Corect, dar și bun!

Adriana Manolică

18 September 2014

Adriana ManolicăVreau să fiu corectă şi mă aștept ca și tu să fii corect. Cred că este în ADN-ul nostru această cerinţă, dar nu ştiu cum se face că uneori parcă facem rabat de la ea. Avem deci principii ajustabile sau, cine ştie, poate şi acestea sunt relative! Dar cine decide ce e corect şi ce nu? Există o carte albă a corectitudinii? Sau, eventual, una neagră? Există scris negru pe alb ce e bine şi ce nu, o sumă exhaustivă de bune practici? Există Biblia, dar nu e construită ca o listă, ci ca o colecţie de istorisiri şi pilde pe care eşti invitat să o analizezi folosind liberul tău arbitru – minunatul dar pe care ni l-a oferit Dumnezeu la facerea lumii.

Eşti liber să alegi dacă e corect sau nu să dai un bănuţ unui cerşetor care întinde o mână tremurândă spre tine. În mintea ta, în acel moment este o luptă între raţional şi emoţional. Raţional, îţi spui că nu e corect să întreţii nemunca, să încurajezi cerşetoria, obţinerea uşoară a banilor. Însă vine inima şi îţi arată un semen aflat în nevoie, un om ca tine mult mai încercat de soartă. Ce vei face? Ce vei alege?

Am ascultat cu atenţie argumentele unei crainice vestite – Andreea Esca. Ea spunea că sub nicio formă nu dă bani, pentru că s-ar face astfel complice celor care au creat aceste reţele, oameni fără scrupule şi cu interese mai mari decât inimile lor. Aceasta este expresia raţionalului şi e un argument solid!

cersetor

Dar eu am altă părere. Aş vrea să vă gândiţi cam cât de mare este lumea asta, cam câte destine are Dumnezeu de călăuzit şi fiecare om are drumul său pe care, dacă ar fi să îl desenăm şi să îl suprapunem peste toate celelalte drumuri, am obţine un păienjeniş de nedescâlcit pentru noi, dar parte a Marelui Plan! Ei, din toate drumurile posibile pe care le poţi alege într-o anumită zi, complet „aleator” l-ai ales pe cel care te duce pe lângă un anumit cerşetor. Şi, coincidenţă, nu-i aşa? – exact în acel moment ai văzut ochii lui rugători. Coincidenţele sunt parte din Marele Plan iar ochii sunt poarta Universului. Tu a trebuit să ieşi din casă sau de la serviciu la exact momentul potrivit, să întârzii pe ici, pe colo exact cât trebuie ca să ajungi să întâlneşti un anume om sau situaţie. Cerşetorul nu îţi vâră mâna în portofel, dar te pune în situaţia de a alege. Mereu ţi-ai spus că vrei să fii mai bun, că vrei să faci fapte bune. Mereu afirmi despre tine că eşti un om bun şi chiar eşti. Dar Universul te încearcă, te pune în situaţii imprevizibile raţionalului din tine, anume pentru a răspunde rugăminţii tale. Tu i-ai cerut-o. Tu ai emis acel gând, acea energie, iar acum ţi s-a oferit prilejul. Universul îţi spune aşa: compară şansele pe care tu le-ai avut cu cele ale omului din faţa ta. Compară banii din portofelul tău cu cei pe care îi are el. Dacă te poţi dispensa de un bănuţ şi i-l dai, ce obţii, ce se întâmplă? În primul rând creşti nivelul vibraţiei tale, creşti în ochii tăi şi ai Universului, pentru că ai ales bunătatea. Bunătatea are frecvenţă înaltă, raţionalul este constant: 1+1 trebuie să dea 2. Nu vrei să dai bani, că ajung la oameni răi, dă-i o bucată de pâine sau un pahar cu apă. Nu cel din faţa ta trebuie să spună „Mulţumesc!”, ci tu trebuie să o faci. Plusul pe care tu îl obţii este mult mai mare decât al celuilalt!

Mama mi-a spus cândva, când eram tare mică şi o pistonam cu tot felul de întrebări, că Dumnezeu umple toate făpturile care ne înconjoară, toate lucrurile, dar şi toate spaţiile aşa-zis libere din jurul nostru! Această afirmaţie m-a urmărit de atunci şi mi-a programat toate acţiunile viitoare. Cum aş fi putut lovi un semen fără să Îl lovesc pe Însuşi Dumnezeu?! Cum aş fi putut să distrug un loc fără a-L distruge pe El! La fel, cum aş putea să întorc spatele unui cerşetor, fără a-I întoarce spatele lui Dumnezeu? Nu cred că mama a înţeles vreodată impactul pe care l-a avut cuvântul ei asupra mea, dar a fost unul pozitiv şi îi sunt recunoscătoare. Ea a dat un altfel de sens corectitudinii, îmbrăcând-o în bunătate. Acum eu sunt mamă la rândul meu şi le vorbesc copiilor mei. Îi învăţ să fie corecţi, dar corectitudinea să vină din inimă. Le mai spun să se uite în jur şi să observe atent: totul e Dumnezeu!

Citiţi şi

Mamă, caut job. Sau, mai bine, lăsați…

Limpede nu vezi decât cu inima…

Scrisoare către Moș Nicolae

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
621 views

Your tuppence

  1. Ioana / 18 September 2014 14:29

    Si unde e corectitudinea lui Dumnezeu cand “daruieste” copii cu boli care mai de care, sau nu-i daruieste deloc?

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro