Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

CELE MAI CITITE 15 ARTICOLE DIN 2017

4 January 2018

femeie vin

15. MAMA – Învierea ei – 82.124

E adevărat că de câțiva ani ea a plecat cuminte spre centrul pământului, împachetată în câteva scânduri ieftine și că peste mormântul ei au crescut floricele galbene. Dar eu nu o cunosc pe femeia care a plecat. Mama mea e mereu prin bucătărie, prin baie, pe balcon. Face tot timpul treabă și se îngrijorează să nu cumva să ne lipsească ceva!

Mama nu a avut niciodată un corp.

Ea avea numai voce și suflet, îngrijorare și sacrificiu. M-a iubit ca pe o minune a lumii animale, fără niciun motiv și fără să aștepte nimic de la nimeni. Se trezea iubindu-mă, se culca iubindu-mă și dormea noaptea iubindu-mă în somn.

Citeşte continuarea aici.

14. Doamnelor, dormiți liniștite? – 84.856

Stela Popescu a stat în seara fatidică la masă cu nepăsarea și narcisismul. Niciuneia dintre “vedete” nu i s-a părut suficient de gravă sincopa de luciditate pe scenă a actriței încât să facă gestul care poate i-ar fi salvat viața.

Vedetă înseamnă să fii exemplu, să lași, pentru că-ți permiți, interesul pentru camerele de filmat sau aparatele de fotografiat, pentru imaginea ta, și să-ți folosești statutul din instinct, spontan, pentru a urgenta lucruri, pentru a proteja un confrate aflat în dificultate, pentru a-l salva de la un ridicol pe care nu-l poate controla și, iată, chiar de la moarte.

Citeşte continuarea aici.

13. Frumuşelul şi bestia – 85.849

Eu – nevastă de mulţi ani. Gospodină, dacă înţelegeţi ce vreau să zic. Trecută de… trecută de o anumită vârstă. Mai mult pufoasă decât suplă, mai mult tocăniţă decât apă plată cu lămânie.

El – tânăr, tânăr, tânăr. A, da, şi frumos. Cred că aş putea s-o mai zic încă o dată. Doamne, atât de frumos! Un fel de Brad Pitt mai tânăr şi mai masculin, un fel de Ryan Gosling cu ochii mai puţin strâmbi, un fel de Matthew McConaughey… ăăăă, un fel de Matthew McConaughey, că ăsta e perfect. A, şi curier. La firma cu care vin, de obicei, comenzile mele. Ştiţi cum e, mai un accesoriu de bucătărie, mai nişte suplimente alimentare fabuloase, mai un parfumel şi-un ruj…

Citeşte continuarea aici.

12. Între a avea dreptate și a avea liniște, aleg liniștea – 88.343

Am apreciat de fiecare dată eleganța rară a acelor oameni care nu au vorbit de rău pe nimeni niciodată, găsind, dimpotrivă, partea frumoasă a fiecăruia. Cred că este o superioritate fină, de tip aristocratic, să-ți stăpânești demonii ființei tale de așa manieră încât să știi, fără urmă de resentimant, fără răutate, să vorbești calm și (de)spre cei care îți sunt potrivnici. Mie, la drept mărturisind, nu îmi reusește de fiecare dată performanța de a rămâne, în ciuda oricăror mefiențe, imperturbabil.

De un timp încoace, când am de ales între a avea dreptate și a avea liniște, aleg, fără ezitare, liniștea. Îmi reamintesc, fără un efort prea mare, Glossa lui Eminescu și îndemnul lui Kazantzakis, acela de a nu aștepta nimic, de a rămâne, în schimb, mereu liber.

Citeşte continuarea aici.

11. În Belgia se fu*e de trei ori – 90.188

Cum acum mulṭi ani în urmă eram nou venită pe plaiuri străine, cam toate mi se păreau ciudate. Printre ciudăṭeniile închipuite, una a persistat ceva timp: toṭi belgienii, fără excepṭie, îmi păreau superinteligenṭi: arătau altfel decât ce ṣtiam eu, se miṣcau cu dezinvoltura gazdei acasă la ea, cunoṣteau lucruri banale cărora eu abia le prindeam rostul, dădeau, în ochii mei, o alură inteligentă a tot ce respira în jurul meu. Până ṣi câinii ṣi pisicile parcă îṣi miṣcau altfel cozile. Subconṣtientul meu a hotărât deci: toṭi erau deṣtepṭi. Deṣi disproporṭională cu realitatea, vorba că proṣtii noṣtri îs mai proṣti decât proṣtii voṣtri căpătase deodată ditamai sensul – o tâmpenie mare cât Casa Poporului, căci dincolo de ṣlefuiala pe care ṭi-o oferă educaṭia ṣi coloratura culturală, oamenii sunt în esenṭă peste tot cam la fel. Dar deh, acolo unde nu-i limba care să te scoată din tăcere ṣi neṣtiinṭă, hop îṣi fac loc prejudecăṭile.

Citeşte continuarea aici.

10. Am 38 de ani și habar n-am ce este aia o femeie adevărată – 91.454

De fiecare dată când citesc sau ascult o femeie care se plânge că nu mai există bărbați adevărați, mă întreb dacă până acum a nimerit doar câte doi pitici ascunşi unul peste altul în același parpalac. O fi fost la întâlnire cu un cimpanzeu deghizat cu o sahariană furată din vestiarul Circului. Oare câți cimpanzei scapă de la Circ în fiecare an, astfel încât să poți face o bază statistică după care să tragi concluzia că bărbații adevărați nu mai există? Adică eu înțeleg că genul ăsta de femei sunt experte în autenticitatea bărbatului și știu să deosebească bărbații marcă înregistrată de ăia făcuți într-un grajd în Republica Moldova, probabil după faptul că au scrotul filigranat sau ceva. Dacă îl freci cu p*la de geam trebuie să zgârie sticla și să nu rămână urme pe prepuț sau chestii d-astea. Or avea ele secretele lor.

Citeşte continuarea aici.

9. Azi i-am văzut din întâmplare pozele pe facebook – 96.381

Nu, nu îl am în lista de prieteni, însă un prieten comun a fost tăguit și așa le-am putut vedea și eu.

A îmbătrânit. Trăsăturile lui calme, blânde, delicate (poate un pic prea delicate pentru un bărbat) s-au transformat în linii frânte, aspre. Riduri de expresie, riduri ale unei vieţi pe care o ghicesc deloc uşoară… În poze, doar el şi fiica sa (presupun). Nicio femeie. Sunt selfie-uri. O fetiţă frumoasă – ca toţi copiii – fericită şi (încă) indiferentă la dramele vieţii. Ei doi şi o poiană de munte în primăvară. Nu ştiu nici măcar dacă pozele sunt recente, făcute în ţară sau nu. Nici nu contează. Zăbovesc mult asupra fiecăreia dintre ele… şi parcă simt şi acum acea primă strângere de mână. Aşa a început totul.

Citeşte continuarea aici.

8. Mămicile care nu ratează nicio ocazie de a pupa în c*r învățătoarele – 105.367

Într-o dimineaţă, înainte de a pleca la şcoală, fetiţa mea de clasa I îmi cere doi lei. O întreb pentru ce îi trebuie şi îmi spune că are de plătit o amendă. Cum adică, ai de plătit o amendă? Păi da, doamna ne-a pedepsit pe toţi, pentru că unii au vorbit şi nu au fost cuminţi şi a zis că dacă nu aducem azi doi lei, nu ne primeşte în clasă.

Mă înfurii şi îi spun că o să vin cu ea, ca să văd despre ce este vorba. Intru în clasă, pe la 7:55, şi găsesc un întreg vacarm. Un băieţel avea o listă a datornicilor, iar copiii stăteau la rând să îi dea banii. O fetiţă plângea în hohote. O întreb de ce plânge şi îmi spune că a uitat să îi ceară mamei cei doi lei şi acum doamna o va certa!

Citeşte continuarea aici.

7. Dacă nu te-aş fi avut… – 112.638

Dacă nu te-aş fi avut, n-aş fi ştiut niciodată că bucuria la cote maxime poate veni dintr-o baie, ţinând în mână două liniuţe roşii.

N-aş fi ştiut niciodată că pot fi în stare de un record într-un timp atât de scurt, punând pe mine kilograme fără număr, fără să fac nimic, fără să-mi pese.

Dacă nu te-aş fi avut, n-aş fi învăţat niciodată să desenez, să fredonez un cântec de mii de ori fără să mă plictisesc sau să mă-nvârt fără să ameţesc.

Citeşte continuarea aici.

6. Părinții sunt de vină! – 115.432

Eram în parc. Natalia cu ochii verzi se juca împreună cu niște copii. De ”gașca” lor s-a apropiat o altă fetiță. Mi-am dat seama că este ceva în neregulă când am văzut că toți copiii au început să-și strângă jucăriile și să plece de acolo. A rămas doar Natalia și fetița nouă.

Jocul nu mai decurgea la fel de plăcut ca înainte. Natalia voia să facă o chestie, de pildă să treacă pe tobogan, iar fetița tocmai atunci își făcea treabă în calea ei și refuza să se dea la o parte. Cum era de așteptat, jocul s-a terminat destul de rapid cu plecarea Nataliei de acolo să-și caute alți parteneri de joacă. Se vede treaba, ceilalți copii știau deja că nu mai are rost să-ți pierzi timpul și au plecat din prima.

Citeşte continuarea aici.

5. Stela ar fi putut fi salvată de puțină educație ori păsare – 135.486

Când i se întâmplă unui muritor de rând ce i s-a întâmplat Stelei Popescu, nu mai rămân probe ale puținei noastre cunoașteri despre semnele unor boli sau ale indiferenței prost mascate cu replici de genul “o fi beat, ceva…”. După ce am văzut înregistrarea ultimei sale apariții la o gală de premiere, am avut dimensiunea dezastrului: nu doar în spitale se poate muri cu zile, ci și în afara lor.

Femeia aceea, care toată viața ei a fost un monument de coerență și adecvare, cu o memorie prodigioasă și o diplomație neromânească (nu s-a certat cu nimeni, într-un mediu din care n-au lipsit și nu vor lipsi vreodată conflictele și cancanurile) n-a intrigat pe nimeni cu o comportare ieșită din obișnuit: încerca să spună, aproape neinteligibil, de pe scenă!, televizat, cu un premiu așteptând să-i fie înmânat în semn de omagiu!, cât de supărată era pe organizatori.

Citește continuarea aici.

4. Nu fi o curvă de om! – 143.934

Într-o zi vom lăsa totul baltă. Ne vor rămâne hainele-n dulap, cheile și telefonul cine știe pe unde, folia de medicamente pe noptieră neterminată, poate și ciorba la foc molcom pe plită.

Nu trăi fără să te gândești la toate astea. Ziua aceea poate fi oricând, pentru oricine. Bagă de seamă ce șerpi îți ies pe gură. Oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă. La noi se zice: animalul se leagă cu funia și omul, cu vorba bună. Ce te costă să gândești înainte de a deschide gura?

Citește continuarea aici.

3. Dragi purtătoare de zgărzi – 162.123

Nu le am cu fashion-ul, admit, nu a fost printre pasiunile mele edificatoare vreodată, nu urmăresc niciun blog de modă, nu alerg prin magazine după haine, ci prefer pe câteva, foarte puține, cărora le trec pragul, la nevoie, însă hotărâtă, nu am purtat nicicând lucruri doar pentru că au fost în trend, dar m-am născut cu (și mi-a fost educat) un simț estetic suficient de creativ și dezvoltat, zicem eu și majoritatea de prin preajma-mi, știind astfel să fac din fiecare apariție a mea cel puțin una plăcută.

La fel cum știu ce am afirmat mai sus, aidoma știu că am obosit să văd șlapii aceia cu blană, despre care nu dezvolt astăzi, dar și zgărzile din latex, catifea, piele, cu detalii metalice, cristale etc, pe care le purtați din ce în ce mai multe.

Citește continuarea aici.

2. I-a sărutat mâna în fața lumii întregi. Așa, și? – 170.003

Fotografia asta va face istorie. O istorie frumoasă într-o lume vindecată de prejudecăți. Avem nevoie să credem într-un astfel de viitor și de aceea gestul ei rămâne, dincolo de toate celelalte sensuri profunde, de-un curaj și de-o asumare formidabile. Aproape sfidătoare. În felul în care numai marile și controversatele iubiri pot fi.

Am întrebat pe pagina noastră de Facebook “Cu ce ochi priviți acest instantaneu de după anunțarea victoriei lui Macron, când o invită pentru prima dată alături de el, pe scenă, pe Brigitte, înainte de intonarea imnului?

Citește continuarea aici.

1. Doamnelor, nu faceți ca mine! – 196.137

Toată viața mi-am controlat cuvintele, gesturile, privirile, mimica, nemulțumirile, până și  felul în care mă îmbrăcam, am căutat să nu supăr pe nimeni, să fiu tolerantă, înțelegătoare, am făcut diverse compromisuri cu mine însămi, am plecat capul și am înghițit lacrimile care ar fi trebuit să-mi curgă pe obraji și nu în suflet. Atât acasă, cât și în societate. M-am gândit la toți, însa la mine, nu.

Nici să plâng nu-mi permiteam. Așa fusesem educată. „Nimeni să nu te știe, nici de bine, nici de rău. Mai ales de rău. Să taci și să mergi mai departe”. Fi-mi-ar educația de cap, că m-a făcut să-mi pierd frumusețe de ani și parte din viața, așa… de-a-nc*rulea!

Citește continuarea aici.



Citiţi şi

Suntem învățate să ne fie teamă de bărbați, când de fapt… pot fi conduși cu atâta ușurință!

Povestea care se repetă la nesfârșit

„Copiii nu sunt cărți de colorat. Nu trebuie să-i umpli cu culorile tale preferate”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,312 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro