Ce oare vrem de la bărbați?

Mihaela Cârlan

10 May 2011

Când alegem, nu ştiu cum se face că, deşi, dacă ar fi să răspundem onest, cu toatele ne dorim o relaţie calmă, sigură, în care să ne simţim protejate, adorate şi răsfăţate, ne atrag mai degrabă şi mai des, bărbaţii care, dintr-un motiv sau altul, exact o astfel de relaţie nu ne pot oferi. Ne căutăm jumatatea, dar sfârşim, în număr îngrijorător, paradoxal, prin a ne lega de jumătăţi… de măsură: bărbaţi “defecţi”. Care ne plac la început tocmai pentru că sunt aşa şi pe care chiar luptăm să-i cucerim, pentru ca apoi să devină imperioasă nevoia de-a-i “repara”.

the prize cuplu

Şi acum paradoxul. Dacă nu reuşim, ne simţim înşelate şi suntem nefericite, uitând că noi am ochit, noi am ales, noi i-am vrut exact aşa cum erau. Dacă reuşim şi-i schimbăm, hop, se rupe şi vraja. Cuminţindu-se, devin brusc neatractivi şi enervanţi. Iar noi tot înşelate şi nefericite ne simţim. Fiindcă ajungem dintr-odată şomere!

“Am pierdut adrenalina şi suferinţa erosului, experienţa emoţională haotică, plină de obstacole şi durere care este dragostea pasională.” Iar cu monotonia relaţiei echilibrate – agape, se pare că nu putem convieţui :). Agape e o păcăleală. Unde este dorinţa care ne mistuia la început, unde este pasiunea, unde este teama şi neliniştea devenită drog?

Tânjim după romantism, deşi, oh, da! am constatat că nu se pupă cu relaţia vulcanică decât din an în Paşte. Când vine, în cel mai bun caz, ca o reparaţie firavă după câte o tornadă care ne-a mai dat o dată existenţa peste cap. Dar continuăm să ne amăgim că trăim doar atunci când viaţa ne este plină de zbucium, aşteptându-ne şi ambiţionându-ne ca dragostea noastră să facă minuni. Dar nu în viaţa noastră, ci în viaţa celuilalt.

Două proaspete poveşti mă duc, înciudată, cu gândul la Freud. Cât de adevărat să fie totuşi că nu putem iubi ceea ce dorim şi nu putem dori ceea ce iubim? O femeie este dependentă de o relaţie aiuritoare privită din afară şi vizibil devastatoare pentru ea. O alta e consolată-resemnată într-o relaţie calmă, lipsită de fior. Adică, ori iubim în exces, ori deloc? Cât are asta de-a face cu temperamentul, imaturitatea, zestrea moştenită sau dobândită? Sau cu ce are de-a face totuşi această fără de sfârşit pendulare?



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,674 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro