Cu sau fără Dumnezeu

Bianca Ierchan

23 February 2015

Bianca IerchanLumea își pierde uneori busola și realitatea este percepută răsturnat, valorile sunt dărâmate de nonvalori, binele este văzut rău, iar răul devine bine.  În inima omului e haos și trăim răspândiți, doar la exterior prinși în lanțurile logicii omenești de care ne-am lipit inima și nu ne mai putem desprinde. Nu mai vedem clar, suntem pierduți în detalii, prea multe ore de muncă, multe frici, griji, rate, frustrări, neîmpliniri. Ne organizăm, avem agende, facem liste peste liste, însă foarte repede toate se dovedesc a fi castele de nisip. Suntem fără timp, dar cu mult stres acumulat. Trăim într-o lume aproape bolnavă care-și iubește bolile de care suferă. Ceea ce doare cel mai tare este faptul că toate aceste neajunsuri se răsfrâng asupra copiilor. Nici noi nu mai știm ce e cu sufletul nostru. Binele nu vine prin poștă, ci se clădește în familie.

Copiii sunt sufletul și lumina familiei. Sunt prelungirea iubirii dintre doi oameni. Vrem cei mai bun pentru copii și toate zbaterile sunt canalizate spre a oferi o bună educație, confort, dragoste și principii de viață sănătoase. Vrem! Însă ce facem când sistemul nu vrea? Ce facem când toate nonvalorile sunt intens promovate și copiii se întâlnesc cu toate schimonoselile posibile? Prin intermediul ziarelor, al televiziunii, al internetului, copilul este bombardat cu scandal, pornografie, limbaj obscen, imagini șocante….

Și, de parcă nu era de ajuns, s-au găsit unii „binevoitori” care își arogă dreptul de a vorbi în numele părinților și care sub pretextul protejării copiilor militează pentru scoaterea orei de religie și a icoanelor din școli. Spun dumnealor, copii nu trebuie să știe de Cel răstignit și de păcat pentru a nu fi traumatizați. Probabil ei nu trăiesc în această lume și nu sunt atenți în jur.

Adesea copiii sunt chinuiți peste măsură din neglijență și lipsă de implicare. Poartă tricouri cu craniu de mort rânjit de la grădiniță și văd desene animate cu roboți care propovăduiesc lupta pentru putere, pentru supremație. Adorm liniștiți seara după ce aud terifianta poveste a caprei care avea trei iezi. Dacă nu vă mai amintiti povestea vă redau un fragment: „… căci lupului îi scăpărau ochii şi-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era. Şi, nici una, nici două, haţ! pe ied de gât, îi rătează capul pe loc şi-l mănâncă aşa de iute şi cu aşa poftă, de-ţi părea că nici pe-o măsea n-are ce pune.”

Poate că adorm liniștiți pentru că mama capră s-a răzbunat? Vă mai redau un fragment:

„- Cumătră, mă pârlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa!
– Arzi, cumătre, mori, că nici viu nu eşti bun! …
Ţi-aduci aminte, dihanie răutăcioasă şi spurcată, când mi te-ai jurat pe părul tău? Şi bine mi-ai mâncat iezişorii!
– Mă ustură inima-n mine, cumătră! mă rog, scoate-mă şi nu-ţi mai face atâta osândă cu mine!
– Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură….
….Şi auzind caprele din vecinătate de una ca aceasta, tare le-a mai părut bine! Şi s-au adunat cu toatele la priveghi şi unde nu s-au aşternut pe mâncare şi pe băute, veselindu-se împreună…”

Oare nu s-a găsit nimeni să interzică „Capra cu trei iezi”? Ce rămâne în mintea copilului după ce aude acest text? Și, dacă nu s-a șocat destul, avem la îndemână pentru seara următoare „Scufița roșie”. Spre norocul nostru, copilul nu se mai îngrozește nici la gândul că bunica a fost mâncată de lup. De când a venit moda bonelor filipineze, cine mai are nevoie de bunica?

ce_se_va_intampla_cu_orele_de_religie_din_scoli

Apoi mai toate grădinițele și școlile primare fac petrecere de Halloween, deghizând copiii în strigoi și vrăjitoare înfricoșătoare. Ei sunt la curent cu toate atrocitățile acestei lumi, încât imaginea Celui răstignit este un fleac pe lângă ceea ce văd și aud toată ziua. Și să nu uităm un aspect: Cel răstignit a și înviat. Și de cine s-au gândit ei să-i protejeze?! Tocmai de Cel ce a zis “Pace vouă!”, “iubiți-vă unii pe alții” și “lăsați copii să vină la mine”. Îi ferim de Cel ce a venit în lume să ne dea un model de viețuire, în iubire, în înțelegere și fapte bune.

Cu siguranță cei de au implementat legea împotriva orei de religie nu au citit scripturile și n-au văzut niciodată lumina, n-au simțit iubirea lui Dumnezeu izvorâtă din zâmbete și chipuri îngerești de copil. Zâmbetul copilului are puterea de a te ridica, îmbrățișarea lui caldă te face să vibrezi, iar sărutul copilului te poate vindeca.
Dar pentru unii viața nu e deloc iubire și mulțumire pentru ceea ce avem. Pentru unii viața e doar concretul de azi. Prezentul care înseamnă randament maxim și toate se traduc prin rezultate imediate. Să înveți, să muncești, să agonisești, să fii pregătit să iei ciolanul înaintea altora… și… să moară dușmanii.

La religie înveți să fii bun cu alții și nu cu orice preț mai performant decât ei, să fii ascultător, îngăduitor chiar și cu cei ce-ți fac rău. Înveți o matematică a împărțirii. O matematică inversă care spune că mai întâi trebuie să împarți, dacă vrei să înmulțești ceea ce ai. La religie nu înveți reacții chimice, ci trăiri și interacții între oamenii, unii cu alții, unii pentru alții. Înveți în primul rând să fii OM, să nu devii fiară, să capeți o anume adâncime sufletească, să crezi în ceva, să ai un rost mai înalt, să nu fii precum un animal. Înveți să te împaci cu lumea, cu aproapele, cu tine însuți și cu Dumnezeu. Cu ajutorul religiei capeți o identitate și-ți câștigi pacea. Nu există deșertăciune mai primejdioasă decât posibilitatea de a nu avea identitate, să nu știi cine ești și încotro mergi. Moneda de schimb este întotdeauna blândețea, bunătatea, facerea de bine. Mesajul biblic este o declarație continuă de iubire. Dumnezeu este iubire, El e milostiv, iertător și răsplătește fiecăruia după strădanie. El nu judecă pe copii, nu-i pedepsește și nu stă cu măciuca deasupra capului lor. El vine în ajutor când este chemat și-i poartă pe copii în brațe atunci când lumea este prea aspră cu ei. Însă trebuie să știm că Dumnezeu este acolo unde e lăsat să intre. Prin urmare, ar fi înțelept să-L lăsăm să între la ore, să fie lângă copii că să-i înțelepească, să-i ocrotească și să-i iubească așa cum numai El știe să o facă.

Pe Bianca o găsiți cu totul aici .

Citiţi şi

Omagiu femeilor siriene

Sex, normal, că doar nu-s chiar așa bou

Vreau un bărbat bun… Bine, toate vor!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
815 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro