Ce ziceți? Se vede că a costat mult?

Laura Brînzoi-Nuță

17 January 2015

laura-brinzoi-nutaLa florărie. Am ales din priviri ce vreau: natural, simplu, alb, un pic de roșu și-olecuță de verde. Îmi place să trădez iarna cu flori din mijlocul primăverii.

Înaintea mea, o doamnă alege: trandafiri roșii și mari, minirose portocalii și mult roz, lisianthus alb si pestriț… se-agită:

– Faceți un calcul, vă rog!… 70 ron… mai puneți… iriși, verdețuri, mai umpleți cu trandafiri… nu-l strângeți… depărtați-le… mai puneți…până la 150 ron… să pară mare… Ce ziceți? Se vede că a costat mult?”

– …???!!!

Îmi plac florile. Dacă n-ar fi fost create, sigur n-am fi aflat nici culorile. Iubesc florile, mai mult decât bijuteriile, iar pe unele le-am iubit mai mult chiar decât pe cei ce mi le-au dăruit. Alții au rămas în suflet zile la rând și fără flori. Nu contează forma, culoarea, cantitatea sau prețul… așa sunt eu… iubesc fără măsură.

Prima floare mi-a aterizat în brațe cu tot cu rădăcini, aruncată de omul bălai cu ochii verzi ce sărise gardul dup-o minge…

floridecamp

Altădată, simțind că poate nu degeaba am ales să fac ceva atât de condamnat azi, – nu, nu lucrez sub acoperire, doar doctor -, am primit cel mai frumos braț de flori, estetic vorbind. O creație pe care i-aș fi arătat-o omului drag, îmi și imaginam bucuria cu care-i voi povesti despre semnul de apreciere primit și cât de împlinită mă simt când faptele mele au și așa consecințe colorate și parfumate… Mi-au fost de ajuns, însă, câțiva pași cu tocuri de 8, prin zăpada de vreo 30 cm, pe-un ger cum numai la noi mi se pare că e, și-o porție de graviditate ce mă făcea să mă mișc, cel puțin cu grijă, motiv pentru care, defect profesional, la o evaluare scurtă risc/beneficiu am ales să las brațul de flori în cea mai apropiată biserică.

De departe cele mai prețioase au fost cele pe care o bătrână le ținea-nfășurate-n hârtie veche de ziar, în Piața Romană. Viitoare lalele roșii, boboci de jumătate de aprilie, scăldați de-un apus pe care, uneori, nici Bucureștiul nu-l mai poate ascunde. Eram la începutul vieții de azi, îmi feream grijulie ochii de el, dar strângeam mâna știută de nicăieri…

– 50 de bani, mamă, firul, să plec și eu acasă…

Le-am primit pe toate… 39. Bătrâna s-a bucurat, iar eu am început să iubesc…

Am primit și dăruit deopotrivă și lucruri scumpe și lucruri poate ieftine. Nu m-am întrebat niciodată, m-am bucurat numai, de fiecare dată.

Cumpărăm mult să umplem goluri, ne-acoperim cu etichete să ridicăm ziduri, dăruim intenționat scump să ne creștem valoarea…

Să-ncepem mai bine să ne-o cunoaștem, și-orice nimic plecat din mâna noastră va fi de neprețuit.

Pe Laura o găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Salutări din Amsterdam

În duminica Floriilor

De ziua femeii, o singură problemă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,597 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro