Chiftele cu dulceaţă

Cristian Ştefănescu

26 June 2011

Dacă gândim tot timpul la fel, unul dintre noi e sigur în plus. Nu, nu vă uitați lung la ăsta care tocmai a scris prima frază. Nu e din capul lui. E un citat din generalul Patton. Un american care a cam câștigat războaie.

E, zic, un bun punct de plecare într-o pauză de respiro înainte de a lua decizia de a te război cu celălalt. Nu zic să îngropăm securea războiului. Nu putem și nici nu-s sigur că vrea vreunul s-o facă. N-ar fi monoton dacă am fi mereu de acord? Și, apoi, ceva o fi fost în capul ălora de-au lansat pe piața ideilor vorba ceea cu „… dar ador împăcările!”.

Hai, pe bune, acum, nu-i așa că orice perioadă de calm prelungit miroase a ceva în neregulă? Armonie? Hm, armonia înseamnă absența frecușurilor și ciocnirilor? Există astfel de oameni? Și dacă există, ce șanse există ca două astfel de fenomene să se întâlnească?

Să nu ne mințim: când trăim într-o viață fără certuri, trăim, în realitate, o lungă angoasă. Trăim cu teamă. Trăim un conflict pe care, de fapt, refuzăm să-l exteriorizăm. Și ne cam suntem captivi. Păi, atunci, să nu ne plângem de plictiseală. Și nici de incompatibilitatea din alcov.

Stați așa, că nu vreau să ne apucăm toți cu degetele de părul celuilalt și să redecorăm pereții cu sângele din nasul partenerului. Nici vorbă. Ne certăm ca oamenii, ce Doamne, iartă-mă. Nu cu vorbe d-alea grele – ci cu argumente. De vreme ce am descoperit internetul, dar nu stăm pe mess tot timpul, știm că progresul se naște din contradicții. Inclusiv din reproșuri spuse fără încrâncenare. Cu două funcții simultan active: vorbirea și auzul. Și: da, doamnelor, oricât de greu vă vine să credeți, putem, uneori, să pompăm sânge înspre două organe simultan!

Un bun prieten mi-a sugerat, cândva, să mă joc de-a pielea altuia, cu acceptul celuilalt – căruia să-i împrumut pielea mea. Am încercat să umblăm, câteva ore, unul în pantofii celuilalt (ei, na – nu, nu la propriu!). Dacă George Constaza a reușit, într-un episod din Seinfeld, să facă lucrurile fix invers și cu oarece succes, de ce n-am încerca să ne jucăm puțin de-a „hai să ne reproșăm ceea ce am vrea să ne reproșeze celălalt”?

S-ar putea să nu aibă nici un efect. S-ar putea să doară. Dar, vorba aia: există mereu o șansă de renaștere – trebuie doar să găsim prețul corect. Dacă nu cumpărăm bilete la loto, Doamne-Doamne sigur nu va putea să ne ajute să câștigăm.

Și, apoi, ce naiba! Viața nu e porția de chiftele de la IKEA peste care te trezești cu dulceața și, gata, s-a dus plăcerea de a mânca. Sigur că e de preferat să nu aruncăm peste chiftelele vieții cu cine știe ce vorbe de dulce, dar cândva trebuie să ne luăm micile nefericiri în patru brațe.

Citiţi şi

Cui i-e frică de 30 de ani? Că mie, nu! (10 de ținut minte)

Ce cauți aici, fetițo?

Echinocţiu cu vanilie şi catifea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,529 views

Your tuppence

  1. Max / 13 September 2015 11:44

    Armonia se obține ușor când fiecare îl respectă necondiționat pe celălalt. Și când știm să purtăm discuții în contradictoriu fără să ne certăm. La români e mai greu de predat știința asta, pentru că în limba noastră se confundă prea des niște noțiuni.

    Pentru mulți români, „am avut o discuție” înseamnă că ne-am certat. Dacă mai purtăm câte o bătălie sau luptă, trebuie neapărat să fim în stare de război (chiar, câte războaie a câștigat Patton?), iar provocarea prietenească degenerează în competiție furibundă care, în final, obligatoriu să rezulte în demonstrarea superiorității unuia în raport cu celălalt. Influența celuilalt ne induce frustrarea de a ne simți dominați și inferiori, spiritul analitic al unuia creează angoase celui care nu suportă critica.

    Toate confuziile de mai sus se regăsesc și în textul despre chiftele.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Mirela Baron / 27 June 2011 10:49

    Bon apetit! 🙂 E o gluma bineinteles! Mie cearta îmi creează pierderea apetitului pe o perioada lunga de timp!prefer sa rid si sa mă exteriorez fizic, decit cuvinte sau grimase rautacioase.Dar oricum gusturile nu se discuta!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro