Crimă şi pedeapsă

Claudia Moscovici

11 October 2013

copyright imagine Human Society International

Când am părăsit România, în copilărie, la începutul anilor ’80, țara era într-unul dintre cele mai de grele momente din istoria sa. Condițiile din timpul așa-zisei Epoci de Aur comuniste erau de-a dreptul mizere. Oamenii erau nevoiți să aștepte la cozi interminabile pentru provizii sărăcăcioase de alimente, haine și obiecte de uz caznic. Căldura și apa caldă erau limitate. Până la sfârșitul anilor ’70, Securitatea instalase practic microfoane în fiecare casă și apartament. Oamenii trăiau cu teamă. La căderea regimului Ceaușescu, un cetăţean român i-a declarat unui jurnalist francez: „Sistemul nu distrugea oamenii fizic – nu au murit mulți, la propriu; sistemul însă te condamna la o luptă pentru cel mai scăzut nivel de hrană psihică și spirituală. Sub Ceaușescu, deși unii oameni au murit violent, o întreagă populație se stingea de la sine.“

De la revoluția anticomunistă din 1989, România a înflorit. În ciuda perioadei de criză economică și politică ce a cuprins aproape întreaga Europă, România a devenit un lider în cultură. Țara este recunoscută internațional pentru regizorii săi de film premiați (Cristian Mungiu, Călin Peter Netzer, Stere Gulea, Vali Hotea, printre mulți alții); pentru literatura sa premiată (ce include un Premiu Nobel pentru Literatură câștigat de Herta Muller în 2009); pentru arta sa; pentru unul dintre cele mai mari și apreciate festivaluri de muzică clasică din Europa (spectaculosul Festival de Muzică George Enescu); pentru frumusețea naturală, răpitoare și pitorească a orașelor sale, să nu mai vorbim de stilul cosmopolit al capitalei, București.

copyright Four-Paws.org

Deși, din multe puncte de vedere, Bucureștiul este un oraș european mare și modern, el adăpostește un număr relativ mare de câini vagabonzi. Lucru care poate fi întâlnit de asemenea și în numeroase alte orașe și sate din țară. Cei mai mulţi sunt abandonați sau aruncați în stradă de stăpânii lor. Aceşti câini rătăcesc pe străzile orașului, adunându-se în haite pentru a cerși sau a căuta hrană prin gunoaie. Deși de cele mai multe ori sunt inofensivi, luna trecută, în septembrie, unul dintre acești câini a atacat doi băieței din București: pe Ionuţ Anghel, de 4 ani, și pe fratele său, de 6 ani. Ionuț a murit în urma mușcăturilor câinelui, iar fratele său a fost grav afectat. Această tragedie, care cu siguranță ne mișcă pe toți și face să tremure inimile tuturor părinților, devine un catalizator pentru soluția de a omorî toți câinii vagabonzi, soluție mandatată de guvern sub titulatura eufemistică de “eutanasiere” care, în opinia mea, nu face decât să amplifice suferința inutilă, fără a oferi rezolvare problemei.

copyright VierPfotenRomania, fotografie de George Nedelcu

Noua lege, aprobată de președintele Băsescu, sancționează uciderea câinilor maidanezi în România

Ca răspuns la moartea tragică a lui Ionuț, Guvernul român a aprobat o lege (semnată de președintele Băsescu) ce sancționează uciderea în masă a câinilor maidanezi. Aşa cum raportează Humane Society International, “câteva zile mai târziu, pe 10 septembrie, autoritățile locale au acționat imediat, declanșând omorârea câinilor maidanezi și pornind o campanie națională ce a atins sute de mii în săptămânile următoare… Guvernul român a omorât mai mult de 100 000 de maidanezi pe bani publici. În ciuda încercărilor și ofertelor (atât ale grupurilor naționale de protecție a animalelor, cât și ale celor internaționale) de a asista guvernul României pe problematica în cauză, acesta consideră omorul oricărui câine drept o măsură de control al maidanezilor.” (HIS, HumaneAlert)

Această măsură crudă a fost adoptată de majoritatea primarilor din orașele mai mari sau mai mici din România. Ziarul Argeșul arată cum primarul Piteștiului, Tudor Pendiuc, oferă cetățenilor săi recompense de 10 lei pentru fiecare câine maidanez ce urmează să fie “eutanasiat”. Astfel, primarul dă o notă “hingherească” întregii populații.

Deși eutanasierea tuturor câinilor maidanezi pare a fi cea mai potrivită soluție, aceasta este atât ineficientă, cât și inumană. Mai mult, aceasta pune România într-o lumină negativă la nivel internațional, drept o țară ce preferă să rezolve problema mai degrabă într-o manieră barbară decât într-una umană. Omorul în masă a zeci de mii de câini neajutorați a declanșat protestele iubitorilor de animale și organizațiilor ce protejează drepturile animalelor, atât în România, cât și în afara granițelor. Vier Pfoten Romania este unul dintre cele mai active grupuri din țară ce a organizat proteste cu sute de iubitori de animale împotriva eutanasierii câinilor maidanezi. Adăpostul de animale (majoritar pisici, dar și câini) Pisici Pentru Adoptie și grupul Spune NU eutanasierii câinilor (reprezentat pe Facebook de Mihai Pîrvu) au condus, de asemenea, protestele și eforturile de adopție din România. Mai mult, intelectuali de top au condus rândurile protestatarilor împotriva exterminării câinilor fără adăpost: cel mai notabil, Daniel Cristea-Enache, unul dintre cei mai cunoscuți critici literari români.

Printre organizațiile internaționale ce se opun eutanasierii canine regăsim Humane Society International (HIS), Humane Society U.S., Vier Pfoten, Viva (din Varșovia, Polonia), Fondul Internațional pentru Protecţia Animalelor (IFAW) și World Society for the Protection of Animals (WSPA). În România, această lege nefastă reușește să dividă țara. Tind să cred că majoritatea tensiunilor provin din neînțelegeri. Cele două tabere nu ar avea perspective atât de diferite, precum ar părea. De fapt, sunt mai multe lucruri ce ne-ar putea uni, atât în România, cât și la nivel internațional. Până la urmă, avem scopuri comune: în principal, protecția cetățenilor și elaborarea unei soluții pentru problema câinilor maidanezi. Momentan, există o mare neînțelegere despre cum ar trebui atinse aceste scopuri. Totuși, sper să reușesc să arăt că o mare parte a acestei neînțelegeri se datorează unei proaste comunicări, unei polemici argumentative și unei retorici incendiare din partea unor indivizi care pretind că tuturor celor care pledează în numele protecției animalelor nu le pasă de siguranța copiilor români (sau a cetățenilor români, în general).

Aș vrea ca prin acest articol să punctez câteva dintre argumentele întâlnite în mass-media românească sau chiar printre prietenii mei din Facebook, care sunt în favoarea eutanasierii în masă a câinilor fără stăpân.

Câțiva indivizi au negat pur și simplu aprobarea legii sau chiar omorurile care s-au produs în numele acestei legi, susținând că aceasta nu este altceva decât o campanie de propagandă politică împotriva guvernului. Desigur, prima parte a argumentului este de-a dreptul absurdă până într-un prag orwellian de negare a adevărului sau de contradicție tipic comunistă. Agenții cu renume, atât pe plan național, cât și internațional, în domeniul drepturillor animalelor au dovedit existenţa acestei legi și a realității omorârii în masă a câinilor. Românii o văd și o simt chiar pe pielea lor. Cât despre al doilea argument, este la fel de fals. Organizațiile internaționale de protecție a animalelor nu au absolut nicio miză în politica internă a României. De fapt, din perspectiva lor, oricare din partidele politice ce ajung la putere se va confrunta cu aceeași provocare: reconcilierea siguranței publice cu drepturile animalelor.

Acesta nu este un topic politic sau partizan.

Omorârea tuturor câinilor maidanezi pentru actele de agresivitate ale câtorva dintre ei este un gest de-a dreptul inuman și injust. Obiecția la omorul în masă al câinilor este, până la urmă, o problemă de etică. Dintr-un număr foarte mare de câini maidanezi, majoritatea sunt inofensivi. Oricine a avut vreodată un câine cunoaște natura iubitoare și loială a animalelor. Au fost crescuți de secole întregi pentru aceste calităţi, doar și-au câștigat singuri titulatura de “cel mai bun prieten al omului”. Nu au nevoie decât de mâncare, adăpost și atenție pentru a deveni partenerii noștri de viață. Câinii răi sunt o raritate și, chiar și în acele situații, tot oamenii îi înrăiesc, fie prin antrenament, fie prin privarea de mâncare sau asistență veterinară. Dar acum, sute de mii de animale nevinovate din toată țara vor trebui să plătească pentru răul cauzat doar de câțiva dintre ei.

fotografie Anton Polyakov

Câinele este “cel mai bun prieten al omului”

Al doilea argument auzit (citit, de fapt) din partea suporterilor legii eutanasierii este reprezentant de inconsistența – unii o numesc chiar ipocrizie – activiștilor drepturilor animalelor, care apără câinii comunitari. Argumentul ar suna cam așa: Cum putem pretinde că ne pasă atât de tare de soarta câinilor comunitari, în timp ce mâncăm regulat alte animale sau le omorâm pentru pielea lor și o folosim pentru pantofi și genți?

Cum rămâne cu viața găinilor, porcilor și a vacilor pe care le sacrificăm fără nicio remușcare? În primul rând, numeroși activiști pentru drepturile animalelor, inclusiv eu, sunt vegetarieni sau chiar vegani, tocmai din acest motiv.

Chiar și în cazul celor care nu sunt vegetarieni, argumentul cultural este unul puternic: pisicile și câinii sunt animalele noastre de companie, de secole. În România, nu există tradiția de a consuma câinii sau de a le utiliza pielea, precum există în China. În Romania, la fel ca în Statele Unite sau în majoritatea țărilor din Europa, câinii sunt consideraţi “cei mai buni prieteni ai omului”. Majoritatea familiilor au un câine sau o pisică. Dacă apare un fir de ipocrizie, acesta răsare în tabăra celor care vor să sancționeze eutanasierea, doar de dragul propriilor animale. De ce să construiești o dihotomie binară între animalele noastre de companie – acele animale privilegiate pe care le tratăm precum niște membri ai familiei – și acei câini bătuți de soartă, ce umblă pe străzi până când cineva îi va ridica și extermina fără niciun fel de remușcare?

Până la urmă, ambele grupuri fac parte din aceeași specie. Majoritatea câinilor de pe stradă au un mare potenţial ca, după ce sunt îngrijiți, iubiți și antrenați, să devină animale de companie foarte iubitoare. De fapt, mulți dintre acești câini au fost animale de companie, abandonate sau pierdute de stăpâni. Nu ar trebui, mai degrabă, să ajutăm aceste animale ce nu au avut noroc de un cămin sau de stăpâni iubitori? Mai mult, dacă tot mai multe organizații, atât naționale, cât și internaționale, sunt dispuse să își ofere ajutorul României pentru a găsi o soluție umană problemei câinilor comunitari, de ce nu suntem dispuși să acceptăm ajutorul? În loc să exterminăm aceşti câini, ar fi preferabil să cooperăm pentru a le asigura o viață mai bună, concomitent cu îmbunătățirea și stabilizarea siguranței publice.

Tratând această problemă a câinilor drept o problemă etică nu înseamnă minimizarea altor probleme etice ce afectează oamenii în mod direct

Altă obiecție a celor care susțin eutanasierea ar fi: De ce acordăm atâta atenție acestui subiect al drepturilor animalelor, când avem atâtea crize politice și morale în lume ce afectează vizibil drepturile omului? Fără îndoială, este adevărat. România, de exemplu, încă deține un număr foarte mare de orfani care nu îşi găsesc părinți pentru adopție. Așa că, de ce să ne îngrijorăm atât cu adopția câinilor? În primul rând, poate este deja redundant să precizez condițiile precare în care trăiesc orfanii din România, deși, slavă Domnului, nu există nicio lege pentru exterminarea acestora. Nu am mai auzit de asemenea legi din vremea naziștilor. În general, da, este adevărat că lumea este acum plină de încălcări ale drepturilor omului, suferință și sărăcie. De fapt, dacă oricare dintre noi s-ar implica minimal în oricare dintre aceste probleme, lumea chiar ar putea fi un loc mai bun. Totuși, existența unor cauze umanitare pertinente nu ar trebui să ne oprească din manifestarea grijii pentru animale, de asemenea. Nimeni nu ar trebui să dezbată ideea de a renunța la o cauză umanitară doar de dragul îmbunătățirii situţiei animalelor. Există loc pentru ambele cauze. Chiar așa, testul avansului civilizaţiei nu constă în evaluarea culturii și a tehnologiei, ci în standardele morale: cum tratăm oamenii și animalele ce depind de noi. Chiar și azi, spusele lui Gandhi își păstrează actualitatea: ”Măreția și progresul moral al unei națiuni pot fi judecate numai după modul în care sunt tratate animalele”.

Siguranța umană este o prioritate

Grija cea mai mare a susținătorilor eutanasierii este că drepturile animalelor sunt puse de către activiști mult deasupra siguranței umane. Din fericire, cred că este doar o exagerare. Nu cunosc nicio organizație de apărare a drepturilor animalelor cu astfel de lozinci. Cooperarea și uniunea ideilor ar fi mai indicate. Putem cădea cu toții de acord că siguranța publică, în special cea a copiilor noștri, este o prioritate pentru întreaga societate. Dar ucidderea câinilor maidanezi nu este cea mai bună cale de a asigura siguranța publică, siguranța copiilor noștri. În acest moment, argumentul etic face loc unei perspective mai pragmatice. Omorul în masă al câinilor nu este numai imoral, dar și ineficient în soluționarea problemei.

Perspectiva pragmatică: Omorul câinilor comunitari face mai mult rău decât bine

Consecințele negative ale omorului a zeci de mii de câini maidanezi nu fac altceva decât să înrăutățească lucrurile, dar am putea coopera pentru a găsi o soluție umanitară de a salva câinii și a îmbunătăți siguranța publică. Am văzut că legiferarea eutanasierii împarte țara în două, declanșează proteste și multă tulburare. Legea încurajează cruzimea, tortura și omorul public al câinilor comunitari. Conform ştirilor PRO TV, se foloseşte de asemenea şi otravă. Deși guvernul sancționează eutanasierea câinilor, indivizii malițioși preferă să își facă singuri dreptatea. Mai mult, acest tratament inuman asupra câinilor a atras numeroase reacţii negative din partea organizațiilor pentru apărarea drepturilor animalelor din Europa și Statele Unite. Desigur, guvernarea românească este autonomă. Fiecare națiune își stabilește legile și planul de acțiune. Colaboratorii internaționali nu neagă că statul român și cetățenii săi trebuie să aibă ultimul cuvânt în problema în cauză. Organizațiile internaționale ar dori să colaboreze cu guvernul român pentru o soluționare viabilă și umană. Au o experiență vastă în astfel de soluționări, România nefiind singura țară cu un număr mare de câini maidanezi. O astfel de problemă se regăsește în Mexic, Peru și multe alte țări.

Colaborare pentru elaborarea unor soluții umane de combinare a siguranței publice și a drepturilor animalelor

În articolul său intitulat “Tragedia românească: eutanasierea câinilor maidanezi nu este o soluție,” Kate Atema, președintele International Fund for Animal Welfare (IFAW) susține: “Am lucrat în sute de comunități de pe șase continente, iar eutanasierea câinilor nu a reprezentat niciodată o soluție eficientă. Eutanasierea nu numai că omite să arate cauzele abandonării câinilor pe străzi (fie ei pierduți sau abandonați), dar creează și o situație conflictuală în comunitate ce împiedică dezvoltarea unor soluții eficiente și de lungă durată.”

Kate Atema sugerează că cea mai eficientă abordare a problemei câinilor maidanezi trebuie să ia în considerare nevoile comunității locale, pentru a balansa siguranța publică cu protecția vieții animalelor. “Deseori, aceasta include un mix de abordări ce include educația, sterilizarea, înregistrarea și adăpostirea pe termen lung/scurt; resursele și perspectivele fiecărei comunități sunt unice, și astfel devin și soluțiile…”

Sterilizarea, adăposturile animalelor și adopția

În general, organizațiile de protecție a animalelor sugerează prinderea și sterilizarea câinilor comunitari, plasarea acestora în adăposturi speciale și depunerea de eforturi suplimentare pentru adopția acestor câini din adăposturi. Aceasta este varianta cea mai umană și eficientă de a soluționa problema câinilor.

Când mi-am exprimat opinia, unul dintre prietenii mei de pe Facebook a obiectat: “Câinii sterilizați nu mușcă?” În primul rând, conform lui Rebecca Basu de la Humane Society International, “cercetările demonstrează că sterilizările elimină comportamentul de montă, monta fiind o cauză primordială a mușcatului și a agresivității canine. Sub altă formă, câinii sterilizați prezintă mai puține riscuri de a mușca oameni.” În al doilea rând, precum am menționat deja, scopul ar fi ca acești câini sterilizați să fie plasați în adăposturi. Dacă vor mai rămâne pe străzi câini ce prezintă riscul de a fi agresivi, măcar nu se vor mai înmulți, odată sterilizați. Chiar dacă fiecare câine comunitar va fi prins și eutanasiat, stăpânii vor continua să abandoneze câini pe străzi în fiecare zi. De asemenea, odată ce atenția mediatică va scădea, câinii nesterilizați vor continua să se reproducă înainte de a fi prinși de hingheri. Înmulțirea va continua dacă soluționarea nu va porni de la bază, combinând sterilizarea și adopția direct din adăposturi.

Colaborare pentru soluționare

Nu văd de ce problema câinilor maidanezi din România ar trebui să întoarcă oameni împotriva oamenilor și nici de ce ar trebui politizat subiectul. Argumentele acestea provocatoare nu fac altceva decât să ducă la ură și isterie. Un individ instabil mi-a scris dorința sa de a îmi vedea copilul rănit, ca urmare a faptului că apăr maidanezii. Un astfel de comportament irațional și plin de ură nu merită un răspuns. Dar cauza de la bază necesită analiză, odată ce observ că această situație de “om versus câine” nu poate duce decât la o creștere a tensiunii printre indivizi și la polarizarea părerilor. Nu există nimic “radical” în perspectiva bunăstării animalelor. Este un punct de vedere rezonabil, întemeiat pe compasiune și bun-simț. Nu susține nimeni că viața unui câine este mai importantă decât cea a unui om. Nimeni nu vrea să își vadă copiii – sau copilul oricui altcuiva – mutilaţi sau uciși de câini vagabonzi. Toată lumea vrea siguranță publică. Nimeni nu vrea să vadă haite întregi de câini înfometați, bântuind străzile. Nu e bine nici pentru oameni, nici pentru animale. Dacă vom reuși să ne punem de acord pe această temă și chiar reușim să ne ascultăm de pe ambele părți ale baricadei, de la oraș la oraș, lucrând mai degrabă împreună decât împotriva noastră, dacă guvernul României colaborează cu cele mai renumite agenții de protecție a animalelor, împreună va fi întotdeauna mai ușor de a găsi un echilibru între siguranța publică și binele câinilor comunitari.



Citiţi şi

Voi fuma țigara după ce va adormi

Iubim și câinii vagabonzi

Vacile străzii din Sri Lanka

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
600 views

Your tuppence

  1. Timp pentru ce ne place şi scuze pentru restul | Catchy / 21 October 2013 14:49

    […] 10.Să arătăm cât de inteligent stă în curuţ inimioara noastră cu blăniță. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Simone / 11 October 2013 13:28

    O solutie? Unde traiesc eu, catelusii nascuti intr-o familie care nu-i poate ingriji dintr-un motiv sau altul sunt preluati de veterinari. Veterinarii ii pot tine ptr 15zile, timp in care trebuie sa caute activ, printre clientii lor sau printre clientii colegilor de breasla, un stapan. Altfel, dupa 15zile catelusii sunt eutanasiati. Sigur asta e un lucru nefericit care nu este insa publicat in media cu mare tam-tam, cum face guv. Ponta.
    De regula, proprietarii unui singur catelus or sa mai adopte unul, insa exista interdictii clare: cainii nu au voie in restaurante, in cele mai multe hoteluri, stapanii trebuie sa curete dupa “nevoile” cainilor altfel sunt amendati, proprietarii de caini nu pot inchiria cele mai multe apartamente, prin parcuri cainii trebuie tinuti in lesa, iar daca cainii incep sa latre in timpul noptii, te poti trezi cu cu dosar penal ptr nuisance/deranjul vecinilor, la fel daca cainii sunt incuiati in casa in timpul zilei si lasati singuri. Dupa cum vedeti o multime de obligatii..
    Eu cred ca in Ro, nr-ul cainilor fara stapan, la fel cu numarul copilor din orfelinate, este simptom al dezumanizarii pe fondul saraciei/al fugii de orice obligatie, fata de un copil ori un animal de companie..

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro