De ce e importantă grădiniţa

catchy

13 May 2011

De mici primim tot felul de învăţături care ne ajută să descoperim universul înconjurător prin filtrele pure ale copilăriei. Adulţii esenţializează pe înţelesul nostru, transformând complicatul în simplu şi multul în puţin. Şi cât suntem încă mici, de voie-de nevoie, îi ascultăm şi le urmăm. Ca, mai apoi, mari, să ne tot abatem de la regulile jocului bunului simţ şi să constatăm, că oricât am învăţa, toată zestrea de bine o avem din vremea grădiniţei. Aveţi mai jos un fragment din cartea eseistului american Robert Lee Fulghum, Tot ceea ce am nevoie să ştiu, am învăţat la grădiniţă , citiţi-l vă rog şi la sfârşit, încercaţi să-l contraziceţi, dacă puteţi. 🙂

“Toate lucrurile pe care am cu adevărat nevoie să le ştiu, despre cum să fiu şi cum să trăiesc, le-am învăţat la grădiniţă. N-am găsit înţelepciunea pe culmile învăţământului universitar, ci pe grămada de nisip a grădiniţei. Acestea sunt lucrurile pe care le-am învăţat:

Împarte totul cu cei din jur.

Respectă regulile jocului.

Nu lovi pe nimeni.

Pune lucrurile luate înapoi la locul lor.

Fă singur ordine dacă tu ai creat dezordinea.

Nu lua lucruri care nu-ţi aparţin.

Cere-ţi scuze când ai rănit pe cineva.

Spală-te pe mâini înainte de a mânca.

Trage apa la toaletă.

Prăjiturile calde şi laptele rece îţi fac bine.

Trăieşte o viaţă echilibrată – învaţă, gândeşte, desenează, pictează, cântă, joacă-te şi lucrează câte puţin zilnic.

Dormi la amiază.

Când ieşiţi în lume, fiţi atenţi la trafic, ţineţi-vă de mână şi rămâneţi împreună.

Minunează-te. Aminteşte-ţi cum mica sămânţă se transforma treptat în plantă, rădăcinile coborau în pământ, în timp ce frunzele se înălţau, nimeni nu ştia cum sau de ce, însă toţi suntem aşa.

Peştişorii, hamsterii şi şoriceii, chiar şi plantele… toate mor. Şi noi o să murim cândva.

Apoi, aminteşte-ţi cărţile cu Dick şi Jane şi primul cuvânt pe care l-ai învăţat – cel mai mare cuvânt dintre toate – PRIVEŞTE !

Tot ce ai nevoie să ştii se află acolo, undeva.

Regula de Aur. Iubirea. Igiena. Ecologia şi politica. Egalitatea şi viaţa sănătoasă.

Ia oricare dintre aceste învăţăminte şi transpune-le în termini “maturi” şi sofisticaţi şi aplică-le vieţii tale de familie, carierei, guvernului sau lumii întregi. Vei vedea că rămâne valabil, ferm şi clar.

Gândeşte-te cum s-ar îmbunătăţi lumea în care trăim dacă toţi ne-am bucura de o gustare de după-amiază constând în lapte şi prăjituri calde şi-apoi ne-am pregăti păturelele pentru un somn bun. Sau dacă toate guvernele ar avea ca politică de bază înapoierea lucrurilor pe care le-au luat şi ar restaura ordinea pe care au stricat-o.

Şi încă este adevărat: indiferent de vârsta pe care o aveţi, când ieşiţi în lume, cel mai bine este să vă ţineţi de mâini şi să rămâneţi împreună.”



Citiţi şi

Povestea ei, povestea lui…

Să mă iubească aşa cum sunt

Câți bărbați au iubit-o?…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,971 views

Your tuppence

  1. traian / 30 May 2011 19:40

    de acord,ar fi bine daca am putea obliga sau determina cit mai multi adulti sa citeasca macar acest articol si tot am putea spera ceva.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. wz / 16 May 2011 12:23

    khalil gibran
    the prophet
    on children

    and a woman who held a babe against her bosom said,
    “speak to us of children.”
    and he said:
    your children are not your children.
    they are the sons and daughters of life’s longing for itself.
    they come through you
    but not from you,
    and though they are with you,
    yet they belong not to you.
    you may give them your love
    but not your thoughts.
    for they have their own thoughts.
    you may house their bodies
    but not their souls,
    for their souls dwell in the house of tomorrow,
    which you cannot visit,
    not even in your dreams.
    you may strive to be like them,
    but seek not to make them like you.
    for life goes not backward
    nor tarries with yesterday.
    you are the bows from which
    your children as living arrows are sent forth.
    the archer sees the mark upon the path of the infinite,
    and he bends you with his might
    that his arrows may go swift and far.
    let your bending in the archer’s hand be for gladness;
    for even as he loves the arrow that flies,
    so he loves also the bow that is stable.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  3. wz / 16 May 2011 12:18

    rabindranath tagore
    the beginning

    where have i come from, where did you pick me up?
    the baby asked its mother.
    she answered half crying, half laughing, and clasping the baby to her breast
    you were hidden in my heart as its desire, my darling.
    you were in the dolls of my childhood’s games;
    and when with clay i made the image of my god every morning,
    i made and unmade you then.
    you were enshrined with our household deity,
    in his worship i worshipped you.
    in all my hopes and my loves,
    in my life,
    in the life of my mother you have lived.
    in the lap of the deathless spirit
    who rules our home you have been nursed for ages.
    when in girlhood my heart was opening its petals,
    you hovered as a fragrance about it.
    your tender softness bloomed in my youthful limbs,
    like a glow in the sky before the sunrise.
    heaven’s first darling,
    twin-born with the morning light,
    you have floated down the stream of the world’s life,
    and at last you have stranded on my heart.
    as i gaze on your face, mystery overwhelms me;
    you who belong to all have become mine.
    for fear of losing you
    i hold you tight to my breast.
    what magic has snared the world’s treasure in these slender arms of mine?

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. wz / 16 May 2011 12:11

    just playing
    anita wadley

    when i am building in the block room,
    please don’t say i’m “just playing.”
    for, you see, i’m learning as i play,
    about balance and shapes.
    who knows, i may be an an architect someday.

    when i am getting all dressed up,
    setting the table, caring for the babies,
    don’t get the idea i’m “just playing.”
    for, you see, i’m learning as i play.
    i’m expressing myself and being creative.
    i may be an artist or an inventor someday.

    when you see me sitting in a chair
    “reading” to an imaginary audience,
    please don’t laugh and think i’m “just playing.”
    for, you see, i’m learning as i play.
    i may be a teacher someday.

    when you see me combing the bushes for bugs,
    or packing my pockets with choice things i find,
    don’t pass it off as “just play.”
    for, you see, i’m learning as i play.
    i may be a scientist someday.

    when you see me engrossed in a puzzle or some
    “plaything” at my school,
    please don’t feel that time is wasted in “play.”
    for, you see, i’m learning as i play.
    i’m learning to solve problems and concentrate.
    i may be in business some day.

    when you see me cooking or tasting foods,
    please don’t think that because i enjoy it, it is “just play.”
    for, you see, i’m learning as i play.
    i’m learning to follow directions and see differences.
    i may be a cook someday.

    when you see me learning to skip, hop, run, and move my body,
    please don’t say i’m “just playing.”
    for, you see, i’m learning as i play.
    i’m learning how my body works.
    i may be a doctor, nurse, or athlete someday.

    when you ask me what i’ve done at school today,
    and i say, i “just played.”
    please don’t misunderstand me.
    for, you see, i’m learning as i play.
    i’m learning to enjoy and be successful at my work,
    i’m preparing for tomorrow.
    today, i am a child and my work is play.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  5. lili_ana / 15 May 2011 23:56

    Ce fain! Si eu sunt pentru dormitul la amiaza! Te ajuta sa te recompui… daca am avea si noi un timp al nostru, pentru siesta de la pranz precum spaniolii sau italienii, pe cuvant ca as respecta regula aceasta cu mare placere.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  6. Mirela Baron / 14 May 2011 22:23

    E tare dragut scris 🙂 ! mersi

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  7. Cristina / 13 May 2011 15:45

    Geniala perspectiva. Mi-a facut ziua mai luminoasa!

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro