Ce le face fericite pe femei?

Mihaela Cârlan

25 March 2011

Revista Tango, care şi-a schimbat sloganul din “revista femeilor care ştiu să se mişte”, în “revistă de citit şi de iubit”, nu şi-a schimbat însă şi raţiunea de-a exista: să afle răspunsul la întrebarea din titlu. Altfel, nici grea, nici uşoară, doar superfluă. Pentru că, oricât de prietenos ar fi contextul, o femeie nu va recunoaşte decât în faţa oglinzii că singura fericire care o transfigurează şi o saltă de pe pământ într-un cer cu număr cât mai mare îi este procurată de iubirea unui bărbat iubit.

Aşa că, şi pe 23 martie, la întâlnirea lui Alice Năstase şi a Simonei Catrina cu vreo 50 de femei care le iubesc stilul, căutătoarele de răspunsuri s-au ferit de acest adevăr care frige. Că au fost invitaţi şi câţiva XY-i, altfel, nici potriviţi, nici cunoscători ori recunoscuţi pentru vreo iubire de-o viaţă, prezenţa lor n-a fost defel intimidantă. Dar nici inspiratoare. Gabriel Cotabiţă s-a poziţionat dezinvolt la limita ridicolului, Florin Chilian a fost vecin cu ireverenţa, Tudor Caranfil – înduioşător de amnezic (“am uitat ce le face fericite pe femei”), un solist de la o trupă vag cunoscută (mie, poate) – plat ca o farfurie de felul doi, un trainer de viaţă – vorbăreţ, didactic şi plicticos până la exasperare, un autor prea mic pentru un război atât de mare – halucinant cu lectura unui fragment dintr-o modestă replică la motivele pentru care credea Cărtărescu că suntem iubite de bărbaţi. Fie vorba între noi, n-am găsit raţiunea pentru care femeile şi-ar fi dorit să audă de ce le urăsc bărbaţii.

Aşa că, n-am auzit decât, pardon, platitudini, şi de o parte, şi de alta. Pe de altă parte, cred că, şi dacă ar fi fost un congres mondial al femeilor cu o aşa de sensibilă şi pretabilă temă la întors pe toate feţele, şi dacă de răspunsul onest la această întrebare ar fi depins chiar pârdalnica de fericire, tot nu s-ar fi pus degetul pe rană: fericirea femeii depinde, DA, de mersul relaţiei cu un bărbat. Copiii, munca, natura, colegii, prietenii, cumpărăturile, călătoriile şi orice altceva au mai pus pe listă vorbitoarele, n-au arătat decât că fericirea, ca şi iubirea, are într-adevăr o sorginte bogată. Ce a rămas nespus, îngropat de mândrie ori prejudecată, este că nicio fericire nu e mai mare ca cea a femeii iubite şi nicio nefericire mai adâncă decât cea a femeii neiubite. Şi dacă n-am şti cât de volatilă poate fi înălţarea ori cât de rezistentă durerea de după trânta de pământ… Dar când ne-a împiedicat asta să căutăm fericirea mereu în acelaşi loc: lângă un bărbat.

Ce vrem unii de la alţii, femei şi bărbaţi, nu ne este de fapt străin nici unora, nici altora. Fără disecţii savante pe nervi străvezii ori pe nervuri de suflet hipersensibil, fără prezumţia de vinovăţie ancestrală, fără ipocrizii păguboase, cu toţii avem o nevoie vitală: nevoia de doi. Unu este sărac, forţat, frânt, trist, nedestul. Unu este mereu incomplet. Nevoia de doi este nevoia de tovărăşie. De complicitate. De îngăduinţă pentru slăbiciuni şi de admiraţie pentru puternicii. De îmbrăţişare. De vase de sânge comunicante. Nevoia de a adora. De a oferi piedestal unui idol pământean chiar imperfect în mijlocul fiinţei tale. Nevoia de bună dimineaţa la trezire. Nevoia de culcuş pentru vise şi de apăpost pentru spaime. Suntem, şi unii, şi alţii, prea vulnerabili şi trecători pentru solitudine.

Am plecat dezamăgită pentru că nu s-a vorbit drept, ori înţelept, ori savuros, despre dependenţa fericirii de iubire. Nu că m-aş fi aşteptat la revelaţii dărâmătoare ori la convingătoare poveşti de viaţă, în care fericirea să fi fost o constantă. Dar parcă prea plină de poncife a fost seara. Aşa încât, cred că bărbaţii vor pretinde că n-au cum să desluşească misterul feminin şi vor proceda în continuare cum îi taie capul. Iar femeile, refuzând să-şi accepte şi să-şi arate această minunată slăbiciune faţă de iubirea unui bărbat, vor continua să fie bărbate, superioare, neînţelese, singure şi nefericite.

Citiţi şi

Cafeaua cu tine

Da, era însurat

Există peşti răpitori acolo?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,807 views

Your tuppence

  1. manolescu cezar / 29 March 2011 9:15

    incercati sa va uitati pe net la galop show ….. anul trecut de 1 si 2 mai la Bucuresti in parcul Carol in arenele Romane am reusit sa organizam primul spectacol ecvestru di Romania daca va intereseaza dati-mi o adresa de mail sa va trimet un filmulet de la eveniment si daca tot va mai intereseaza sa incercam sa va aratam si un dvd cu tot spectacolul si daca tot o sa mai fiti curiosi o sa ne putem intilni sa discutam amanunte

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Lidia / 27 March 2011 1:31

    …femeia e fericita in drepturile si alegerile ei, in siguranta, cand este asteptata la usa camerei de cineva atunci cand vrea sa se simta iubita, cand rade stand pe canapea la glumele partenerului, atunci cand gateste o noua reteta, cand se plimba nestingherita pe aleile din parc, in adoratia barbatului, cand citeste pasaje de viata din cartile ei preferate, in descoperirea lucrurilor marunte care o trimit catre ceea ce este in fiecare zi, libertatea de a fi femeie…

    -cu respect pentru articolul doamnei Mihaela-

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  3. Marina / 25 March 2011 19:53

    In primul rind va rog sa ma scuzati dar voi face un comentariu in limba engleza…..( prea lunga explicatia de ce..:). )

    I agree with both you , Mihaela and Ioana. And i will tell u why as follows.

    I have been married for about 20 years and i have felt this happiness in 2.

    However, after all this time, and after suffering, especially after the divorce, i have realized that acctually i cant depend on a Man for my happiness.

    And yes, Ioana, i have been very happy and content, by myself. And yet, Mihaela, i do miss this happiness in 2 but its not because of me, as much, as it is because of society and this “rule” of being married or with a man in some kind of relationship.
    I do miss the times when i had a partner, when i was called Mrs..something, when i cooked a lovely dinner and we ate it together, when we traveled together and of course, never to be forgotten, when we made love.

    But, these times are gone…..thus, like u just said, i must be strong and go on and make myself as happy as i can.

    It can get lonely……especially on those nights when the moon is beautiful and the air feels like velvet and there is nobody there to share it with. Those are the moments when a woman( or at least me) misses a MAN, a partner, a lover……

    But, just as they say: We cant have it all !! 🙂

    I dont know if my comment helped anyone but i can tell u this much: Life is meant to be lived in 2 but if that isnt possible, we can still be happy…and more importantly, we can be strong and help each other( women) . Marina

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  4. Ramona / 25 March 2011 13:55

    Ioana, consideri ca poti fi tu insati in societatea actuala? Poti ramane indiferenta sau poti oare striga cu toata fiinta ta “sunt fericita” atunci cand cineva iti agreseaza moralitatea, propria fiinta ori conceptele? Eu cred ca nu. Si iata o alta dovada a ipocriziei societatii in care traim.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Ioana / 25 March 2011 11:59

    Mihaela, fericirea obtinuta prin iubire sau langa un barbat este doar varianta ta de raspuns. Te rog, nu generaliza. Fericirea nu sta decat in noi insane si nu este (sau nu ar trebui sa fie) rezultatul actiunii altora asupra noastra. In zilele mele perfecte am fost singura si am fost devastator de fericita. Asta nu inseamna ca indemn la insingurare, ci ca trebuie sa fim noi insane inainte de a fi cu cineva.

    Thumb up 4 Thumb down 2
    Reply
    • Mihaela Cârlan
      Mihaela Cârlan / 25 March 2011 18:10

      Draga Ioana, fericirea prin “doi” nu este doar varianta mea de răspuns. Pentru că 1. aşa ne-a fost dat speciei noastre, cu foarte puţine excepţii, să ne împreunăm (adică să fim împreună) femei cu bărbaţi, şi nu femei cu copaci ori cu delfini; 2. nu există un singur răspuns, n-ai citit cu atenţie, eu doar am pus în topul tuturor fericirilor pe care le trăim într-o viaţă, pe cea a cărei sursă o conteşti.:) “Fericirea nu sta DECÂT în noi însEne” e un sofism. Şi o generalizare chestionabilă în comparaţie cu cea de care ma “acuzi”. Pe unde trebuie să stea fericirea, de unde trebuie să vină, din ce surse, însufleţite sau nu, descoperim noi şi singuri, sooner or later, the easy way or the hard way. La ce bun traineri care recită din cărţi scrise de alţii în loc să radieze, simplu şi convingător, fericirea? Cât despre relaţia ta cu fericirea, dacă doar când eşti singură ai zile perfecte şi atunci, vai, fericirea devine devastatoare, chiar mă tem pentru tine. Cine te salvează? 🙂

      Thumb up 5 Thumb down 2
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro