Cel mai greu e

Daniela Toader

18 October 2015

daniela toaderCel mai greu nu este să trăieşti ceva, cel mai greu e să-ţi imaginezi că ai trăit ceva. Să trăieşti acolo, în bucla timpului, să te pierzi între două posibilităţi. Să nu mai revii, să nu-ţi mai doreşti să revii. Cel mai greu este să nu te mai discerni între atâtea bucle. Tu cu tine. Tu cu posibilul „tine”. Tu cu necunoscutul din tine. Cel mai greu este să te descoperi acolo între două bucle şi un infinit de posibilităţi. Să te descoperi şi să-ţi fie frică de ceea ce eşti. Să nu poţi spune nimănui ceea ce eşti. Cel mai greu este să îngropi realitatea sub tonele acelea de posibilităţi şi să uiţi de cazma. Să te faci că o cauţi şi să n-o găseşti. Să n-o cauţi unde trebuie, să te încăpăţânezi s-o cauţi mereu în altă parte. Cel mai greu este să uiţi că există cazma.

Cel mai greu este să-ţi fumezi ţigara aici şi să te imaginezi acolo. Ţigara aceea lungă şi subţire s-o pufăi între două vrăbii şi o multitudine de stele, dincolo de tine. Dincolo de toţi. Cel mai greu este să numeri zilele şi nopţile şi, între două fumuri, să-ţi dai seama că numeri prost. Că nu te-a învăţat nimeni număratul spaţiilor. Să realizezi că spaţiile durează mult şi dor profund. Cel mai greu nu este să fii, cel mai greu e să-ţi închipui că ai fost. Că ai fi putut fi. Că toate s-au petrecut altfel decât trebuiau să se petreacă. Cel mai greu este să realizezi că nu poţi impune petrecerea faptelor. Să constaţi doar că timpul nu le rezolvă pe toate. Nu chiar pe toate. Că uneori există rateuri la timp. Rateuri la fapte. Cel mai greu este să tragi linie, să tot tragi de linie, să supravieţuieşti liniei. Să stai la suprafaţa liniei. Cel mai greu este să reuşeşti echilibrul liniei.

pe sarma

Ai încercat vreodată echilibrul liniei? Ai găsit vreodată linia? Ţi-a impus cineva linia? Ţi-a forţat cineva direcţia? Cel mai greu este să recunoşti că poate da. Că poate, fără să-ţi dai seama, au existat linii şi direcţii impuse de alţii. Că, fără să-ţi dai seama, au existat bucle şi fapte, şi bucle cu fapte. Că, fără să îţi dai seama, ai supravieţuit ploilor, şi cerului, şi gri-ului, şi faptelor imaginate, şi buclelor. Cel mai greu e să recunoşti că poţi. Că ai putea dacă te-ai forţa. Că există remediu la non-remediu. Că există stolurile acelea de vrăbii care se tot duc. Mereu vor există vrăbii. Nu te poţi opune vrabiillor. Cine eşti tu să te opui vrăbiilor?

Cel mai greu nu este să trăieşti ceva, cel mai greu e să-ţi imaginezi că ai trăit ceva. Să te pierzi „crezând că” şi să uiţi că doar ţi s-a părut. Cel mai greu este să crezi că vrei şi să constaţi că nu poţi.

Pe Daniela o găsiți toată aici.



Citiţi şi

Viață de fumătoare

Am fumat o țigară pentru fiecare bărbat pe care l-am scos din viața mea

Consumați de goana după mai mult…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,340 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro