Cine are și cine nu are dreptate în cazul Trump

Andrei Crăciun

10 November 2016

Andrei 2Așadar, Statele Unite ale Americii se despart de Barack Obama, președintele afro-american pe care o anumită parte a presei (aceea care încă nu a orbit) îl descrie drept un om de mare demnitate și un spirit generos. Și așa a fost cu adevărat Președintele Obama. Poate că moștenirea sa globală va fi judecată altfel, peste ani, și diagnosticul va fi mai dur.

Dar Președintele Obama nu a arătat nicio clipă altfel decât un om căruia îi pasă de alți oameni. Este o calitate atât de rară, mai ales printre politicieni, încât ar trebui să o înțelegem, să o prețuim, să o ocrotim.

Iar acum, alesul. Noul ales al americanilor: acest bufon cu apucături periculoase, împroșcând cu noroi, gata să încalece orice cadavru pentru a se înscăuna. Renunțând la bun-simț, la decență, la empatie, la rațiune.

Alesul: acest miliardar de bani-gata, fraudând – în aplauzele mulțimii – în relația cu Fiscul, în stare de orice, absolut orice, pentru putere. Decăderea de la Obama la Trump este atât de brutală încât merită o reflecție mai îndelungată. Să medităm.

Și cine are dreptate în cazul Trump? Au dreptate cei care au pierdut pariul cu globalizarea. Au dreptate americanii din orașele mici și mijlocii care se simt frustrați, umiliți, uitați, despărțiți de coridoarele mari ale puterii.

obama-clinton

Au dreptate cei care susțin că establishment-ul a pierdut legătura cu poporul. Au dreptate cei care au văzut aroganța în forma continuată a doamnei Clinton. Au dreptate cei care s-au săturat de acele mijloace media care îi tratează de sus, ca pe niște irecuperabili.

Au dreptate cei furioși, au dreptate cei excluși, au dreptate cei care își vor slujbele înapoi, au dreptate cei care speră că America va fi din nou mare.

Dar! Există o limită în dreptatea lor, iar acea limită a fost cu mult depășită. Donald Trump nu este doar un bufon, este și un escroc deosebit de periculos.

Iar acești oameni – care și-au legat speranțele de el – au fost trași pe sfoară. În afară de asta, mai vedem și că toate eforturile de a aduce o minimă omenie în discursul public nu au ajuns la zeci de milioane de oameni.

Ei nu au taxat un misogin. Ei nu au taxat un xenofob. Ei nu au taxat un rasist. Ei nu au taxat un sexist. Ei nu au taxat un mitoman. Ei nu au taxat un șarlatan. Ei nu au taxat un demagog. Ei nu au taxat un om corigent la morală. Ei nu au taxat ignoranța sa abisală.

Ei nu au taxat lipsa sa de diplomație. Ei nu au taxat lipsa sa de tact. Ei nu au taxat vizibilele sale derapaje, care sunt de competența psihiatrilor. Ei nu au taxat narcisismul. Ei nu au taxat grobianismul. Ei nu au taxat prostul-gust. Ei nu au taxat curvăsăria.

Zeci de milioane de oameni le-au girat, iar acum toate aceste orori intră – en fanfare – la Casa Albă și se vor răspândi prin lume. Zeci de milioane de oameni au validat, au legitimat un măscărici cu gura mare, care are soluții minune, care rezolvă, care știe el mai bine.

Am mai văzut oare un asemenea scenariu în istorie? Desigur. Hitler a ajuns la putere tot prin alegeri, carevasăzică democratic. 1933 este apogeul unei generații crescută în ură și spirit revanșard.

Acum e altfel: acea generație nu este a tinerilor, este a părinților și a bunicilor acestor tineri (la fel ca în Marea Britanie). Avem motive să ne temem? Este democrația americană suficient de puternică încât să țină în frâu un scelerat cu poftă de joacă pe la butoanele colorate? Vom afla, dar era mai bine – era mult mai bine – să nu fi ajuns niciodată până aici.

Au trecut douăzeci și șapte de ani de la căderea Zidului de la Berlin și lumea se va umple din nou de ziduri. Sunt niște ghetouri ale celor care cred că au învins. Dar de câte ori se ridică un zid pierdem toți, pierde până și ideea de om.

Aceste alegeri arată și cât de mare este prăpastia între audiența acelor media care n-au avortat valorile iluminismului și ceea ce e adânc și profund în natura umană: pofta de ignoranță, pofta de iluzie.

Oamenii nu îl aleg pe cel mai bun – asta este o naivitate. Îl aleg pe cel care îi minte cel mai frumos. Iar aceasta este singura calitate remarcabilă a Președintelui Trump: vinde sclipitor.

Donald Trump e pe jumătate un Mesia de teleshopping, pe jumătate un pastor cu pușca în mână.

Nu e deloc greu să ți-l imaginezi pe Donald Trump traversând istoria la braț cu cele mai greșite și mai abominabile dintre ideile speciei noastre. Nu e deloc greu să ți-l imaginezi susținând sclavia și opunându-se oricăror drepturi acordate femeilor (ele sunt bune doar să fie trase de pi*dă, n-ați uitat, da?).

Nu e ușor să ți-l imaginezi pe acest gigantic impostor trișând în orice situație de viață. Totul pentru profit. Să nu ne amăgim, visul american s-a sfârșit.

Iar americanii, altfel oameni pragmatici, au ratat totuși amănuntul că, înaintea politicienilor, oamenii de afaceri i-au grăbit sfârșitul. Au dreptate să ceară socoteală, dar e ca și cum ai certa păpușa că e păpușarul beat.

Fără echivoc: în America s-a întâmplat o tragedie. Ea nu a venit de nicăieri, ea a crescut în zeci de ani de greșeli. Și din nou – la nesfârșita răscruce a hoților cu naivii – un miliardar și-a luat angajamentul că îi va salva pe cei săraci, iar ei l-au crezut.

Trumpizarea este de aceea – mai mult decât despre orice altceva – o necesară aducere aminte a limitelor naturii umane. Să nu mai credem că suntem altceva decât suntem. Și va fi tot mai rău.

Iar în loc de încheiere, las aici o întrebare și un răspuns dintr-o piesă de-a lui Teodor Mazilu.

– Poate omul să fie atât de ticălos?

– Poate.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

 

Citiţi şi

Limpede nu vezi decât cu inima…

Plăceri dezonorante

Imposibila alegere

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,844 views

Your tuppence

  1. ciupi / 13 November 2016 15:20

    astept cu multa rabdare pana cand se va ajunge la a fi caracterizat ceva cu anti din punct de vedere bisericesc. prin alte locuri deja s-a impamantenit banuiala…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Max / 12 November 2016 15:00

    Andrei Crăciun, ca să te contrazic, te citez. „Îl aleg pe cel care îi minte cel mai frumos”, zici? Nu, din contră. Trump a apărut că este cel care spune sincer ce crede, fără să facă pe corectul politic, doar de dragul unor convenții. Cel care a mințit frumos aici este tocmai Clinton.

    Partea aia sexistă cu apucatul de pussy n-a avut efectul sperat de clintonieni tocmai pentru că nici femeile propriu-zise nu s-au simțit oripilate, ca dovadă că n-au mers pe Hillary doar pentru asta. Dovedește că multe femei s-au cam săturat să joace comedia pussy-ficării bărbaților, zic eu.

    „Decăderea de la Obama la Trump este atât de brutală încât merită o reflecție mai îndelungată”. Dacă o iei așa, da, este. Dar trebuie să o iei, mai degrabă, ca decăderea partidului democrat de la Obama la Hillary, pentru că asta s-a întâmplat, de fapt, la nivel de candidatură, nu de vot popular. Partidul s-a prostit candidând cu aia mizând pe atu-uri închipuite, cum e ăla că …„corectitudine politică” sau feminism fără discernământ. Îl aveau pe Bernie, dar au preferat-o pe exponenta „”actualei clase politice” (sună familiar, cumva, pentru noi, sintagma asta?). Trump n-a fost decât un Sanders mai îndrăzneț, deci mai convingător. La fel ca bătrânul democrat, Trump este opusul lui Clinton.

    Pe scurt, America s-a speriat că se dorește legiferarea corectidudinii politice ca atentat la freedom of speech and thought. Să nu uităm că stânga clintoniană tinde să transforme în obligatoriu un set de norme-ghid orientativ de bună-cuviință, încercare tocmai respinsă ferm de poporul american.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Daniel / 11 November 2016 22:09

    Destul de corect ce s-a scris aici. Cauza si efect intr-un popor de idioti, de copii mari in cel mai bun caz. Din nefericire ei influenteaza viata planetei si imbecilul asta este fals si sintetic cu miros de plastic ieftin de China. Nu numai ca americanii vor primi o trambita cat ei de mare ci si noi pe deasupra. Totusi imi este foarte greu sa cred ca alegerile in America si in lume in general se castiga fara sa stie “cineva” care-I treaba si ce se va intampla. sa fim seriosi, toti “alesii” sunt pusi de cineva sa indeplineasca niste job-uri. Parerea mea.

    Thumb up 0 Thumb down 2
    Reply
  4. GLU / 11 November 2016 8:48

    Andrei, ai uitat ce s-a intamplat la alegerile locale la noi? Pardon, adica la voi in Bucuresti! Cine e primar in capitala care detine peste 10% din populatia acestei tari? Care e explicatia votului din Romania? Se aseamana intru-catva cu cel al americanilor? Dar cu cel al englezilor despre Brexit? Dar cu cel al francezilor pentru Le Pen? Poate ar trebui sa pornim de la cauze nu de la efecte. Se pare ca oamenii vor anti-globalizare, fiecare popor cu oala lui! De ce ar vrea asa ceva? Pentru ca sunt nemultumiti economic si s-au saturat de “political correctness”, de ascunsul rahatului sub covor in numele unor idei nobile dar care ii ajuta doar pe cei bogati. Pe de alta parte, vom vedea alegerea romanilor la parlamentarele din Decembrie. Cred ca vei mai scrie un articol asemenator, dar despre romani. My two pennies…

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
    • Dan / 11 November 2016 11:18

      Nu oamenii vor anti-globalizare, ci tampitii. Pentru ca doar tampitii nu vor sa scoata nasul din satul lor, nu vor sa vada lumea din jurul lor; le e frica de nou. Sunt ca si aia din secolul 19 carora le era frica de tren. Si nu globalizarea e vinovata ca ei sunt niste saraci rupti in fund, ci educatia (sau mai bine zis lipsa ei) lor. Pana mea, ce e atat de rau ca te poti plimba cam pe oriunde vrei in lumea asta si ca poti lucra cam pe oriunde vrei in lumea asta?

      In schimb, da, cu political correctness-ul s-a mers prea departe. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa distrugem tot si s-o luam de la 0, ci doar sa reparam ceea ce e stricat. D-aia Le Pen (si altii ca ea) e periculoasa, ca aia nu vrea sa repare, ci vrea sa darame tot ce a fost construit pana acum. Bine, mai e si sustinuta (inclusiv cu bani) de Putin, caruia ii convine de minune daca prin Europa ajung la putere niste tampiti nationalisti si extremisti.

      Cat despre vot, oamenii vor fi intotdeauna atrasi de discursul nationalist. Oricine vrea ca tara lui sa fie “great again”. Adauga niste imigranti intre care sunt cativa care fac probleme, dar care sunt foarte vizibili (Europa a gresit lasad 1 milion sa intre fara un minim control) si extremistii vor parea din ce in ce mai populari, pentru ca par cei care au un plan sa rezolve problema. La fel cum si Hitler (sa satisfacem rapid si unul din principiile discutiilor pe internet) a avut un plan sa rezolve problema. Si daca analizezi putin discursul extremistilor (Le Pen, Farage, Wilders, Trump etc) o sa vezi cam aceleasi idei/promisiuni ca si la Hitler. Dupa ce identifica un inamic comun (evrei, mexicani, imigranti, islamisti), promit ca fac tara din nou puternica, ca doar ei pot sa starpesca coruptia din politica (sprijinita de inamicul comun) si promit ca scapa tara de plaga care-i suge vlaga – inamicul comun.

      Si ca un side-note: s-a cam vrut in EU sa se pompeze bani intr-o organizatie a EU de control a granitelor, ca sa opreasca/controleze valul de refugiati. Ghici cine s-a opus – FN, UKIP si alti dinastia care “lupta impotriva” EU care e rea ca vrea refugiati. Oamenii insa nu vor sa vada lucrurile astea, ei voteaza cu toti trepanatii care-i manipuleaza promitandu-le ca tara lor e tara aleasa, iar ei sunt poporul ales.

      Thumb up 2 Thumb down 3
      Reply
  5. Dana / 11 November 2016 8:15

    Punctul pe i.

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro