Conștiința mea… nedusă la biserică

Otilia Țigănaș

15 April 2015

otilia tiganasDetest prefăcătoria. Ipocrizia. Dar nu pun egal între diplomație și ipocrizie. Nu cred în celebrul „ce-i în gușă și-n căpușă”, fiindcă asta poate deveni mârlănie, sau ofensă, sau rănirea cuiva, sau viol în lift. Deci nu spun tot ceea ce gândesc! Selectez ce-i de zis, apoi aleg, ca zisele-mi să nu fie măciuci. Le formulez cât mai prietenos. Gândurile trebuie filtrate atent prin vorbe, nu?

Un “ce-i în gușă și-n căpușă”, ca o căldare cu apă rece în mutra interlocutorului, ar deveni propria-mi dobitocie. Reacție rudimentară de dobitoc excitat. Mai ales dacă m-aș băga să dau sfaturi necerute. Ce mi-e mai urât: sfătuitul fără să ți-o ceară nimeni, doar așa… fiindcă tu ești “sincer, și dăștept, și le făceai pe toate mai bine”.

Dar revin acum la ipocrizie. IPOCRIZIA pură. În cazul meu, raportată la biserică.

Nu mă regăsesc în biserică, nu mă îndeamnă la meditație, rugăciune, purificare. Asta SIMT. Fizic mă simt chiar inconfortabil acolo, parcă mă sufoc, îmi vine să mă eliberez sub cerul de afară.

Nu sunt ateu convins, “ateu dizident”. Există în creierul meu o anume formă a credinței, insuficient definită și fără o imagine limpede în ce anume cred, cum, și de ce, și cu ce scenariu. Probabil voi muri, ducând cu mine nedumerirea. DAR!!! simt clar că locul meu nu este în biserică. N-a fost niciodată.

preoți

Viața socială își are și reguli nescrise. Salutul, ajutatul vecinului în nevoi, milostenia, nunta, pomana, înmormântarea. Una importantă este biserica. Și, pentru că încerc să respect reguli, tradiții, respect desigur și obiceiurile satului meu. Atât cât pot. Așa cum respect gazda care m-a invitat la masă, colegul de muncă, sau autoritățile locale, cum cinstesc masa miresei etc. Îl respect (îl și iubesc, mi-e tare drag!) pe preotul ortodox al comunei mele. (Sunt ortodoxă, de la părinți citire, de aceea mă refer la acest preot).

În schimb, nu mă duc la biserică fiindcă “așa dă bine”, “așa se face”, “ca să nu mă bârfească lumea”. Mă duc atunci când un anume ceremonial social îmi reclamă prezența. Și recunosc, iată, public, ceea ce simt: că nu simt nimic, pe dinlăuntru, între pereții bisericii. Și mai cred că această declarație e mult mai curată decât crucile perfide ale celor care-și adună fani, făcându-le mecanic sub blitz-uri. Totodată îi iubesc pe toți aceia care în biserică se regăsesc cu adevărat!

Mă ușurează enorm când spun ce simt, fără să mă prefac.

Ceea ce scriu aici nu ar trebui să revolte cititorii mei bisericoși mai mult decât s-ar simți revoltat Ahmed din Beirut. Fiindcă ASTA știu sigur, că temenelele lui Ahmed se adresează aceleiași divinități pe care o cinstește biserica mea hășmășeană. Iar triburile junglei africane, tot acelui “for divin” i se adresează, numai că sălbaticii o fac dansând goi în jurul focului. Iar eu mă rog, așa cum simt s-o fac, poate în tren, la drum lung, în monotonia peisajului de afară. Sau la mine în dormitor, pe pernă, singură. Sau seara pe malul mării. Niciodată în biserică.

PS. Mi-am recitit textul ca să mă asigur că am transmis corect ceea ce gândesc. Cuvintele pot fi instrumente tare parșive! Și da, bine am făcut, fiindcă se cer precizări. Nu comentez slujitorii religiei, indiferent de confesiune. Nimeni nu m-a îndepărtat de biserică, EU sunt aceea care nu i-a fost niciodată aproape. Așadar mă comentez pe mine și sinceritatea șederii între pereții clădirii construite de alți oameni, anume ca să-mi purifice sufletul. Și atunci nu i-aș nesocoti dacă aș intra acolo mințindu-i, prefăcându-mă?

Pe Otilia o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

A fi sau a nu fi parte din aventură

Să se întoarcă? Să o ia de la capăt?

Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie. Ce se face și ce nu se face azi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,560 views

Your tuppence

  1. Damian / 26 September 2016 14:59

    Ipocrizia si prefacatoria “ateilor” consta in faptul ca isi declara o falsa autosuficienta in raport cu Divinitatea careia ii neaga existenta sau isi deseneaza singuri o inchipuita si proprie lume spirituala in care totul este dupa chipul si asemanarea lor. Desi majoritatea se declara rationali, totusi sunt preocupati si chiar vocali pe tema unei idei (Dumnezeu), care, chipurile, pentru ei nu exista. Rational ar fi sa nu fii preocupat de ceva ce stii sigur ca nu exista. Asa cum nu esti preocupat de fotosinteza marmurei sau cursele de Formula 1 ale lipitorilor, pentru ca ele nu exista, la fel ar trebui ca ateii sa nu fie deloc preocupati de Dumnezeu, daca Acesta nu exista. Si totusi…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. misha / 11 April 2016 2:17

    relax, nu-i pasa nimanui daca madam Tiganas merge sau nu la biserica ;).Si problema cu trupa Taxi nu e neaparat inutilitatea evidenta a Catedralei, ci ipocrizia celor care apar in clip (a unora din ei). adica nu te cred ca ‘o arzi’ sincer, maai artistule care detii un bloc, sau propritati de sute de mii de euro..pai vinde tu tot ce ai si treci in locuri mici si de preferinta de lemn, ca sa aiba sens ce zici.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. otilia tiganas / 19 April 2015 17:49

    Valentina, tema postarii mele este cladirea bisericii. NU Dumnezeu. In ce și cât cred, nu se poate răspunde prin da sau nu, dar câteva nuanțe apar în text.

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  4. dani / 17 April 2015 15:41

    Otilia ai scris un articol in care m-am regasit 100%,fiecare e liber sa creada asa cum crede el de cuviinta.

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  5. Andrei / 16 April 2015 14:58

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 0 Thumb down 4
    Reply
  6. leo / 16 April 2015 13:35

    Din fericire pentru mine,bisericos de fire din neam in neam nu doar de forma,numarul celor ca voi este extrem de mic si asta este un lucru incurajator pentru bisericosi.
    O zi buna.

    Thumb up 3 Thumb down 4
    Reply
    • Otilia Țigănaș / 16 April 2015 14:03

      Din aceia puțini care suntem, nu ai dori ca mare parte să facem doar paradă, așa-i? Credința e liberul arbitru al fiecăruia. Așa cum spui, obiceiurile țin enorm și de educația deprinderile însușite în familie.

      Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
      Reply
  7. Belle dImagination / 16 April 2015 9:04

    Bună Otilia!
    Cei mai mulţi se prefac în legătură cu acest subiect pentru a evita să rănească oamenii la care ţin.
    Şi eu mă simt mai aproape de Dumnezeu în apa Egeei sau în pădure decât în biserică. Şi din nefericire pentru alţii, gradul meu de nesimţire socială e suficient de mare încât să îmi asum public alegerea. Iar cui nu îi place, ghinion, prima mea datorie de fericire a devenit cea către mine. Restul persoanelor pot alege dacă sunt fericite pentru mine când eu sunt fericită dar refuz să mai joc în scenariile altora.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
    Reply
    • Otilia Țigănaș / 16 April 2015 10:00

      Iată cum, odată pornit tăvălugul sincerității, și alți oameni încep să recunoască! Interesant e că am primit mesaje private FB, cu oameni care spun că gândesc la fel, dar nu vor s-o facă public.

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
  8. Ana-Maria / 15 April 2015 20:56

    Probabil ca si datorita acestui lucru (ceea ce ai scris) simt ca suntem “pe-aproape”. Si eu simt la fel. Acum. Eu, in schimb, am avut perioada mea de religiozitate practicanta. Atunci a fost buna pentru mine. Si imi multumesc ca am avut-o. A facut parte din cresterea mea ca om. La un moment dat, subtil, am plecat mai departe, departe de biserica si am ajuns sa simt ca tine. Si-ti multumesc ca esti autentica, pentru ca in acest fel imi permiti si mie sa fiu autentica!

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
    • Otilia Țigănaș / 15 April 2015 21:30

      Așa-i, Aa-Maria. Cu atât mai mult cu cât credința nu stă scrisă în codul penal! Atunci de ce te-ai preface?

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro