Cine sunt spălăciții ăștia antipatici să vină să ne spună că e rău să-ți bați copiii?

Constantin Cucu

12 January 2016

Constantin CucuSubiectul zilelor acestea este, se pare, ostracizarea familiei Bodnariu în Norvegia de către Barnevernet, organizația vikingă care se ocupă cu protecția copiilor.

Primul lucru care mă frapează în ceea ce privește acest subiect este faptul că opiniei publice îi lipsește, cel puțin momentan, un cumul suficient de informații verificate în ceea ce privește acest subiect.

Dar sigur că ignorarea faptelor nu poate constitui, mai ales la români, vreun motiv de inhibare a unuia din cele mai semnificative talente ale concetățeanului nostru – datul cu părerea. Pe cât posibil conflictual, enervat, revoltat și pregătit de implicare extremă, desigur dacă aceasta nu implică scoaterea de bani din buzunar.

Așa cum am înțeles eu faptele, directoarea școlii unde învățau două fete din cei cinci copii ai familiei Bodnariu a sesizat Barnevernet că, în opinia ei, cele două fete au suferit o formă sau alta de abuz (fără a se ști exact ce anume a văzut femeia).

foto Elio Ciol

©Elio Ciol

În Norvegia, se pare că organizațiile, mai mult sau mai puțin guvernamentale, nu se fac pe modelul „Avocatului poporului” de la noi, ca un fel de loc de somn și de dat telefoane al unuia dintre concetățenii noștri mai asimetrici. La ei, oamenii își iau treaba în serios, așa cum fac vikingii de câteva mii de ani încoace (mentalitate destul de norocoasă, dacă a rezultat în atingerea celui mai înalt nivel de trai de pe Pământ). Așa că, dacă la ei prin manuale scrie „în caz de abuz, mutați copiii de urgență din locul unde aceștia sunt abuzați”, se pare că așa și fac și nu așteaptă ca ai noștri să le confirme cineva, poliție, medici sau morgă că, într-adevăr, dom’le, ăla își bătea/ viola/ fugărea/ înjura/ înfometa/ vindea copiii”.

Și după această măsură de urgență se analizează situația și se iau măsurile pe care o să le vedem și noi, în câteva săptămîni sau luni, luate în cazul familiei Bodnariu.

Nu discut dacă este mai bine la ei sau la noi. Posibil ca sensul migrației de oameni între cele două țări să ne dea un insight asupra răspunsului la această întrebare dar, la urma urmei, nu este relevant. La ei ca la ei, la noi ca la noi, că dacă noi am vrea să fie ca la ei, am schimba.

Dar în cazul familiei Bodnariu „la noi” înseamnă, de fapt, „la ei”, oamenii alegând să se chinuie să își ducă viața pe meleag norvegian și nu pe plaiul legendar unde, ce e drept, un papuc aruncat după pehlivan atunci când acesta vine cu nota cinci de la școală nu este mare scofală.

Pentru că un alt fapt pe care nimeni nu îl contestă este acela că în familia Bodnariu se mai bate. Au recunoscut-o ei înșiși.

Cum dracu să nu bată? Sunt cinci copii, adesea fac zgomot, scandal, unii mai încăpățânați, alții mai leneși, ce să facă un tată sau o mamă responsabili, măcar câteodată?

Și aici ajungem, de fapt, la motivul real pentru care cazul aduce atâta emoție și implicare în mințile noastre getodace. Pentru că nu om avea noi multe de la soartă, petrol gata, diamante ioc, păduri în curs de export, meleag așa și așa și fabrici duse dracului, dar măcar dreptul sacru de a mai altoi copilul îl avem. Că la noi o urecheală, o linie pe palmă, juma’ de dupac după ceafă sau, în cazuri mai grave, o curea sau două pe cârca nemernicului mic sunt acceptate ca normă culturală. Conform statisticilor, 63% din familiile noastre o fac. Este, deci, parte din noi.

Cine sunt spălăciții ăștia antipatici să vină să ne spună că asta e rău? Ce tata, săracu’, greșea când punea joarda pe curul meu? Nu greșea, frate, om m-a făcut. Și dacă nu îmi dădea dirigul palma aia acu’ 25 de ani, cine știe pe ce căi lăturalnice o luam… etc.

În fapt, însă, este, în opinia mea, extrem de rău. De trist și de rău.

Și nu mă refer aici la posibilitatea de a scoate din context o palmă dată poate la nervi copilului și de faptul, evident greșit, că aceasta nu ar trebui să fie motiv de despărțire a unei familii.

Mă refer, de fapt, la toată această mentalitate de a accepta corecția fizică și bătaia, motivarea prin frică și durere. Cu tot ce înseamnă acestea în perpetuarea violenței, dar și a anxietății sociale, a lipsei de sinceritate și a tendinței de a abuza sau de a accepta abuzul de mai târziu.

Dar, mă rog, noi cu ale noastre, ei cu ale lor.

Familia Bodnariu probabil că-și bate des copiii. Nu cred că îi maltratează, dar cred că îi bate des, suficient de des cât una sau ambele fete să se fi plâns la școală. Familia Bodnariu este pusă acuma să plătească pentru asta și pentru faptul că ei au crezut că bătaia este un lucru bun în familie.

Cred că familia Bodnariu va primi copiii înapoi, dacă se va dovedi că abuzurile nu au mers mai departe de bătăile deja recunoscute. Nu știu însă dacă, primind copiii înapoi, familia Bodnariu va continua să îi bată.

Eu nu am bătut-o pe fiica mea niciodată. Ai mei nu m-au bătut frecvent, dar, ocazional, m-au bătut și recunosc că nu le port în suflet vreo circumstanță atenuantă pentru asta (deși, tehnic vorbind, probabil că meritam ocazional bătăile încasate).

Cât despre noi toți ar trebui să analizăm ce este în neregulă cu noi, bârna atârnând de pleoapele noastre numită violență domestică și nu eventualul pai din ochii instituțiilor norvegiene.

Pentru că dacă ei doresc să construiască o societate, evident strâmbă, în care părinții să nu îşi altoiască niciodată copiii, ce drept avem noi să îi împiedicăm?



Citiţi şi

„Fără mine ești vai de capul tău…”. Nu mai spune!

„Rămâi cu mă-ta!” Asta meriți!

Femeia cu ochii verzi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,416 views

Your tuppence

  1. Elena / 13 January 2016 14:51

    Si pe mine m-au altoit ai mei, imi amintesc fiecare instanta. Nu cred ca meritam bataie cu adevarat niciodata, mai degraba era nevoie de o discutie si intelegere.

    Nu am fost “batuta”, ci doar ceea ce romanul considera normal. Eu nu consider normal lucrul asta, nu am invatat nimic din asta, decat faptul ca, daca cineva incearca orice forma de agresivitate impotriva mea, voi face tot ce pot ca persoana respectiva sa fie pedepsita. De cum am facut 18 ani le-am comunicat asta si parintilor mei. Pe mine bataia nu ma invata nimic, absolut nimic, decat sa urasc oamenii aia si sa vreau sa ii lovesc la randul meu (chit ca e vorba de o palma).

    Nu stiu ce fel de parinti sunt astia care zic ca o palma-doua sunt acceptabile. Si ca ei au fost altoiti la randul lor in copilarie, dar meritau si au ajuns oameni ok. Pai va loviti copiii, oamenilor ok, asa ziceti voi ca baiata are happy-ending?

    Bataia, agresivitatea, violenta, furia, nu au nici un fel de efect pozitiv asupra copiilor. Nu stiu de ce e acceptat lucrul asta la noi (normale sunt considerate si certuri cu voce ridicata, urlete cateodata, sa il numesti pe cel de langa tine una sau alta, si altele).

    Avem o problema de fond (nu are nici o legatura cu Norvegia), pe care o acceptam ca si normala (ce-aveti domne, e normal sa-mi lovesc copilul, merita, si nu dau tare, o palmuta-doua acolo). Cum ar fi, ca adulti sa primesti o palma-doua? Nu care sa te raneasca fizic… dar psihicul, stiti bine ce ati simti. Deci de ce e ok sa aplici tratamentul asta copiilor?

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 2
    Reply
    • Giorgian / 15 January 2016 8:27

      Draga Elena,
      Sunt de mult un cititor al articolelor din “Catchy”, dar nu am considerat ca este necesar sa mai și “comentez”, pana la urma cine se obosește sa le citească.
      Dar pentru tine draga fac o excepție.
      Nu spun ca ai fost un copil model, nu exista asa ceva.probabil la cate tîmpenii am făcut ( și am făcut draga fata) cred ca mergeau vreo doua iertate doar cu vorba.
      Dar în rest cred ca la toate meritam pus la colt și bătut cu furtunu de la mașina de spălat, pana făcea la poc … asta este concluzia la care am ajuns acum.
      Si hai sa iți spun acum, am 28 de ani și nu sunt rănit sufletește deloc, ba din contra am tot respectul pentru mama care s-a chinuit singura sa crească doi copii, nu m-a bătut cu orice ocazie, ba chiar țin minte ca odată am și “ripostat” lucru care îl regret și astăzi. Chiar dacă meritam în 99% din boacăne făcute cate o palma sau cate o pedeapsa … ea m-a bătut cînd chiar întreceam măsura, nu a fost spanking, a fost beating dar sa iți spun sincer bai chiar MERITAM … o sa vina și rîndul tău ca ești fata și o sa ai copii, și o sa înțelegi ca mai sunt unele situații unde o palma și un marș în camera ta fac mai mult decît o discuție și înțelegere

      Thumb up 0 Thumb down 2
      Reply
  2. Andi V. / 12 January 2016 23:12

    In limba engleza exista 2 cuvinte separate care spun totul: “spanking” si “beating”. Prima este o palma la fund – si este acceptata in multe state democratice cu servicii de protectie a copilului puternice. Al doilea este clasica bataie: curele, palme peste cap sau chiar pumni, jordii, batut la draci.
    Sunt doua lucruri diferite dar, de dragul argumentatiei – vad eu adesea zilele astea, multi oameni educati si inteligenti se fac ca nu cunosc diferenta.

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  3. Lilith / 12 January 2016 18:06

    Si nu inteleg,de ce e gresit sa fii tras de maneca atunci cand iti bati copiii? De ce e “bine” sa ii bati?Numai asa stim oare,sa ne educam copiii? E necesar? Nu e suficient sa fim mai echilibrati si sa ii educam,in asa fel incat,sa nu le distrugem stima de sine si capacitatile? Nu dragilor,nu avem dreptul sa ne batem copiii,chiar daca sunt parte din cromozomii nostri;nu avem dreptul,pentru ca nu sunt proprietate,un bun de care ne folosim cand avem draci,cand suntem incapabili sa ne controlam furia.Nu,copiii nu sunt obiecte in care sa “dam”,daca nu ne convine ceva-la ei,la orice-.Parintii care isi maltrateaza copiii-pentru ca asa se numeste,chiar daca se minimalizeaza efectul actiunilor lor-,gresesc,punct.
    Cum dracu’ vrei sa fie copilul ala intr-o zi,un om implinit,daca tu il pedepsesti pentru tot ce ti se pare tie in neregula? Ce daca tipa,e obraznic si se bate cu alti copiii? Vezi care-i problema,reala,vezi unde-i samanta din care s-au nascut frustrarile lui si poate,iti dai seamaaaaa,poate ca toate duc tot la tine 🙂 La tine si la “pedagogii” astia care actioneaza asa cum faci tu.cu violenta,verbala si fizica.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro