Cel mai frumos cadou pe care ţi l-aş putea face ar fi să plec

Catchy

26 September 2016

Mă tot gândesc de ceva timp ce aş putea să îţi ofer de ziua ta. Desigur, am o mulţime de posibilităţi şi de alegeri de făcut, dar, cumva, nimic nu pare a fi acel ceva.

Apoi m-am gândit că poate să nu fie ceva material, dar totuşi aş vrea să fie ceva palpabil, ceva pe care ai putea să îl atingi şi să te bucuri, gândindu-te la momentul în care l-ai primit.

Vezi tu, deşi la prima vedere, este uşor să faci un cadou cuiva, când priveşti mai atent şi vezi în sufletul acelui om, lucrurile devin puţin mai complicate.

M-am gândit că cel mai frumos cadou pe care ţi l-aş putea face ar fi să plec. De lângă tine. Din viaţa ta. Din inima ta. Să mă iau cu totul şi să mă şterg, ca şi cum nu aş fi existat, ca şi cum această magie ar aduce viaţa ta înapoi, ar reveni la momentul iniţial, datat înaintea unui Decembrie rece şi atât de înspăimântător pentru mine.

Îmi imaginez în momentele mele de spaimă intensă (căci ele există şi le ţin în frâu doar printr-o aşa zisă maturitate emoţională pe care am dobândit-o prin atâta suferinţă) că nu aduc o valoare în plus în viaţa ta, că,  dimpotrivă, am provocat un cutremur.

cuplu

Dar…

Apoi…

Îţi caut ochii în zecile de poze împreună şi îţi aud vocea caldă care îmi spune că sunt frumoasă şi să nu îmi fie teamă.

Îmi spun, cu mare credinţă în acea divinitate nedefinită a noastră, că tu m-ai chemat în viaţa ta, simt că tu m-ai atras aici, în locul unde am ajuns destul de greoi şi cu multe îndoieli, că eu ştiu sigur că am vrut să găsesc un suflet ca al meu.

Bărbatul acesta... începea un text din capul meu acum ceva timp. Nu am avut curajul să îl scriu, pentru că era nedefinit, şi ştiu că aşa vrei să şi rămâi. Să nu pun etichete, să nu fac comparaţii, să nu judec, ci doar să trăiesc, să trăim.

Bărbatul acesta… mă are pe mine, acum, în suflet şi în minte. Ştiu. Nu mai este dubiu. Nu mai am spaima aceea în suflet. Acum.

Mă tot întorc la acest acum destul de des, este ca un exerciţiu pe care l-am învăţat de la o fină cunoscătoare în ale emoţiilor noastre omeneşti.

Acum poate fi dureros.

Acum poate fi extrem de senzual.

Acum este, câteodată, departe în gânduri şi nu îl mai pot vedea. Atunci, aştept să se întoarcă.

Acum, bărbatul acesta mă îndrăgeşte. Cumva.

Iar eu, acestui bărbat, care mi-a oferit în palme o bucăţică din inima lui, eu nu pot să mă iau.

Demult, în altă viaţă, credeam că dragostea mereu apare fulgerător. Nu te înspăimânta de acest cuvânt puternic. Este un sentiment pe care eu îl asociez mereu oamenilor dragi. Ştiu că fugim de el, ştiu şi de ce şi înţeleg.

Dar… eu credeam cu o convingere absolută în fulgere. Şi tunete. Şi în acea stea care plouă instant cu pulbere aurie peste doi oameni. Vezi tu, dragul meu, inima mea probabil că era atât de obosită de la atâta ploaie şi de la atâta lumină fulgerătoare când am venit în faţa ta.

A trecut atâta timp fără să simt.

O să mă întorc la tine acum, am deviat puţin de la ce voiam să îţi spun, între timp au început şi tunetele afară, dar nu mă mai înspăimântă.

Este despre tine azi… şi în oricare altă zi.

Eu aleg să îţi spun acum ce simt, nu mâine, nu, poate, data viitoare.

Este despre tine şi despre sufletul tău frumos, despre mâinile tale atente, despre privirea ta caldă şi plină nu de dorinţa aia carnală, primitivă, ci plină de dorinţa de a avea pe cineva “imperfect” cu care să împarţi gândurile tale cele mai intime. Fără bariere. Fără secrete. Fără frică.

Este despre “te-am vrut aşa, cum suntem acum, să te cunosc”.

Este despre “mulţumesc că te cunosc şi că m-ai lăsat puţin lângă tine”.

Este despre “da, nu eşti perfectă, pot să îţi spun, dacă insişti”.

Este despre… un simplu “da, te plac, mult” şi despre “am vrut să fac curat înainte să vii în viaţa mea pentru că te vreau altfel…”

Şi câte încă…

Nu mai cunosc pe nimeni ca tine. Am căutat să compar, să te atribui unui anume tipar. Dar nu pot, nu am. Sufletul tău este mai presus de ce spun eu aici, nu pot să mă ridic nici prin cuvintele cele mai alese la el. Îmi doresc pentru el, sufletul tău, să găsească în mine, liniştea pe care, fără să ştie, o caută. Eu pot doar să mă asigur că nu voi pleca atâta timp cât tu mă vrei. Aşa cum poţi. Aşa cum ştii. Şi îmi mai doresc să mă laşi să îi spun cuvinte blânde şi frumoase pentru că mi-a transmis că are nevoie din când în când.

Nu ştiu ce cadou ai vrea de ziua ta, pot să ghicesc doar că, într-o oarecare măsură, îţi doreşti acelaşi lucru ca şi mine.

Guest post by Biú

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Plâng din tot sufletul, apoi îmi refac machiajul și merg mai departe

Copilul care a refuzat să crească

Răzbunarea Evelor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,347 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro