„Crede și nu cerceta!” e o mare minciună

Catchy

21 October 2017

Ni se spune constant să avem o viață bună, să fim oameni buni, muncitori, să mâncăm sănătos, să facem sport pentru că mai târziu trupul ne va mulțumi. Se spune că ceea ce semeni aia culegi. Oare chiar așa e?

Haideți să vă povestesc cazul real al unei prietene. Ea e o fată tânără, până în 35 de ani, a avut o viață echilibrată, a încercat să trăiască sănătos, nu bea, nu fumează. Cu toate acestea, făcând niște analize banale, află că are cancer și într-un stadiu destul de avansat. Pentru ea va urma o perioadă grea de tratament în care își va blestema zilele și viața. Taică-su, care e un bețivan de o viață, fumează câte un pachet de țigări pe zi și e mai mult beat decât treaz, nu a stat niciodată prin spitale și nu a avut probleme grave de sănătate. Deși e o pramatie de om, a mai avut și norocul să-l ajute cine trebuie, să prindă un loc de muncă bun, apoi o pensie bună, ca să aibă bani de băut și fumat. Și acum, ca om, apar frustrările și te întrebi: unde e dreptatea în lumea asta? De ce oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele, iar oamenilor răi lucruri bune? Chiar culegem ceea ce semănăm? Dacă aceste cazuri ar fi izolate ar fi bine, dar, din păcate, sunt tot mai dese și lumea în care trăim e plină de nedreptate.

femeie nefericită

Acum ceva timp în urmă, o fetiță filipineză de 12 ani l-a întrebat pe Papa Francisc: „Mulţi copii sunt victimele reţelelor de droguri şi prostituţie. De ce îngăduie Dumnezeu să ni se întâmple lucrurile acestea? Copiii nu sunt vinovaţi cu nimic.” Papa Francisc putea să înceapă să-i spună că încurcate sunt căile Domnului, ne chinuim în viața asta pentru a fi mântuiți în cealaltă etc., însă Papa a îmbrățișat-o și le-a spus celorlalți: „Ea este singura care a pus o întrebare pentru care nu există răspuns şi nici măcar nu a putut să o exprime în cuvinte, ci mai degrabă în lacrimi. Vă invit pe fiecare dintre voi să vă întrebaţi: am învăţat cum să plâng atunci când văd un copil înfometat, un copil pe stradă care se droghează, un copil fără casă, un copil abandonat, un copil abuzat, un copil pe care societatea îl foloseşte ca pe un sclav?”

Suntem oameni, atunci când apar necazuri în viața noastră e imposibil să nu apară frustrări, să nu ne întrebăm încontinuu: De ce eu? Cu ce am greșit? Unde e dreptatea în lumea aceasta? E imposibil să nu te gândești că dacă cineva în lumea asta împarte lucrurile pentru fiecare, nu o face în mod echilibrat, altora le dă numai lucruri bune și au aproape viața perfectă, iar altora le dă numai lucruri rele. Suntem oameni și e în ființa noastră să ne punem întrebări, să avem frustrări. „Crede și nu cerceta!” e o mare minciună. De când s-a creat lumea, noi, oamenii, suntem făcuți pentru a cerceta și a ne pune întrebări, de la Adam și Eva până acum, tot ne punem întrebări și cercetăm.

Guest post by „Gânduri dintre pagini”

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Limite şi înţelegeri ale sufletului

Aşteptând un chip căruia să-i spovedeşti mângâierea

De acum pot să merg doar înainte

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,791 views

Your tuppence

  1. Valentina / 21 October 2017 20:37

    Cu toata credinta in dumnezeu a romanilor ghici ce face domnul cancer?In Romania natalitatea scade, in schimb mortalitatea provocata de cancer creste cu 4000 de persoane anual.Trebuie sa faca o analiza a bolilor din neam, unele boli se mostenesc, nu tin neaparat de un regim de viata sanatos.Trebuie sa ai o atitudine realista in fata mortii, daca este in stadiu avansat mi-e greu sa cred ca va mai trai.Ai vazut ce-a patit Simona Catrina cu toate osanalele ridicate lui dumnezeu.Adele Chirica, Miriam Eugenia Soare au recunoscut si pe facebook ca boala asta este din neam.(La Adele pe linie paterna, la Miriam pe linie materna).Te asigur cand durerile vor deveni coplesitoare, moartea va fi ca o eliberare.La mine in neam nu este nici un canceros, dar avem o alta boala care nu are legatura cu un stil de viata sanatos.Un barbat, ruda cu mama a murit la o criza de epilepsie,la 30 de ani.Eu am avut noroc , daca faci la varste fragede exista posibilitatea de vindecare si am facut tratament, au incetat pe la 12-13 ani. Sora mea nu a avut crize, in schimb copilul ei a facut la 22 ani primele crize.In Romania nu i-a spus nici un medic ce are copilul, in Italia aprimit verdictul.CONCLUZIA: Mostenirea genetica conteaza foarte mult, nu o putem schimba.Trebuie sa acceptam ca unor parinti urmeaza sa le moara copiii in fiecare an sau noi urmeaza sa murim.Exemple: Simona Catrina- mama ei traieste,Denisa Raducu-mama ei traieste, Ileana Ciuculete-mama ei traieste, Patricia Teicu-parintii ei traiesc, desi ea s-a dus.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Valentina / 21 October 2017 18:03

    Asa gandesc si eu, este o mare ineptie fraza:”Crede si nu cerceta”.Sau aia care spun “Nu judeca!” ca asa ca asa zice dumnezeu.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro