Ce faci când bărbatul pe care îl iubești nu te mai vrea

Claudia Banea

6 April 2017

claudia-baneaInspirată fiind de postarea unui prieten astrolog privind sfârşitul unei relaţii, nu m-am putut abţine să nu scriu despre asta. Subiectul nu pare prea interesant şi nici foarte dezbătut, pentru că fiecare, femeie sau bărbat, este preocupat de postura de victimă, iar tendinţa a fost întotdeauna aceea de a expune lucrurile din acest punct de vedere. Şi clar, de cele mai multe ori, femeile sunt cele care se victimizează şi care, cel puţin în ultima vreme, pe reţelele de socializare, fac eforturi de a ieşi în evidenţă cu tot felul de postări, ba motivaţionale (pentru că deh, ele sunt sunt nişte femei puternice şi vor merge mai departe cu sau fără dobitoc), ba tot felul de mesaje cu tâlc din care „porcul” care a înşelat-o ar trebui să înţeleagă că nu mai are ce căuta în viaţă ei, ba mesaje de răzbunare, ba mesaje care inspiră iubire profundă, de parcă în secunda următoare „curvarul” ar fi absolvit de orice vină, pentru că nu-i aşa,  iubire ca a lor nu s-a mai văzut şi nu s-a mai întâlnit.

femeie fluture

Zău că ai tot dreptul să te întrebi dacă nu cumva femeia este caz de psihiatru, pentru că trece de la o stare la alta mai des decât se schimbă ora exactă. Ştiu, e greu pentru oameni, în general, să accepte că relaţiile se termină. E greu de înţeles că iubirile adevărate sunt unice şi sunt greu de obţinut. Şi nu au legătură cu ceea ce este material în această lume. E greu pentru o femeie să accepte că bărbatul pe care îl iubeşte nu o mai vrea. Şi de multe ori nu o mai vrea de mult timp, nu de acum, însă e mult mai simplu ca ea să-şi creeze iluzii, să se mintă frumos şi să-i ceară şi lui asta, proiectând în el propriile ei sentimente şi acţiuni. E greu atunci când femeia se crede cea mai grozavă fiinţă de pe faţa pământului şi îşi imaginează că bărbatul de lângă ea nu poate trăi fără iubirea ei. Woow, şi ce surpriză! Atunci când conştientizează că el chiar poate şi poate bine!

Orice om care pleacă o face pentru că nu mai vrea, pentru că nu mai poate şi pentru că nu mai iubeşte. Asta în cazul în care a iubit vreodată. Şi nu, nu se întoarce decât dacă nu găseşte altceva mai bun. Orice om pleacă pentru că în acea relaţie nu este întreg, pentru că îi lipseşte ceva, pentru că nu se regăseşte, pleacă pentru a-şi umple un gol, pleacă pentru că în altă parte îi este mai bine. Dragostea nu se fură, ea există sau nu. Foarte amuzant este orgoliul celui părăsit sau înşelat. Este de-a dreptul penibilă situaţia în care părăsitul aruncă cu pietre, apelând la tot felul de insulte după care îşi doreşte împăcarea sub pretextul iubirii nemaivăzute dintre ei doi. Asta se întâmplă când oamenii au aşteptări de la ceilalţi. Sunt dezamăgiţi pentru că nu li se face pe plac, pentru că uită că ceilalţi sunt diferiţi, că au alte nevoi, au alte idealuri, au alte obiceiuri. Şi ce fac? Pun etichete. Apoi, în prostia lor, îşi imaginează că se mai pot împăca. De fapt, asta face diferenţa între… oameni. Pentru că sunt unii care, deşi au o vârstă, se pare că nu ajuns la o maturitate satisfăcătoare, astfel încât să nu se mai ajungă la astfel de crize.

În iubire nu e niciodată uşor şi nici perfect. În iubire te cerţi, în iubire plângi, în iubire regreţi. Acestea sunt momentele cruciale, cele în care se poate vedea cine iubeşte cu adevărat şi cine nu. Acestea sunt momentele în care îţi poţi demonstra toleranţă. Acestea sunt momentele în care poţi descoperi ce şi cât poţi ierta. Acestea sunt momentele în care îţi demonstrezi dragostea necondiţionată. Cu adevărat necondiţionată. Pentru că, deşi îl cunoşti al dracului de bine pe omul de lângă tine, deşi ştii cu ce ţi-a greşit, deşi ştii că ar putea să te distrugă, tu îl accepţi şi îl iubeşti aşa cum este. Şi asta nu înseamnă că te devalorizezi, asta înseamnă evoluţie. Iar evoluţia vine doar din experienţă. Cruntă, de cele mai multe ori!

Poate pare de necrezut, însă ceea ce menţine o relaţie este onestitatea. Aia brutală, neplăcută, dar autentică. „Iubirea reală este atunci când doi oameni pot recunoaşte cu demnitate, umor şi autoironie fragilităţile şi vulnerabilităţile lor. Până atunci, e doar trafic de imaginaţie şi închipuire.” 🙂

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu, n-o să rămân singură și cu zece pisici!

Fane

Oare are amicul dreptate?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
49,761 views

Your tuppence

  1. Claudia / 7 April 2017 19:15

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 2 Thumb down 5
    Reply
    • axelle / 12 April 2017 8:49

      Claudia draga, nu am nicio problema, te asigur din fata monitorului meu plasat in dormitor , savurandu-mi cafeaua de dimineata, ca dorm foarte bine noaptea si nu duc grija nimanui!Comentariile mele sunt ironice ,e adevarat si vad ca te simti vizata direct si simti clar nevoia de a fi bagata in seama ( iti verifici textele publicate ,citesti comentariile) mi-l descrii pe iubitul/sotul tau ,iti spun ca nu ma intereseaza!! Incercisa faci pe desteapta facandu-i pe altii frustrati. Folosesti termenul ca pe un cliseu ,il arunci in fata unui om despre care la fel, nu stii nimic.dar s acitim despre FRUSTRARE si Piramida lui Maslow(o gasesti pe net).
      “De unde vine frustrarea?
      In functie de cat de toleranti sau nu suntem fata de ceea ce percepem drepti piedici in calea scopurilor noastre, frustrarea poate fi cauzata de aproape orice. Pierdere autobuzului, critica sefului, dezordinea din casa, pretentiile nejustificate ale copilului, lipsa timpului liber, un loc de munca nemotivant, lipsa banilor, o reactie a partenerului neconforma cu asteptarile noastre, valori sociale la care nu ne adaptam. Asadar, un amalgam de factori diferiti ca semnificatie si domeniu in care pot fi cuprinsi. Este lesne de inteles insa ca ceea ce ii frustreaza pe unii ii poate lasa indiferenti pe altii. In cazul tulburarii de personalitate narcisica, de exemplu, persoanele in cauza sunt extrem de sensibile la critica, iar gradul lor de frustrare, unul foarte mare. Similar, la persoanele cu stima de sine exagerata, toleranta la frustrare este foarte scazuta, fiind asociata cu iritabilitate si accese de furie (DSM, 2003, 715, 96).
      De retinut insa ca frustrarea prea mare in situatii minore poate fi un indiciu al unui episod depresiv, iar rezistenta scazuta la frustrare este deseori intalnita in timpul sevrajului, in cazul persoanelor cu dependente, sau la copiii cu tulburari de hiperactivitate/deficit de atentie (idem, 349, 265, 355).
      Revenind, aproape inevitabil, la Freud, acesta considera ca „principalul factor de nevrozare a omului îl constituie interdictia sociala (Romila, 2004, 506). Alaturandu-se grupului, omul a putut trece la indeplinirea urmatoarelor tipuri de nevoi, care urmau primului stadiu, cel al nevoilor fiziologice, precum procurarea hranei si sexul. Acele urmatoare tipuri de nevoi au vizat, printre altele, castigarea sentimentului de securitate (dat atat de adapostul in sine, cat si de traiul in comunitate) si de stabilirea altor tipuri de relatii (aceste etape sunt foarte bine delimitate si explicate in asa-numita piramida a lui Maslow, piramida nevoilor umane). Traiul in comunitate a necesitat insa sacrificarea unor placeri (nu este indicat, de exemplu, sa intretinem relatii sexuale cu partenerii cunoscutilor nostri, oricat de atractivi ni s-ar parea acestia) respectarea unor reguli crescand deci mecanismele de refulare (adica de a nu mai scoate la iveala ceea ce poate determina respingerea celorlalti).
      Frustrarea poate fi insa si necesara. Atunci cand o simtim, ea este cea care ne determina, de multe ori, sa schimbam o situatie nu foarte benefica noua intr-una mai buna, atunci cand depinde de noi sa intervenim asupra realitatii (schimbarea locului de munca, de exemplu). Insa atunci cand este corelata cu factori precum stima de sine scazuta, ea poate ajunge sa determine deteriorarea functiei sociale a individului”- http://terapeuti.ro/general/cand-frustrarea-ne-dicteaza-vorbele-si-gesturile-toleranta-scazuta-la-frustrare/
      Paste Fericit!

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply
  2. Claudia / 6 April 2017 17:55

    Cât despre a fi disperata și nebuna, autoarea chiar știe ce înseamnă sa “lupți” pentru un bărbat ? Așa cum spune bărbatul pe care îl iubesc: in dragoste și in război, e posibil orice!

    Thumb up 1 Thumb down 2
    Reply
    • axelle / 7 April 2017 10:14

      Draga Claudia , barbataul tau iti serveste citate englezesti cu iz shakespeareian asta asa, ca sa aiba un argument daca ti-ar face vreun rau…Deci, Fals ce spune el! Iubirea inseamna inainte de toate armonie si nu lupta. Ideea de a a lupta pentru cineva sa-l cuceresti este valabil in ceea ce se numeste ” pasiune ” si nu in ” iubire”. Iubirea este ca un parau cu apa curata care curge lin si daca mai intanleste mici obstacole nu face decat sa fim fermecati de susurul pe care il auzim. Daca nu e reciprocitate… speranta va disparea… iar daca nu e speranta… iubirea va muri si ea curand.
      Cand El e nehotarat si tu STII ca el e THE ONE, speranta e in floare.
      Cand el STIE ca tu nu esti THE ONE… poti sa crezi tu cat vrei… iubirea din inima ta nu va fi hranita… si mai devreme sau mai tarziu va muri… poate ca moare brusc… sau poate ca se vestejeste incetul cu incetul… dar de murit… fara speranta… moare sigur… sau in fine… poate se transforma intr-o monstruozitate oribila ce se hraneste cu ramasite… cu interpretari absurde si vise nefondate…
      Dragostea nu are nimic de a face cu razboiul … deci ori e una ori e alta….. niciodata amindoua…. dar in ” filozofie superficiala” merg dar adevarul e cu totul altul
      multa iubire !

      Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 1
      Reply
  3. Claudia / 6 April 2017 17:44

    Autoarea va spune așa: va respect opiniile, însă eu vorbeam despre altceva. Și anume, despre faptul ca in momentul in care pui o eticheta pe un om și te plângi ca ți-a cam distrus viața, este ridicol sa-l vrei înapoi! Nu faci altceva decât sa te discreditezi singur! Aceasta era ideea articolului. Posibil sa nu ma fi făcut înțeleasă! Mulțumesc oricum tuturor! ?

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. Claudia / 6 April 2017 17:35

    Mulțumesc tuturor! ?

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Ileana / 6 April 2017 17:05

    În teorie sună bine și corect. În practică, oamenii nu sunt roboți, ca să reacționeze corect la despărțiri. Și până la urmă cine stabilește acest “corect”? Sau eleganța cu care se presupune că trebuie să treci peste o despărțire, atunci când tu încă iubești, dar celălalt nu te mai iubește și pleacă?! Nimeni nu poate decide, cu de la sine putere, cum trebuie să se poarte un om când e părăsit. Așa cum nimeni nu știe cu adevărat ce simte acesta și de ce reacționează nebunește, uneori. De ce devine crampon și face tot posibilul să-l întoarca pe celălalt din drum. Să nu ne dăm atotștiutori și moraliști. Iubirile și sentimentele de orice fel sunt complexe. Orice om cred că are reacții(bune,mai puțin bune,rele) și pune întrebările în concordanță cu ceea ce simte, mai întâi de ce a fost părăsit și apoi ce poate face pentru a recâștiga iubirea pierdută, chiar dacă la rece sună aiurea să mai întrebi, măcar, ceva ce, dacă ai avea în clipa aia luciditatea necesară, nici nu te-ai mai chinui să faci, că ce e mort, mort rămâne și așa ne-o dovedește și experiența proprie de viață.
    Din scurta mea existență, am învățat și eu că uneori chiar și cea mai demnă femeie se transformă în preș, din prea multă iubire și disperare. Să nu ținem teorii despre demnitatea de după despărțiri, până n-am fost măcar o dată părăsite de o mare iubire…Căci chiar de poți trece peste elegant,deși ai sufletul țăndări(cum presupun,doar,că i s-a întâmplat autoarei, din moment ce a scris acest articol), asta nu înseamnă că toți pot și trebuie să procedeze astfel. Să nu uităm cât de minunat de diferiți suntem cu toții…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 20 Thumb down 1
    Reply
    • Ileana / 6 April 2017 17:13

      Aș mai adăuga că nu am scris acest comentariu pentru că acum sunt într-o astfel de situație, ci l-am scris pentru că mi se pare nedrept să decidem noi ce și cum trebuie să facă o femeie părăsită. Acum 15 ani am fost preșul unei mari iubiri, dar fix aceasta situație mi l-a adus pe soțul meu, un om minunat, cu care am o fetiță de aproape 7 ani. Așadar concluzia mea ironică(și subliniez asta) e că uneori e chiar bine să fii disperată și nebună, ținându-te scai de tipul care te-a părăsit. S-ar putea ca-n cercul lui de cunoștințe (de care te-ai lipit cu forța, pt a fi un cățel credincios stăpânului care ți-a dat un șut în fund) să-ți găsești sufletul pereche…

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
      Reply
  6. Aida / 6 April 2017 15:04

    Dacă toți am face un minim efort de a învața din greșeli, am face pași mici, dar siguri, către evoluție. 😉

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  7. axelle / 6 April 2017 14:59

    Concluzia la textul asta e ca nu trebuie sa ne dam atotstiutori cand suntem de cealalta parte si sa nu i judecam pe ceilalti care sufera.Evolutia nu este standard pentru toti indivizii.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro