Ce, e sfârşitul lumii dacă nu eşti sexy?

LuciaT

26 January 2015

LuciaTAcum câţiva ani, mă uitam cu o fascinaţie amestecată cu oroare la o emisiune de modă, un fel de reality show, cred că se numea Fashion Police. Un tip şi-o tipă care presupun că erau foarte la zi cu moda (luminaţi-mă şi pe mine, vă rog: se spune „în tendinţe” sau cum e cool?) o îndrumau pe o nefericită cum să-şi schimbe lookul, o duceau la machiat, tuns şi frezat, îi dădeau bani pentru haine noi (întâi i le aruncau pe alea vechi, după ce se delectau întâi să facă mişto de ele). Tipa nasoală respectivă ajungea în emisiune după ce o recomandau prietenii şi rudele către moderatorii deştepţi şi pricepuţi.

Ei bine, în 9 cazuri din 10 mie mi se părea că nasoala arăta mult mai bine în propriile-i haine nasoale de la început. S-ar putea să avem concepţii total diferite despre ce înseamnă să arăţi bine, eu şi moderatorii cool. Mie mi se pare că e foaaaarte bine să-ţi fie jenă de corpul tău, de exemplu, dacă eşti grasă, şi să-i ascunzi „curbele” alea cât poţi mai mult, lor li se părea că nuuu, trebuie să te mândreşti cu formele tale. Toţi avem defecte şi toţi ne ruşinăm de unele dintre ele, iar de altele ne auto-amuzăm. Da’ de ce să le scoţi altora ochii cu defectele de care până şi ţie îţi vine să te ruşinezi? Nu e frumos să fii grasă şi punct. E aiurea, e urât, e jenant, e deprimant, e toate astea şi încă ceva pe deasupra. Bine, nici să umbli cu un cort pe tine care să încurce lumea în autobuz, dar nici să te strângi în bluze mulate sau să insişti cu penibila aia de centură plasată strategic în punctul cel mai subţire al siluetei tale, că n-am văzut nici măcar un caz în care grăsuna astfel încinsă să nu pară disperată. Pe bune.

fat girl

Şi, orişicât, e mult mai rău să fii proastă decât să fii grasă. Sau să fii ţâfnoasă, acră, miorlăită, protocolară de parcă ai avea un băţ în fund sau băgăcioasă ca o spărgătoare de seminţe în uşa blocului. De fapt, cred că sunt vreo sută (cel puţin) de defecte mai grave şi mai ruşinoase decât să fii grasă, dar asta nu înseamnă că grăsimea nu rămâne un defect pe care frumos ar fi să nu-l fluturi cu un aplomb exagerat în ochii bieţilor oameni nevinovaţi cu care te întâlneşti. O spun în calitatea mea de femeie care a renunţat să-şi mai bată capul cu diete şi asta se cam vede. Dar, Doamne, e prea greu s-o ţii cu dietele întruna, la un moment dat poţi să renunţi şi viaţa e mult mai frumoasă (bine, să nu fie ceva patologic, totuşi). Numai că acceptarea propriului corp ar trebui să vină la pachet şi cu acceptarea limitărilor de garderobă sau de look pe care propriul corp ţi le impune. Ce, e sfârşitul lumii dacă nu eşti sexy? Cad planetele de pe orbite, se dereglează polii magnetici dacă o mamă poartă blugi „de mamă”, dacă o grasă poartă pulovere largi, dacă o tocilară se îmbracă în hanorac şi se încalţă cu sandale extra-plate? Păi, o mamă e o mamă şi poate liniştită să arate ca o mamă, nu? Mult mai bine decât să arate a secretară disperată, îmi închipui. O grasă poate să arate ca şi cum i-ar fi jenă de greutatea ei (ceea ce garantat 99,99 % e adevărat), nu? Decât a toantă agresivă? O tocilară ar fi bine să arate ca o tocilară dacă asta vrea ea să comunice despre propria-i persoană. De ce să arăţi ca o piţi stresată dacă nu eşti o piţi stresată?

Cel mai sinistru caz de transformare sexy pe care mi-l aduc aminte e al unei tipe de culoare, scundă şi grasă. Ea, săraca, purta mereu o bandană pe cap, pantaloni confortabili şi tricouri unisex, hanorace jemanfişiste – pe cuvântul meu de onoare că arăta foarte bine, a persoană relaxată, realistă, eficientă, de încredere, mi-ar fi plăcut să fim prietene. După ce-a intrat pe mâna deştepţilor de la Fashion Police arăta a slujnicuţă frivolă şi hlizită, complet stângace în nişte haine care păreau s-o sugrume şi în care sigur-sigur n-avea libertate de mişcare. Dar, cine ştie, probabil că era sexy, în orice caz devenise brusc extrem de vulnerabilă şi mă îndoiesc că s-ar fi temut vreun bărbat că o să-şi ia o palmă dacă încearcă s-o agaţe. Dacă asta e de bine…

Cea mai dramatică transformare, cam la toate bietele transformate în emisiunea aia, rămâne asta: din tipă nasoală fizic în tipă nasoală psihic. Cam orice „plus” de imagine venea cu un minus de confort şi de naturaleţe, cel puţin pentru mine, care nu-s un bărbat în căutare de agaţamente. Nici un look nu e mai penibil pe lumea asta, din punctul meu de vedere, decât să te străduieşti să arăţi a piţi disperată, când tu nu eşti o piţi disperată. Până şi o piţi disperată arată mai puţin penibil. 🙂 Dar poate mă înşel, habar n-am, sunt foarte curioasă ce vi se pare vouă că e preferabil: să fii doar nasoală sau să fii și penibilă?



Citiţi şi

Ema

Săptămânile astea de abstinenţă se numesc în România lună de miere?

În modă noi credem

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,656 views

Your tuppence

  1. Jo / 11 February 2015 8:58

    Emisiunea era What Not to Wear (US), nu Fashion Police (adică dacă tot dăm cu barda, să ne facem puțin temele, înainte) și nu mi s-a părut că majoritatea femeilor din emisiune se simțeau mai bine în pielea lor înainte, decât după. Eventual se simțeau la fel de rău și înainte, și după.

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply
  2. Snow / 29 January 2015 14:15

    Sa stii ca m-am uitat si eu mult timp la emisiunea de care spui. Scopul emisiunii era sa le faca pe femei sa se simta bine in pielea lor indiferent de cum arata. Adica, ce daca sunt grasa? Inseamna ca va trebui sa ma imbrac toata viata in jeansi si haine unisex? Poate vreau sa ma duc si eu la teatru, la o petrecere, sau pur si simplu slujba imi cere o tinuta office sau ceva mai eleganta. Deci cred ca e bine sa retii unele sfaturi ale celor din emisiune: sa ai mereu fata, parul si mainile ingrijite, sa ai accesorii gen margele/cercei/bratari/posete care sa distraga atentia de la “colacei” si sa arate ca esti o persoana care se apreciaza si are incredere in ea. Si sincer, chiar am aplicat cateva din sfaturile lor legate de cum sa iti pui in valoare silueta si mi-au prins foarte bine

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 0
    Reply
  3. a reader / 28 January 2015 1:28

    De acord cu tine, evident, ca a fi gras e un defect, dar unul minor. Btw, citisem recent (si ma enervase) un articol pe piticigratis in care punea problema de parca a fi gras e cel mai odios lucru de pe lume… poate imi fac odata timp sa il demontez punct cu punct pe blog…

    Oamenii din ziua de azi au totusi niste standarde aiurea, in special la femei. Omul este gras la modul obiectiv atunci cand ajunge sa se miste mai greu, sa se aplece mai greu, sa se ridice mai greu daca se aseaza pe podea, sa oboseasca daca urca scarile etc. In care caz e necesar sa slabeasca nu de dragul frumusetii, de dragul sanatatii. In cazul femeilor insa, multe asa zise grase sunt departe de faza asta. Tocmai am terminat un mic joc pe teme literare (maine cred ca il pun pe blog) cu personaje din secolul XIX – personajele feminine din imagini (in special din unele) azi cred ca ar fi considerate cam grasute – capetele rotunde, bratele pline – in rochiile lor de epoca insa sunt frumoase si gratioase.

    Cum insa nu traim in secolul XIX, revenind la prezent, eu inca n-am renuntat sa-mi bat capul cu dietele – tocmai ma pregatesc sufleteste sa incep una (iar!), poate chiar zilele astea, din 1 februarie, ca sarbatorile astea de iarna si-au cam pus amprenta…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. Tety / 27 January 2015 12:02

    sunt si nu sunt de acord cu tine. partea cu penibilul sunt de acord cu tine. cred ca cel mai bine e sa te placi asa cum esti, grasa, slaba, scunda, inalta etc. si sa te exprimi asa cum iti place tie. sa ai haine care te definesc si te ajuta sa fii cine esti. dar aici nu vorbim numai de trainingul cu care mergi la cumparat de ulei la magazinul din colt. vorbim de oameni care te violeaza vizual cu stilul vestimentar. In Romania e mai rar intalnit fenomenul. de obicei, noi, romancele suntem mai atente cu ce punem pe noi, probabil pe principiul ca trebuie sa fii prezentabila fata de vecina cand te intalnesti cu ea in fata ghenei de gunoi. dar in strainatate asta chiar e o problema. tin sa iti reamintesc, totusi, ca e o emisiune tv, mai mult decat sigur regizata si editata. scopul nu este sa le faca pe femeile care au anumite ‘defecte’ fizice sa se simta rau,ci au scopul de a educa pe cele care vor sa faca o schimbare, cum sa o faca. daca gasesti ceva interesant in asta, te uiti, daca nu, schimbi postul.sunt femei care vor sa fie mai prezentabile, sa se simta bine in pielea lor dar nu stiu cum. asa ca iau sfaturi de la tv, pt ca mai ales in America, se face educatie cu televizorul. Femeile alea chiar ies din casa cu niste corturi pe ele :)) sa fim veseli, zic!

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro