Cine ești după o despărțire?

Catchy

28 June 2016

Au trecut câțiva ani de când m-am despărțit de cel pe care l-am iubit ca o nebună. Da, ca o nebună, pentru că așa am fost, doi nebuni, unul după celălalt, el la propriu nebun, doar mie mi-a luat ceva timp să realizez.

Așa se întâmplă când ți se alterează simțurile. El care m-a făcut să ating culmile plăcerii și ale fericirii într-o fracțiune de secundă, când a apărut pe nepusă masă în viața mea, într-o frumoasă seară de vineri, tot el m-a făcut să ating culmile disperării, câteva luni mai târziu, într-o zi de luni, când din prea multă iubire, susține el în continuare, a devenit cel mai posesiv și egoist om din lume.

De ce suntem noi, oamenii, făcuți într-o asemenea măsură, încât trânjim după distrugere, după măcinarea sufletului? De ce oamenii care ne fac cel mai mult să suferim și care lasă cele mai multe sechele asupra noastră, aceia ne rămân pentru totdeauna acolo?

despartire

De ce susținem că vrem să fim fericiți, când alegerile noastre demonstrează mereu contrariul?

Sunt atâtea întrebări fără răspuns în firea umană. Cum este şi întrebarea, după ce cineva îți macină sufletul, cum reusești vreodată să mai fii la fel sau cum îți mai amintești cine ai fost înainte?

Eu nu reușesc decât să-mi dau seama cât de mult m-a marcat EL, care încă susține că mă iubește, că mai vrea o șansă. Pot să-mi amintesc că îmi plăcea să merg descuță vara prin iarba proaspăt tăiată de tatăl meu în curte sau că adoram să alerg prin ploaia caldă de vară, că înainte de el mă făceau fericită lucrurile mărunte, dar acum simt doar un gol, un gol imens lăsat de EL, de cel care simte satisfacție doar din a-mi măcina sufletul.

Am trăit un purgatoriu, iar după atâta timp, când mi-am găsit liniștea într-un final, nu fericirea – căci nu știu ce gust poate să mai aibă după EL -, cu un alt el; însă şi acesta s-a dovedit la fel ca și EL din trecut, iar liniștea s-a spulberat din nou.

De data aceasta, căderea nu mai e la fel de abruptă, prima dată este o prăpastie, restul sunt dealuri mai mari sau mai mici.

Oare de câte ori trebuie să trecem prin iad, pentru a putea aprecia raiul? Sau de câte ori e raiul în fața noastră, dar cedăm în fața ispitei?

Câte reminisciențe de EL mai sunt în mine, dacă după atâta timp merg pe drumul purgatoriului, dar cu un diferit el?

Și cum aș putea redeveni inocentă și plină de speranță, ca altădată, după o poveste de iubire atât de intensă, dar atât de crudă?

Cum m-aș putea regăsi din nou pe mine, când nu-mi amintesc cine am fost sau cine sunt?…

Guest post by R.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.

Citiţi şi

“Foloseşti vreun contraceptiv?” “Menopauza” “Wow, ce noroc!”

Care e primul cuvânt care îți vine în minte când auzi „sex”?

Amăgire

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,717 views

Your tuppence

  1. Nu mai jeli ca proasta! – Life Bites | Catchy / 28 September 2016 18:57

    […] nu știu dacă toamna e de vină, dar odată cu ea parcă vine o dezlegare la despărţiri, unele dintre ele chiar răsunătoare – vezi Brangelina! Dar, până la celebrități, e […]

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  2. Maria / 16 August 2016 20:27

    Așa ce mă mai trăsnește câte un text de pe Catchy câteodată! Fix în moalele capului; direct în inimă. Cu o precizie nebănuită!
    Suntem finite anapoda concepute. Sau creștem anapoda, nu știu. Cert e ca păstrăm în noi hălci din cei care ne-au traversat sufletele pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Și eu îl port cu mine și în mine. Îl caut, inconștient, în toți cei ce bat la poorțile sufletului meu, iar eu le țin ferecate zdravăn. Am înțeles, cu greu, dar am înțeles, că până ce nu mă voi elibera de tot ce înseamnă EL, n-am nicio șansă nici măcar să mă simt cu adevărat liniștită, nici vorbă de fericită! Dar cum s-o fac? Cum să smulg rădăcinile LUI atât de adânc înfipte în străfundurile mele? Nicio unealtă nu m-ajută și pricep că, de fapt, eu sunt EL. Toata! Că sufletu-mi s-a a luat forma sufletului LUI, precum o liana ce se mulează și se poate înălța numai sprijinindu-se, în dansul ei ascensional, de-un zid. Dacă-i smulgi zidul, se prăbușește, moare.
    Când voi înceta să mai fac comparații, să mai aștept ca fiecare el ce vine în viața mea să aibă ceva din El-ul suprem al existenței mele, voi putea fi iarăși eu – omul încrezător și plin de speranța ce-am fost cândva. Până atunci mă zbat și supraviețuiesc mimând o viață interioară echilibrată.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  3. Anca Nicolae / 7 July 2016 14:24

    Daca gasesti raspunsul sa mi-l dai si mie… si eu as vrea sa redevin inocenta si sa am iarasi incredere in oameni dupa el… dar poate ca timpul le rezolva pe toate. Asa cum povestea mea de dragoste incepea cu multi fluturi in stomacul unei femei puternice, s-a continuat cu un copil in pantecul plin de fluturi odata, copil ce avea sa devina iubitul meu si sufletul meu, si acum cu molii care au ros din el si l-au lasat cu urme de neincredere si sila. Asa ca, da, imi doresc sa redevin naiva si sa mai pot gandi ca poate, cineva cumva va putea sa ma mai faca fericita in felul in care a facut-o el la inceput 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro