Ce putere să mai cauţi, doamnă?…

Dan Cârlea

4 November 2014

Dan CârleaNe-am făcut mari şi am uitat. Ne-am uitat începuturile când, cu ochii ca nişte mandale priveam adâncul vieţii din mama. Era ditamai misterul acolo, ne oglindeam în ea şi ea în noi, ne răspundeam cu mişcări mici, gângureli, ne căutam continuu – o singură şi ciudată fiinţă.

Erai mică şi slabă, eram mititel şi-nfăşăţel, sau goi eram, sub sânii spre care ne întindeam.

Murdari de lapte eram şi dornici de dragoste, de liniştire, de bunătate, de bucuria mamei, privindu-ne.

Fiecare bărbat al lumii, fiecare pianist, poet, salahor în mină, fiecare monah smerit şi fiecare criminal, fiecare dictator sângeros şi fiecare bărbat bolnav de neiubire, care îşi bate soţia a fost, odinioară, o bucăţică de carne din carnea mamei sale.

La început a fost ea, mama. Şi fiecare bărbat al acestui pământ şi al tuturor care or mai fi pe aiurea pune genunchiul jos în faţa mamei. Puterea cea mare a femeii aceasta este: să ofere copilului ceea ce numai şi numai ea poate dărui.

mama

Prinse în modele vremurilor moderne, crezând în ideile vehiculate de fetele speriate de dragostea ratată, de un tată agresiv sau de cine ştie ce, au început, într-o zi, să vorbească despre PUTERE.

Despre femei puternice care…voiau să fie perfecte, să facă tot, să fie tot: mame, iubite, salariate, bucătărese, menajere, lidere, de toate în acelaşi timp. Mereu în acţiune, cu rezultate de top, ca un iureş.

Apoi li s-a făcut teamă că nu puteau. Adesea, totul se sfărâma. Pentru că aceasta este finalitatea dorinţei de putere în contra naturii. Dorinţa de a depăşi limitele care nu sunt destinate depăşirii, ci păstrării formei, are urmări urâte.

Psihologia abisală explică în amănunt cât de importanţi sunt primii ani ai copilului, cât de departe merg tiparele emoţionale care se creează în timp ce noi, bărbaţii, credem că „ăla mic se joacă cu mă-sa”. Atunci se realizează noi căi neuronale în creieraşul copilului, lumea este privită ca pe ceva bun şi fără pericole, bazele emoţionale pozitive sau, dimpotrivă, problematice, se pun atunci.

O mamă nervoasă, agasată de treburi fără număr, care vrea să se întoarcă la lucru prea devreme, să-şi demonstreze că e mai modernă decât permite natura, o mamă grăbită permanent şi în luptă cu diverse îi va oferi copilului, fără să ştie, un model al unei lumi plină de pericole, haotică, imprevizibilă, pe care nu se poate baza, care nu îl primeşte bine, în care este ca-n junglă.

Ce putere mai mare poate fi decât ca în primii ani să-i oferi copilaşului tău mediul afectiv necesar, îngrijirea liniştită, tandră, care să-i pună bazele unei personalităţi armonioase? Ce putere poate fi mai mare decât aceea de a filtra lumea, devenind o mică lume mai bună, în care cel mic să poată să se ridice?

Ce putere să cauţi, doamnă, când deja ţi s-a dat să crească în tine un omuleţ şi tu îl faci mare, îl creşti în palme şi-n suflet, îl ridici în lume precum olarul oala lui de lut bun ca pâinea?

În timp ce noi putem vâna, putem demonstra, ne putem alerga pe câmpul de luptă, putem chiar să ne înjunghiem şi să murim eroic, în felul nostru, aşa cum suntem croiţi. Iar cei care ajungem la bătrâneţe, bărbaţi destoinici sau amărâţi rataţi, miliardari, conducători de oşti sau sărăntoci murmurăm cu ultimele puteri:

Ridică-mă, mai dă-mi o oră,
un cui mai vreau, o cruce grea, de fag,
sau primul sân sub care-am tremurat de drag.

Citiţi şi

Știam că bărbații ca el nu merită o femeie ca mine

E perfect pentru tine, dar e al altei femei

Echinocţiu cu vanilie şi catifea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,004 views

Your tuppence

  1. Barnie! / 21 October 2015 21:20

    Of teoria asta e asa usoara, mai ales cea in care femeia ce lucreaza e pusa la zid, ba ca da gres ca mama, ba ca da gres in toate, ba ca se vrea independenta si de fapt nu e…. dar uitati ca viata nu e o terorie, cei mai multi abia o scot la capat cu 2 salarii, daramite sa mai lucreze doar sotul si sotia sa stea acasa cu copiii! Daca ar fi asa simplu, dar timpul si vremurile ne-au aratat ca nu e asa simplu… si chiar de ar fi, sa zicem, ok el lucreaza in afara (ca asta e tiparul zilelor nostre) si aduce 500 euro acasa, ca restul plateste chirie si cheltuieli acolo! 2000 lei, nici nu-i cine stie ce, dar cam atat ar castiga daca ar lucra ambii in tara… DAR ce te faci daca el dupa vreo 10 ani de casnicie cand incepe sa se plictiseasca de sotie si de responsabilitati si-si da seama ca i-ar fi mai simplu fara ei (si sunt extrem de multi din astia), divorteaza? CE FACE EA, daca nu a lucrat DELOC, daca nu are somaj macar, nu are venit, se vede lasata, abandonata, fara bani si fara sperante, uneori data afara si din casa! Sau ce te faci daca stai o viata sa slugaresti familia si te trezesti FARA PENSIE???!!!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. IQ / 4 November 2014 23:22

    @Dana, nu te obliga nimeni sa faci copii cu un barbat care nu-si poate asuma rolul de “provider”. Vezi tu, una e indragosteala, fluturasii, promisiunile, sexul, si alta e sa-l alegi pe tatal copiilor tai. Sunt cu totul alte criterii…

    Thumb up 3 Thumb down 2
    Reply
    • Dana / 5 November 2014 10:34

      Corect. Doar ca oamenii se schimba, motiv din care uneori “providerul” devine femeia. Nu e nici o drama in asta, doar traim in sec XXI…:)

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
    • gia / 22 January 2015 19:15

      Serios? Cam cat de trainica si de sincera ar fi o relatie intre doua persoane, bazata “pe alte criterii”…? Negociem la sange, semnam contract de asumare responsabilitati si, apoi, ne mandrim cu normalitatea si cu maturitatea de care “am dat dovada”? Este oare de ajuns sa dea bine in poza si pe hartie si, daca da, de ce avem pretentia ca suntem mai evouluati decat cei care mizau pe casatoriile aranjate, pe baza unei liste de tip “pro si contra”? Doar daca inca mai credem ca pofta vine mancand….

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  3. Minimalist Român GM / 4 November 2014 11:36

    O familie completă și fericită, minim o casă în proprietate – eventual cu credit/-e, minim 2 mașini chiar dacă în leasinguri, un job (sau două…) extraordinar chiar dacă muncind 10-12 ore pe zi/noapte, venituri excelente, o viață socială bogată și fructuoasă evidențiată prin postări ritmice pe rețelele de socializare, și, clar, o recunoaștere a tuturor acestor merite – pe măsura.

    Toate astea în 24 de ore ale unei zile, zi de zi, an de an, …. păstrând liniștea, mulțumirea, sănătatea și bucuria vieții concomitent. Este complet eronată aceasta pretenție și imposibil de realizat, după părerea mea. Eu nu cunosc nici o persoană “reușită” după acest tipar. Dimpotrivă.

    http://mnmlistro.blogspot.ro/2014/07/fericire-cu-de-toate-imediat-deodata.html

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  4. Dana / 4 November 2014 9:27

    Foarte frumos scris. Te-ai gandit insa vreodata ca mama nu vrea, ci TREBUIE sa se intoarca la lucru mai devreme ? Atunci cand barbatul nu-si asuma rolul clasic de “provider” in casa, femeia e nevoita sa-i ia locul. Nu e o fericire, dar uneori nu avem de ales.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro