Ceva dulce

Filimon AlexandruNimeni nu rostește mai frumos „ceva dulce” ca o femeie. Pe buzele ei, aceste cuvinte au tâlc și povestea seamană cu o invitație spre nedefinit, ce nu promite deloc liniște, fie și pe un orizont clar conturat. Parcă aceste cuvinte își au locul dintotdeauna pe buzele ei, acolo unde de multe ori ne întoarcem, acolo unde ne-am dori să fie și culcușul nostru sau, de ce nu, dacă se poate, un cuib provizoriu din care să ne înfruptăm și noi cu ceva dulce – nu doar ele. Noi, bărbații, nu suntem atât de pretențioși în realitate. Nu râvnim la un nectar anume, ne mulțumim și cu puțin dulce.

Chiar dacă bem cafeaua fără zahăr de ani de zile, câteodată mai strecurăm și un vârf de zahăr și – dacă mai avem și imaginație – puțin lapte. Frișca cu solzișori mici de ciocolată sau scorțișoară cred că este rezervată doar sufletelor de artiști. Uneori, o femeie mai încearcă să ne bage pe gât nectarul atunci când tot ce ne dorim noi este „ceva dulce”.

Putem trăi fără zahăr, dar nu fără ceva dulce  

Ele, amazoanele, ne învață altceva. Dincolo de acel ceva dulce mai obișnuit, mai comun, ele cântăresc viața odată cu nectarul. Vai și amar (fără zahăr) de cel care intră în acest malaxor al goanei după nectar! Printre crăpăturile acestei dulceocrații, unele femei nu-și amputează feminitatea și ne arată drumul drept în viață, presărat mult cu „ceva dulce”. În urma lor suntem noi, bărbații. Adulmecăm și visăm. Sunt puțini fericiți printre noi care se bucură de dulce în viața lor și încă mai puțini își trăiesc bucuria fără frica de diabet. Desigur, un diabet sufletesc dar, din păcate, în timp, inevitabil.

femeie alb

Pendulez între a bea cafeaua cu zahăr, fără zahăr, cu lapte sau fără lapte. Frișca va fi mereu nelipsită. În toată această jonglare, am găsit mulți oameni care, după ce au băut mult timp doar cafea neagră, în prezent, ei nu mai pot – nici de vor cu ardoare – să adauge zahăr, chiar dacă uneori tânjesc ca licoarea minunată din mâna lor să fie mai dulce. Dulcele le induce un rău fizic! Acesta este cel mai crunt simptom al dulcocrației. Dar, cred eu, lecția aici este că putem trăi fără zahăr, însă nu fără ceva dulce.

Există fericire după „ceva dulce

Cu siguranță, putem găsi cuvinte prin care să desfacem acest „ceva dulce”. Unii poate s-ar grăbi să-l identifice cu o înghețață sau o felie generoasă de tort. Alții vor privi acest ceva dulce ca sincopa necesară omului de astăzi care vrea să reducă puțin din greutatea și intensitatea unui non-sens  în care singur s-a băgat. Cel mai probabil, și unii, și alții se vor agăța de aceste momente de dulce și, poate, vor avea norocul să creadă într-o fericire de moment fără pretenția unor schimbări radicale. Poate doar mici schimbări de perspectivă.

Aici cred că este esența oricărui dulce din lume, cu mențiunea că aceste momente de ceva dulce din viața noastră, dacă intră într-o anumită dinamică și se conjugă cu timpul într-o stare de lucruri, pot contura și defini un traseu prin care să ajungem la nectar. Chipurile, teoria sună bine, dar oamenii nu mai au răbdare. Ei vor nectarul acum. Nu mai au nici măcar bunul simț să aștepte până mâine. Simțim cu toții cum timpul ni se scurge printre degete, printre lacrimi, grimase sau zâmbete, dar asta nu înseamnă că putem îmblânzi noi timpul. Putem doar spera că el va fi mai blând cu noi decât a fost cu alții.

Cât de simplă și cât de frumoasă poate fi această alăturare, „ceva dulce”. Acel „ceva” – care poate fi orice, până la urmă – mă bucură prin infinitatea de posibilități cuprinse în mod intrinsec și îmi face poftă de frumos doar când mă gândesc la el. Dacă sufletul ar putea rosti în limba pământeană, ceva, în dialogul neîntrerupt dintre el și noi, ar încerca pe sub preș să ne insufle pofta de el. Normal, ceva poftă de dulce!

Cum să nu iubești o femeie care mereu mai vrea „ceva dulce”? Pentru una ca ea ești în stare să arunci în gârlă tot nectarul din lume!

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ar cam trebui să-mi țin gura despre iubiții mei

Eşti muza mea, copila mea, femeia mea, iubita mea!

Ce vrea, în fond, orice femeie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,781 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro