Ce nu te omoară îți fură viața

Ioana Silistraru

18 March 2014

Ioana SilistraruSe spune că nu eşti în stare să te bucuri de veştile bune când eşti complet defect şi nefericit. Eu am mai identificat o situaţie, cea în care vestea proastă, prima venită, ţi-a furat timp şi spaţiu din viaţă şi când vine şi cea bună parcă nu mai ştii cum să trăieşti altfel decât apăsat de Atlasul verdictului iniţial. Şi ca să nu o mai pe după vişin, în urmă cu şase săptămâni, la mamografie de rutină la o clinică privată, maaaare şi foarte cunoscută, o… doamnă, să-i zic, mi-a zbierat în faţă că ce-i asta şi cum de umblu cu ditamai umflătura după mine şi să mă duc eu binişor la investigaţii suplimentare că nu e bine deloc ce se vede pe film. N-a avut timp să asculte că am născut relativ recent al doilea copil şi că poate ar fi cazul să mai stăm puţin de vorbă. M-a expediat urât din subsolul în care oricum puţea a ardei umpluţi. Am zis deja că e o clinică privată? Una mare şi cunoscută? Mă rog, putea să fie orice fel de instituţie medicală, dar pentru retorica textului, vă reamintesc acest lucru, că eram pe banii mei, peste cei pe care îi dau oricum statului cam degeaba. Nu zic de tot degeaba, că pe ambii copii i-am născut la stat, deci să spunem că suntem un pic chit. Mă rog, asta e altă poveste.

teamă

Am început, evident, să mă panichez. Rău de tot. Am făcut rapid o programare la o altă clinică, unde, din fericire, nu puţea a ardei umpluţi şi oamenii erau civilizaţi, dar, din nefericire, nu au infirmat sugestia de diagnostic. Ştiţi voi care, the C word. Cu toţi bujorii plantaţi pe tapetul de la clinică, tot nu mi-am putut ţine firea cine ştie ce şi m-am pornit să mă jelesc printre prieteni. O doamnă extrem de fină şi dragă mi-a spus să mă duc în cutare loc şi să mă întâlnesc cu un cutare medic. Omului ăstuia, medicului, nu am ce să-i reproşez, zic din capul locului. Doar poate, un piculeţ, că funcţionează într-un sistem profund corupt şi dacă nu m-ar durea sufletul atât de tare acum, aproape că mi-ar părea rău şi de el. Dar cum spunea o bună prietenă, acum tu eşti prioritatea (adică eu, carevasăzică).

Domnul a avut o abordare chirurgical de simplă, aşa cum îi e şi profesia. Să mă duc la investigaţii suplimentare (din nou!) şi să mă întorc la consult. Aici a intervenit momentul cu RMN-ul, care a prilejuit şi splendida bucată de literatură „Mic îndreptar…”. Şi de aici dansul. Revin cu rezultatele scârbos de nefaste (asta, dacă n-aş fi atât de poetă, ar însemna un cod de suspiciune 4, mai pe drept, aşa), revin deci la domnul de care mi-ar putea părea rău la un moment dat. Mă consultă, mă vizionează la ecograf, se aşază gospodăreşte la masă, dă un print cu o schemă a pieptului şi se pune pe desenat. Aici leziune, dincolo leziune, aici axilă, dincolo ganglioni. Apoi, trei coloane – supravieţuire, recidivă şi confort psihic. Ta-daaam şi ca prin minune se deschide calea şi apare salvatorul confortului mei psihic, respectiv chirurgul plastician, care se alătură, gospodăreşte şi el (nu pot să scap de chestia asta cu gospodăria, am avut tot timpul sentimentul că suntem la piaţă), gospodăreşte spun şi scoate scamatoreşte un catalog. Albastru. Cu mărimi şi forme. Dezbracă-te, doamnă, din nou. Ne întoarcem la masă, gospodăreşte, şi convenim asupra unui mic dar fâşneţ 250 de centimetri cubi, că nici natural nu sunt cine ştie ce înzestrată.

Am pomenit că plângeam de sărea cămaşa pe mine (mă rog, figură de stil) în timp ce domnii mă ignorau complet?… să o punem pe doamna vineri, avem ceva? E, dacă avem, facem loc, parcă era cazul ăla, mă, Vasilico (nume fictiv, era şi asistenta domnului plastic pe-acolo) avem ceva vineri? Hoooo, ho, băieţi, m-am ridicat şi am întrebat and how much is the dog in the window? Opt mii. Euro. Dar ştiţi, protezele nu-s pe factură, nici dermul porcin, ăla cu care vă facem să fiţi ca nouă. Astea direct la domnul doctor. Bun, am strâns pachetul de analize, l-am luat pe soţ, căruia îi zvâcnea deja vena cea rea, dar care, de plânsul meu s-a abţinut, şi am plecat simţindu-ne ca şi cum… ca şi cum. Nu ştiu cum. Cel mai rău cum posibil.

Pentru că în toate situaţiile nasoale există şi lucruri bune, am primit un număr de telefon de la Cluj. Institutul Oncologic. Am lăsat copiii, ne-am pus în maşină şi ne-am dus. Aici totul a fost pe repede înainte (bizar, nu? Eram totuşi în Ardeal). Treaba a fost cam aşa: consult chirurgical, repetat imagistică şi revenit la discuţii. Doctoriţa, destul de nedumerită, uşor jenată – ştiţi, dacă ar fi după mine, v-aş trimite acasă, că poate aveţi treabă. Şoc! După o lună de chin şi suspiciuni. Păi, no, aţi cam fost suprainvestigată, se întâmplă, eu nu văd lucrurile care-s scrise aci. Mamografia are artefacte de praf (adică e jegoasă, mi-am spus eu mai puţin academic), iar interpretarea RMN-ului e, no, cum să vă zic, greşită. Ce? Cum? Mno, da, ştiţi, aici sunt nişte cadrane, v-o pus unul invers, adică nu-i ora 3 că n-are cum, e ora 9. Păi, şi ce facem? întrebăm noi doi ca proştii. Păi, no, acum dacă aţi făcut RMN, ceea ce eu nu v-aş fi pus să faceţi – puteţi, vă rog, să citiţi textul cu rimelul scurs, e ăla cu îndreptarul, aşa – eu, zice doctoriţi, n-am cum să-l ignor, aşa că facem pasul următor. Care e? Întrebăm noi, din nou, ca proştii. Femeia se uită cu înţelegere – eu nu dormisem de o lună şi în mod special în utimele două zile deloc – păi, no, biopsia, fireşte. Aaaa, nu se poate, spunem noi în cor. Doamna ridică o sprânceană. De ce? Păi, pentru că ne-au spus de la Bucureşti că nu se face biopsie sub x centimetri. Doamna – mno, ce să zic, domnii de la Bucureşti să mai citească.

Longest story short, am făcut biopsiile, şapte probe, să fim siguri. Azi am primit rezultatul. Nu mă mai duc acum la Cluj, dar voi trimite un buchet de flori la Institutul Oncologic. Nu mă mai duc, că n-am de ce. Revin la control peste vreun an, noi să fim sănătoşi. E negativ. Şi când te gândeşti că am ratat ocazia să îmi sporesc confortul psihic cu nişte silicoane model natural, acum rămân aşa, ce să fac, „nesporită”. Am spus că nu m-a costat un leu la Cluj? N-am spus. Repet, au făcut şi ei ce au ştiut, aici, la clinică. Dar nu au ştiut în cel mai bun interes al pacientului, asta e clar. Chiar dacă la biopsia din timpul operaţiei ar fi constatat ce au văzut oamenii dincolo, tot mă alegeam cu o operaţie majoră. Nu mă mai întreb de ce. Vreau doar să spun că a doua opinie e necesară, nu vă vindeţi maşina şi argintăria înainte să fiţi siguri că asta e calea.

Şi eu ce fac acum? Mie cine-mi dă înapoi şase săptămâni din viaţă? Să nu fiu rea, am câştigat enorm în timpul ăsta. Dar despre asta în altă poveste, că trebuie mai întâi să pierzi, ca să faci loc câştigului.

Citiţi şi

Magicul medic, gardian al galaxiei – Doctor Strange

Dragostea nu moare

Faci infarct? Ia un diazepam!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
14,102 views

Your tuppence

  1. Belle dImagination / 21 March 2016 12:31

    Sănătate şi mult noroc pe viitor!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Elena / 21 March 2016 11:33

    Eu ti-as recomanda pr Dr. Visoreanu (nu mai stiu la ce clinica este acum), e specializat in asta si are destul de multa experienta sa nu te puna sa te plimbi pe drumuri fara scop 🙂 ma bucur ca s-a terminat cu bine.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Cd / 19 April 2014 1:33

    🙂 bravo 🙂
    e bine ca ati fost la mai multi doctori, am mai auzit de alte cazuri care au patit la fel.
    🙂 Apropo, alaptatul pt min. 2 ani e sanatos mai ales pt copil dar si pt mama.
    pentru confortul psihic, e util vreun act caritabil sau un voluntariat. 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  4. bianca bindea / 28 March 2014 15:22

    Ioanaaaaaaaa, lasand la o parte faptul ca m a busit plansul, pana ce am dat de finalul victorios…(se pare ca e o zi dintre acelea….ca mi am jurat ca nu mai citesc nimic pe net, desi e o gramada de lume care are lucruri, de spus… prea multa galagie pt gustul meu din ultima vreme…) asaaa …da tre’ sa ti zic ca tare chitroasa mai esti, de n ai vrut tu, sa dai domnilor doctori 8 miisoare de euro, ca nu se facea gaura n cer, c or fi avut si ei nevoie ca altfel nu ti i luau degeaba, nu???Plus ca ti dadeau chimio si radio gratis, la Fundeni, desigur…Lasand gluma, deoparte, fereasca ne Dumnezeu de boala, cand te ai nascut roman si DA!!!!! Cereti intotdeauna A DOUA OPINIE!!! Sunteti obligati sa faceti asta! Daca o puteti cere la Institutul Oncologic din Milano, cu atat mai bine! Si aici ma opresc, ca daca ma pornesc pe subiectul asta…nu e bine, deloc, pt lumea medicala romaneasca! Sa i multumim lui Dumnezeu ca suntem teferi si daca nu suntem sa i multumim ca ne va face el, sa fim! Stop!

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  5. Care au fost cele mai viralizate subiecte in presa online si pe bloguri? (W12, 2014) | refresh.ro / 24 March 2014 12:41

    […] Ce nu te omoara iti fura viata – catchy.ro332 shares 212 comments 1463 likes 3 tw. trackbacks 221 tw. followers 1 blog trackback […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  6. Isabela / 24 March 2014 11:21

    Din experienta vorbind, este o alegere daca ii permiti cuiva sau unui lucru sa iti ia timp din viata…Eu cunosc alarmant de multe cazuri de femei care au descoperit un nodul malign dupa sarcina. Ce mi se pare halucinant este reactia acelui medic…wth?!
    Aviz pentru orice s-a putea afla in situatia de mai sus: schimbati mai femei medicul ca sunt atatia medici in bucuresti pe endocrino/ gineco/ chirurgie. O biopsie chiar nu este mare lucru si iti da un raspuns clar…Cat despre o operatie de excizie al unui nodul, nici aia nu este mare lucru…depinde totusi cine o face :D. Ar trebui sa se stie mai multe despre operatiile astea de rutina.
    Daca mi se permite, de ce te-ai dus atat de departe pana la Cluj? Este si costisitor si departe?

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  7. Dr. Corina Santmire / 20 March 2014 16:01

    Ce nu mi-a placut mie a fost aspectul de balci economic: nici nu se stia patologic ca sunt tumori maligne, dar cineva ii vindea deja implanturi. Nu se poate sa nu te gandesti la ceva putred. S-ar putea sa nu fie cazul. Dar intervievati un medic chirurg de san din tari care folosesc protocoale bine documentate si vedeti care e procedura standard. Nu vrei sa dai cu pietre daca nu e cazul, dar nici nu vrei sa nu trambitezi o excrocherie daca asta e cu ce a avut de-a face. Draga Catchy, poti sa-mi scri direct daca ai nevoie de nume de chirurg de san din vestul Europei, cu multi ani de experienta, care poate fi contactat. Este de fapt un medic care se lupta de cativa ani sa introduca protocoalel in medicina romaneasca, astfel ca medicii sa aiba acelasi standard si sa nu opereza dupa ureche.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  8. Sumarul de JOI | ligia adam .ro / 20 March 2014 14:37

    […] o poveste despre importanța unei a doua păreri specializate […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  9. Alexandra / 19 March 2014 17:57

    Am o scurta intrebare: D-na doctor de la Cluj e Carmen Lisencu?
    Si eu am 3 noduli mamari, iar dansa e cea care are grija de mine si de psihicul meu.
    Ardeleanca fiind mi-a fost extrem de usor sa fac toate investigatiile la Cluj, insa as recomanda-o cu toata caldura.
    Multa sanatate si numai bine!

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
    • Ioana / 7 May 2014 15:22

      Răspund ceva mai târziu ca să confirm, da, e vorba de doamna doctor Lisencu. Mulţumesc 🙂

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
  10. zztop / 19 March 2014 14:05

    Pasivitatea fata de incompetenta medicilor este f periculoasă. Dovada sta declinul continuu al serviciilor medicale de la noi. Mi se pare un gest de responsabilitate sa depuneți macar o plângere la CMR București. Ps the C-word nu este folosit nicaieri in lumea civilizata fara biopsie

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro