Cum am făcut un om fericit

Mihnea Rudoiu

31 May 2014

Mihnea Rudoiu

La parterul blocului unde locuiesc se află un chioşc. Proprietarul e un moş la 60 şi ceva de ani. Nevastă-sa şi fiica tot acolo lucrează. Lucru de mirare, de fiecare dată, indiferent ce aş cumpăra, îmi dă bon fiscal. Asta îmi place. Ce nu îmi place este că, ori de câte ori, în drum spre casă, mă aprovizionez din altă parte şi îl găsesc proptit în uşa chioşcului (dacă n-are clienţi, acolo stă, inevitabil), mă priveşte de parcă aş intenţiona să-i asasinez familia. Respiraţia lui mi se infiltrează în ureche ca un fierăstrău ruginit, iar privirea lui îmi urlă: “Mărfurile mele nu sunt bune, hmmm? Zgârcitu’ pământului ! Pentru o economie de 40 de bani la un Pepsi, preferi să mergi cu el în spinare jumătate de km. Păduche ce eşti! Tu o să mă bagi în pământ cu meschinăriile tale.”

De fiecare dată sunt tentat să îmi cer scuze că mi-am cumpărat din altă parte ce aş fi găsit la el. Şi, să fiu sincer, nici nu ştiu de ce cumpăr de la supermarket. Că acolo mereu e coadă şi eu am oroare să aştept la casă. În plus, multe din produsele pe care le cumpăr nici nu le vreau, doar că stau aşa frumos aranjate în raft, că îmi vine să le smotocesc feng-shuiu’,

Şi uite-aşa ajung în coşu’ meu.

supermarket

Drept urmare, de multe ori, când îl zăream pe moş la intrarea în bloc, ascundeam plasa cu produsele cumpărate sau o făceam cât mai puţin vizibilă, astfel încât să nu se mai uite la mine cu privirea aia jumătate terorizată, jumătate dispreţuitoare.

În contrapartidă, mă simţeam cu atât mai fericit când, în loc să opresc la supermarketul cu două mii de rafturi, făceam escală la magazinaşul lui de doi metri pe doi, plin cu snacksuri, bere şi alune. Parcă şi privirea-i posacă devenea mai veselă. Aşa îmi place să cred. Din păcate, aici intervine al doilea lucru care nu îmi plăcea, respectiv acela că, la rest, dacă nu avea mărunt, moşu’ îmi dădea tot felul de prostii: o pastilă Orbit, o lamă de ras, unu-două chibrite, o acadea, o bomboană învelită în staniol, un pacheţel de şerveţele, un sul de hârtie igienică şi tot aşa.

Asta nu îmi plăcea deloc. Dar, cum doream să nu-i mai zăresc privirea aia de tu-mă-bagi-în-mormânt-cu-mersul-tău-la-supermarket, înghiţeam în sec şi nu comentam. Până ce, într-o bună zi, m-am hotărât să-i colecţionez toate chibriturile, şerveţelele, lamele Orbit şi acadelele primite. Apoi, o lună mai târziu, într-o sâmbătă, m-am dus cu ele la chioşc. Le-am întins pe toate pe masă, împreună cu o monedă de 50 de bani şi am cerut o sticlă de Pepsi la 2.5l şi un Toblerone. Moşu’ s-a pus să clipească precum un semafor stricat.

-Ce-i asta? m-a întrebat imitând fierăstrăul, de această dată, sunetul unui fierăstrău cu care ai fi tăiat un Sequoia.

-Aş dori un Pepsi şi un Toblerone, am repetat eu degajat.

-Ok, dar astea, arată el cu mâna tremurândă spre tejghea, ce sunt?

-Păi, nu mai aveam bani. Sunt restul de la cumpărăturile pe care le-am făcut la dvs. când nu mai aveaţi mărunt.

-Şi eu ce să fac cu ele?

-Dar eu ce să fac? Că gumă nu mănânc, şerveţelele nu-mi folosesc că nu-s răcit, acadelele nu-mi plac, de chibrituri n-am nevoie că nu fumez, aragazul e electric,…

Moşu’, hipnotizat de moviliţa din faţa lui, se transformase într-un monument de meditaţie. Zgomotul de fierăstrău scos pe gură era singurul semn că mai e în viaţă.

-Bine, a rostit într-un final şi am făcut trocul.

De atunci, mereu se impacienta când intram în chichineaţa lui. Din pricină, bănuiesc, că ori n-avea să-mi dea rest ori fiindcă se aştepta să-i mai aduc alte chibrituri rămase prin casă de dăţile trecute. Cum mă zărea, gura îi era chinuită de o grimasă atât de ciudat de îndurerată, că, după alte tentative de a-i cumpăra diverse chestii, am hotărât ca, decât să rişte un infarct în prezenţa mea, mai bine să-mi fac eu frumuşel cumpărăturile în altă parte.

Nu vă imaginaţi ce fericire îi procur acum când mă vede venind spre bloc cu plasa deja plină!

Citiţi şi

O zi obișnuită

De sărbători, șuvițe sau piftie?

Ce cadouri visează să primească bărbații

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,922 views

Your tuppence

  1. Ana / 8 December 2015 12:05

    Si tu vei fi peste cativa ani un “mos” . Am uitat cumva sa ne respectam pe noi insine??? Cu parere de rau trebuie sa notez ca RESPECTUL face totul. Ca natiune si ca om. In rest….hai sa traiti si ” Sarbatori Fericite!”

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Ioana / 21 November 2014 14:49

    Cand am citit titlul Cum am făcut un om fericit – m-am gandit ca ai facut un gest frumos fata de “mos” ca te-ai hotarat sa lasi supermarketul si sa faci aprovizionarea de la magazinul lui (cum face francezul, cum face neamtul, cum face englezul). Dar nu, tu ai facut un gest de o meschinarie greu de imaginat.
    Da, nu este legal sa iti dea rest in guma de mestecat, dar nici tu nu mori pentru 50 de bani. Mai privim si dincolo de “lege” atunci cand putem sa fim ingaduitori. Te gandesti ca el si toata familia depind de acel chiosc? Te gandesti ca in privirea lui (care te deranjeaza atat) este disperarea ca nu va avea mancare sau nu va avea cu ce sa plateasca impozitele (ca doar da bon)? Situatia pentru micii comercianti si intreprinzatori este dramatica in Romania, iar ceea ce putem face pentru a-i sprijini este sa cumparam de la ei. Micii comercianti platesc mult mai multe taxe -nu au posibilatile de a le eluda, pe care le au marii retaileri.
    Imi pare rau pt tine, daca asta e “fapta ta de glorie”…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 23 Thumb down 5
    Reply
    • Oana / 8 December 2015 11:13

      Ioana, in mare parte ai dreptate, insa si micii comercianti ar trebui sa stie sa-si urmareasca interesul. E drept ca statul este mai nedrept cu ei si nici macar nu am avut pretentia de bon fiscal. (ca o fii bine sau nu, asta e alta discutie). Anul acesta am fost in Italia si am stat intr-un satuc. Ne faceam cumparaturile pentru micul dejun de la un magazin local, tipicul magazinului de tara, doar ca ceva mai bine aprovizionat decat la noi – afacere de familie. Nu-ti spun cum roiau in jurul nostru oamenii aia, sa ne recomande cate ceva, sa ne arate ce au mai adus, ce e proaspat si iti mai si puneau ceva in plasa din partea lor. Nu e vorba de cine stie ce…gen o rosie in plus sau o frunza de busuioc, ca sa mearga la mozzarella pe care am cumparat-o. La noi se uita in scarba la tine daca cumperi putin (de parca nu din cate putin se face mult) si-ti mai si vand produse expirate (sunt patita, la chioscurile de langa blocul meu) sau sa-mi puna pret mai mare la legume (patita, de asemenea, de mai multe ori), nu prea mai simt nici o mustrare de constiinta cand ies de la supermarket si trec prin fata lor. Norocul si-l mai face omul si cu mana lui – sa te faca sa te duci cu incredere si cu drag.

      Thumb up 3 Thumb down 0
      Reply
  3. Rudoiu Mihnea / 2 June 2014 17:30

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 3 Thumb down 11
    Reply
    • Dino / 3 June 2014 4:40

      Mihnea, corect. Am avut impresia pentru o secunda ca putem conversa fara sa ne jignim. Cred ca mi se trage de la faptul ca traiesc intr-o tara civilizata unde nu toti sunt extrem de destepti, smecheri, fitosi si plini de gaze. I will have a break, you get the kit kat 🙂
      PS E o vorba romaneasca care spune – daca iti spun doi ca esti baut, du-te si te culca. Cand primesti trei mesaje cu acelasi continut…dar ma rog. Zi minunata mon cher!

      Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 1
      Reply
  4. Rudoiu Mihnea / 1 June 2014 21:23

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 3 Thumb down 8
    Reply
    • Dino / 1 June 2014 22:51

      Cred ca esti baiat destept. Stii foarte bine ca nu e un apelativ placut de folosit. Daca ai fi baiet simplu de la tara as intelege -dar cumva cred ca te duce mai mult tartacuta. Te rog sa tii minte -cand o sa te aflii la 60 si ceva, cum o sa te simti cand obraznicaturile mai tinere (care au sentimentul ca nu vor imbatrani veci) o sa te ia cu mosule…zic eu sigur ca nu place. O zi buna.

      Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 3
      Reply
  5. Dino / 1 June 2014 18:25

    Frumoasa povestea, cu talc. Intrebarea mea e, chiar trebuie folosit cuvantul “mos”? Serios, un barbat la 60 si ceva de ani, nu e decat un MOS? Tu, cand vei avea 60 si ceva de ani, cum te vei simti sa fi apelat asa ?
    Nu-ti face griji, n-am decat 30 de ani, deci nu mi-s de varsta a doua, dar mi se pare o jignire sa vorbim despre cei care trec de o varsta cu mos si baba..sau cel putin pastreaza dupa 80 de ani..cand poate fi mosnegut…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply
  6. lola / 1 June 2014 15:27

    ” Proprietarul e un moş la 60 şi ceva de ani.” … chiar si aici gasesc asa ceva?

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 2
    Reply
  7. gabi / 1 June 2014 15:25

    “Proprietarul e un moş la 60 şi ceva de ani.” am verificat de doua unde am ajuns, credeam ca nu dau de asa specimene pe aici … pacat

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 12 Thumb down 1
    Reply
  8. Anca / 1 June 2014 14:42

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 1 Thumb down 8
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro