Covorul de Perle din Baroda

Andreea Petrescu

16 January 2013

Se făcea că odată, nu demult, o casă de licitaţii renumită aducea arta veche a Orientului în lumina bogatului Qatar. Iar cumpărătorii, vrăjiţi de farmecul ei, uitau că tocmai ce pierduseră averi, că furtuna aspră bătea în conturi şi împiedica vederea, cât să nu ştii ce te aşteaptă la următorul pas. Şi-au dorit ca un covor fermecat să îi ducă departe, acolo unde negura lui 2009 se risipea. Pentru 5,5 milioane de dolari, dorinţa le-a fost îndeplinită. Ţesute cu fir de aur, cele un milion de perle, 2500 de diamante şi alte câteva sute de safire, rubine şi smaralde au captat toată atenţia şi au dus, aşa cum li s-a cerut, gândul departe. Iar de acolo, de n-ar fi trebuit, nimeni nu s-ar mai fi încumetat să îl aducă înapoi.

Nu putem şti dacă într-adevăr cel poreclit Covorul de Perle din Baroda este fermecat. Dar cum să fi ajuns altfel până la noi, când este fără de seamăn, cu a sa execuţie minuţioasă, stare impecabilă şi combinaţie unică de forme şi materiale? Şi, mai mult, cum să nu fie fără de seamăn, când îl împodobesc perlele Basra, adunate de pe coasta Bahrainului şi Qatarului în perioada înfloritoare a comerţului cu pietre de la jumătatea secolului al 19-lea?

Covorul a fost menţionat pentru prima dată de izvoarele istorice pe la 1880, adică la 15 ani după ce a fost comandat de Khende Rao, maharajahul de atunci din Baroda, descendent al dinastiei Gaekwar. Creat iniţial ca un set alcătuit dintr-un cerc şi patru dreptunghiuri de aproximativ 2 metri pe 3, „perlatul” împrumută combinaţia dintre stilurile indian, persan, islamic şi turcesc, care a dominat arta Indiei în timpul dinastiei Mughal, când stăpânitorii britanici au fost cât pe ce să fie izgoniți.

Covorul este ţesut aproape integral din perle, cu modele florale şi circulare peste care sunt suprapuse “pietre” de sticlă, diamante, rubine şi smaralde. Patru diamante grele sunt menite să fixeze colţurile de podea. Nu se ştie cu certitudine care i-a fost destinaţia, dar maharajahul a scos din rezervele proprii 10 milioane de rupii şi a cerut să-i fie creat un covor care să imite modelul acoperământului de coşciug al lui Mumtaz, din Taj Mahal. Pare-se că, deşi hindus, Khende era un admirator al Islamului şi plănuia să transforme covorul într-o ofrandă dusă la mormântul lui Mohammed de la Medina. Alţii spun însă că fratele lui Khende ar fi fost cel pe numele căruia ar fi fost făcută comanda. Oricum ar fi stat lucrurile, Khende nu a mai apucat să vadă covorul terminat şi nimeni nu a mai găsit de cuviinţă să-i ducă postum dorinţa la îndeplinire, mai ales că minunăţia strălucea în lumina soarelui în culori fără de seamăn. Ar fi fost păcat să fie condamnat la întuneric veşnic, aşa că a fost expus pe pereţii palatului dinastic şi lăsat întru admiraţie pentru toţi musafirii. Cum-necum însă, de pe la 1914 încoace a rămas o singură bucată din cele 5 şi nimeni nu ştie ce s-a înâmplat cu restul.

Licitaţia organizată de Sotheby’s la Doha nu a prilejuit doar vânzarea Covorului de Perle, ci şi a altor obiecte preţioase. O piesă persană, estimată iniţial la 350 de mii de dolari, s-a vândut cu 3.442.500. Ţesătura, din catifea de mătase, cu o compoziţie din fir metalic şi lână bouclé, a aparţinut dinastiei Safavid, în secolul al 17-lea.  Măsurând 74 pe 107 centimetri, aceasta înfăţişează două dresoare de şoimi, ale căror detalii vestimentare sunt o sugestie a puternicei influenţe europene asupra Persiei la acea vreme. Rochiile lungi şi elegante, precum şi pantofii celor două femei sunt persane, în timp ce pălăriile şi decolteul adânc par „împrumutate”. În plus, deşi o practică frecventă în vechiul Iran, fiind deseori evocată în toate formele de artă, creşterea şoimilor se considera a fi o meserie masculină. Tocmai de aceea, înfăţişarea a două femei cu accesorii vânătoreşti la talie şi cu un câine de talie mică în lesă sunt un al doilea indiciu că mitologia europeană, cu ale sale zeiţe luptătoare, s-a impus şi în Orient.

Un alt obiect scos la licitaţie şi vândut pentru suma de 140 de mii de dolari a fost o pânză datând din secolele 9-10, pe care sunt înscrise versete din Coran. Stilul literelor arabe, scrise cu cerneală brun închis şi fir de aur, evocă perioada califatului Abbasid, apogeu al civilizaţiei islamice.

Tot o ţesătură, de provenienţă otomană de această dată, creată în secolele 16-17, a adus la Doha stilul turcesc distinctiv, cu modele solare de culoare stacojiu-aurie, suprapuse pe o ţesătură cu fir de mătase, auriu sau argintiu, înfăşurat în metal preţios (tehnică numită klaptan). Nuanţele nu şi-au pierdut din intensitate în ciuda trecerii timpului. Nu e de mirare aşadar că pânza a fost cumpărată cu 206.000 de dolari. Probabil că un colecţionar care ştie ce cumpără nu se uită, într-adevăr, la bani.

Şi ce poate întregi călătoria printre nisipuri, dacă nu un pumnal din secolul al 17-lea, cu mâner din aur şi lamă cu două tăişuri, decorat cu rubine şi smaralde şi cu o teacă din lemn cu decoraţiuni aurite? Păstrat până acum în colecţia personală a înstăritului profesor iranian Nasser Khalili, numit ambasador cultural al islamului, pentru piesele rare pe care le deţine şi pentru promovarea culturii în care s-a născut, pumnalul a fost vândut cu 98.000 de dolari.

Să credem că, într-adevăr, obiectele de acest fel ne pot purta în alte lumi? Care să fie altfel rostul în a investi sume atât de mari într-o formă de artă cu care nu te poţi făli în plină stradă şi pe care nu o poţi conduce/îmbrăca/purta pe deget pentru a demonstra cu tot dinadinsul ceva?



Citiţi şi

Ultima scrisoare de dragoste a președintelui JFK către amanta sa

Vincent

Mai bine scriam despre eşarfe

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,013 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro