1. Bookish Style / 23 March 2015 16:41

    Aceeasi poveste se poate aplica si la unele femei.

    Thumb up 3 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro