E seara de Ajun şi eu sunt ţintuită aici. Mişu e acasă, cu nesimţita de mă-sa, sper să le stea sarmalele în gât amândurora. Incredibil ce tupeu pe hoaşcă, după ce că-i ţin progenitura acasă pe banii mei să studieze, să se facă avocat, şi eu scanez isteric cîrnaţi şi mezeluri 12 ore pe zi, şi în seara de Crăciun, auzi, să învăţ să îi fac sarmale, că el aşa a fost învăţat acasă, că fără miros de sarmale în casă nu se simte că a venit Crăciunul!!! Vrăjitoareo, eu sunt vegetariană, fă-i tu sarmale, dacă l-ai făcut aşa pretenţios şi cu gusturi alese şi băgaţi în voi carne tocată până vă ies bube la gură. Pff, că era să bat de două ori caserola ăsteia cu ciuperci şi la ce coadă e, iar mă înjurau ţăranii aştia, că pe toţi i-au apucat acum cumpărăturile, zici că le-a dat tuturor Noe sms şi i-a anunţat că vine potopul. Ce faceţi, băi, cu atâta mâncare, înecaţilor? Că poimâine deschidem iar. Când haliţi toate mizeriile astea?
– 445 de lei, doamnă. Mai poftiţi pe la noi! Sărbători fericite!
‘Re-ai a dracu’, cu ciupercile tale! Tâmpiţii ăştia zici că nu mănâncă decât de Crăciun. Oare ce or avea în cap când se bulucesc aşa să cumpere atâta mâncare. Oare toţi aşteaptă zeci de musafiri? Păi, şi ăia care sunt musafirii lor, ăia de ce mai cumpără, că doar se duc şi crapă în ei la alţii? Ai, fir-ai să fii, tu, Mişule, cum stai tu acasă tolănit pe canapea cu mă-ta aia deşteaptă cu tot, să îţi ţie de urât cât scanează proasta juma’ de magazin pentru burtoşii ăştia.
– Fiţi amabil, produsul acesta nu are cod de bare, sunteţi drăguţ să aşteptaţi până chem o colegă să ne ajute?
Îmbuibaţii naibii!
– Îmi pare rău, asta e procedura, durează un pic, ştiu că vă grăbiţi, şi domnii din spate se grăbesc.
Grăbiţi-vă, că eu nu mă grăbesc. Eu am toaaată noaptea la dispoziţie. Mie îmi face plăcere să vă servesc pe toţi. De fapt, mai chemaţi-vă şi rudele, am chef să stau peste program în seara asta, că mie şi aşa nu îmi place Crăciunul. Pe Mişu îl găsesc afumat, oricum, şi pe mă-sa grijulie lîngă el, să învelească odorul, în caz că adoarme cu telecomanda şi paharul în mână. Ce aveţi aici? Doar 7 kile de carne şi cârnaţi, 5 pâini, 5 kile de roşii, 4 cozonaci fără gust, 10 ciocolate, 10 pungi de alune, două baxuri de doze de bere, un bax de cola, 7 sticle de vin, două de whiskey, un lichior pentru soţie, tot ce am avut la promoţie cu brazi şi zurgălăi, bomboane de pom, conserve şi pop-corn. Păi, parcă ieri aţi mai luat încă pe atât sau aveţi parastas?
– 653 de lei, vă mulţumim frumos! Sărbători fericite!
Ce sărbători fericite, la ce feţe au ăştia, să mor dacă am văzut vreunu’ fericit. Uite-i pe ăştia doi, au verighete, pun pariu că nu au nici 3 ani de mariaj şi ce scârbiţi se uită unul la altul. Doamna şi-a pus şampanie în coş, e îmbrăcată bine, aş zice că e avocată cu cabinet, de care vrea şi Mişu al meu să se facă. Sigur au casă mare, cu brad artificial şi jeep. Şi el o înşală, fii atentă cum butonează telefonul şi se uită în jur neliniştit. Te-am prins, bengosule, o înşeli, ai? Siiigur ai vreo blondă planturoasă, faceţi amor pe la birou şi prin hoteluri, după cum te văd, te-ai săturat de aschimodia asta acră. Şi acum suferiţi, planturoasa cu burtosul ei acasă, tu cu aschimodia la cumpărături, dar mâine îi spui uscăturii ceva şi fugi să te vezi cu amanta. Ah, ce i-aş face eu lui Mişu al meu, să mă înşele, eu să dau rest aici 12 ore pe zi, şi el să se tăvălească cu vreuna..
– Îmi cer scuze, am bătut de două ori plasa, mai luaţi una sau aşteptaţi să o scad? Îmi cer iertare…
Mi-o fi luat neterminatul ăla vreun cadou? Găsesc ceva sub brad sau îl găsesc doar pe el beat la mă-sa în poală? Mişu ăsta nu mă apreciază, să mor eu. Băi, eu sunt absolventă de Comunicare, băi, şi comunic cu târtanii ăştia, le urez sărbători fericite la toţi nefericiţii până mi se strepezesc dinţii ca să plătesc chiria şi să îl ţin acasă pe el! Avea dreptate mama, trebuia să îmi găsesc şi eu un băiat cu bani, să mă ţină în puf, să stau şi eu toată ziua la spa şi la cosmetică, să îmi pun unghii false cu brăduţ, cum are cucoana asta, să mă duc cu fetele la cafea, la mall la shopping, să o ard ca o şmecheră, nu ca o sclavă, ai Mişule, care o mai fi proasta să te ţie cum te ţiu eu?! Dar îl iubesc pe nemernic, ce să fac, aşa linge-blide, coate-goale, maţe-fripte cum e şi ataşat de mă-sa de parcă e fra-su geamăn al lui Oedip. Ah, că de mă-sa nu o să scap eu uşor, dar nici nu mă las. Cum o sună plângăciosul ăsta, numa’ în fustele ei ar sta, că îmi vine să mă descalţ şi să îl bat cu papucul când îl văd aşa miorlăit şi fleorţăit, păi, bărbat eşti tu sau savarină? Na, că ăsta burdihănos e ultimul pe azi. Afară e noapte, la copiii cuminţi a venit Moşul, la Mişu a venit mă-sa, eu mai am pînă ajung acasă. Să vezi trafic acu’, o să îngheţ până vine autobuzul, ajung după unşpe acasă, n-aş mai ajunge! Sper că miroase a sarmale, că altfel cum simt că a venit Crăciunul?! Ăsta a venit după bere, uite câtă bere poate să cumpere, îi e frică să nu rămână nebăut de Crăciun, nu auziţi mă că deschidem iar poimâine? Tot aici mă găseşti, umflatule!
– Crăciun fericit şi dumneavoastră!
Pe Petronela Rotar o găsiți, toată, aici.
UPDATE 15 noiembrie 2015: Textul de mai sus a fost pus în scenă de Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe, iar pe 21 noiembrie bucureștenii au două opțiuni să vadă spectacolul de la Teatrul de Artă: de la orele 17.00 și 19.30. Pentru că locurile sunt limitate la 80/spectacol, puteți face rezervări la 0752 228 081 sau 0725 112 225. Desigur că autoarea va fi prezentă în sală. 🙂
Citiţi şi
Vin în București, vreau să te văd
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
