Cum e la liceu în Franța (2)

Ana-Maria Constantin

14 January 2016

Ana-Maria ConstantinVăd că multă lume a fost interesată de primul articol despre „Cum e la liceu în Franța”. După mai bine de un an de la publicarea lui, consider că ar trebui să fac câteva precizări și să dau mai multe detalii despre învățământul francez.

Liceul de la La Rochelle, în care am lucrat în calitate de asistent în echipa de la Vie Scolaire (trad. „Viața școlii”) nu este un liceu oarecare. Pe lângă faptul că este un liceu profesional și tehnologic, el se impune ca un liceu de elită în categoria lui. Nu este de mirare că impune restricțiile  pe care le-am enumerat în primul meu articol. Nu pot să spun că aceleași restricții sunt valabile în toate liceele, dar m-aș încumeta să spun că școlile de excelență nu se joacă cu disciplina.

Pot, în schimb, să dau un alt exemplu: școlile reunite sub titulatula “Les maisons d’éducation de la Légion d’honneur” (Școli create de Napoleon I pentru educația fetelor ai căror părinți au luptat în război și sunt decorați cu medalia Legiunea de Onoare). Aceste școli, nu numai că sunt foarte selective prin condiția de a deține o medalie în familie, dar impun un regim foarte strict și se pot lăuda cu rată de succes de 100% la examenul de Brevet (examenul de final de colegiu, echivalentul gimnaziului din România), 100% admiși la Bac valabil și pentru absolvenții de clase préparatoires (clase speciale după liceu pentru admiterea la Grandes écoles) sau BTS comerț (Brevet de technicien supérieur – un tip de formare de doi ani după liceu).

liceu-2

Lycée Hôtelier de La Rochelle

Argumentul lor este următorul: pe o piață invadată de diplome (de Bacalaureat, diplome de licență, de master sau de doctorat) unele sunt mai importante decât altele, prin originea lor. O diplomă de Brevet de la „Maison d’éducation de la Légion d’honneur” are o valoare mult mai mare față de o diplomă de colegiu oarecare. Instituția știe acest lucru și exploatează prestigiul de care se bucură, pentru a impune propriile sale reguli. Dacă îți dorești diploma, te supui. Diploma este atestarea de către instituție a competențelor pe care le-a format. Nu este o hârtie care se dă tuturor doar pentru frecvență sau pentru simplul fapt că au participat la cursuri. Nu o merită toată lumea fără efort. De fapt, nici nu-i interesează cât efort faci. Ideea e să ai competențele în sine, fie că muncești pentru ele două ore sau două zile.

Observați că vorbesc de competențe. Da, și aici este o altă greșeală în faptul că în România se vorbește excesiv de mult de cunoștințe. Școala românească a uitat că aceste cunoștințe se găsesc peste tot și sunt la fel de accesibile cu un click pe google. Competențele însă sunt altă poveste. Ce știi să faci când ai terminat liceul, câte limbi străine vorbești fluent, câte programe de calculator cunoști perfect, știi să-ți scrii CV-un și scrisoarea de intenție? Știi să te prezinți la un interviu, știi cine ești?

Nu contest că curriculum nu are avea valoarea lui, dar rezultatele dezastruase la testările internaționale (PIRLS – Progress in International Reading Literacy Study – și TIMSS – Trends in Mathematics and Science Study – ne arată că suntem printre ultimii în ceea ce privește performanțele la lectură, la științe și la matematică. De ce? Simplu: pentru că ei testează competențe, nu cunoștințe și pentru că elevii români, puși să rezolve o situație practică cu ajutorul cunoștințelor pe care le-au învațat de multe ori pe de rost, sunt în încurcatură. Cunosc bine situația. În anii cât am fost profesor le dădeam deseori teme elevilor în care le ceream să argumenteze diferite opinii. Ar fi trebuit atunci să caute referințe mai complexe decât lecția de zi, să vadă legături și influențele fenomenelor în alte sfere de activitate sau în alte perioade istorice. Ei bine, temele și discuțiile acestea erau cele mai detestate, pentru simplul fapt că le cereau elevilor să gândească. Cum ar veni, orice, dar numai asta, nu!

Pe mulți i-a șocat felul în care se menține disciplina la Liceul de la La Rochelle. Nu profesorii sunt cei care se ocupă de acest lucru, ci departamentul numit „Vie scolaire”. Spuneam că este un departament al școlii condus de Consilierul principal educativ care, prin asistenții lui, impune regulile școlii. Acest departament se ocupă cu reglementarea absențelor, cu impunerea sancțiunilor, supravegherea culoarelor, a internatului. Elevii pedepsiți vin la Vie scolaire pentru a-și face pedeapsa, fie că este vorba de realizarea unui eseu, transcrierea lecțiilor sau tema cerută de către profesorul care a impuns reținerea.

Cadrele didactice nu se implică în niciunul din aceste aspecte și mi se pare oarecum mai corect decât în România, unde profesorii sunt puși să facă de serviciu, să păzească intrările în școală, curtea școlii sau numeroase alte sarcini, un pic cam pe lângă funcția de predare. Nu mai vorbim că toate activitățile în plus îi determină pe profesori să stea la școală mult peste timpul reglementar de lucru, fără nici o îmbunătățire a salariului. Din păcate, faptul că fac o profesie nobilă nu le plătește nici facturile, nici sănătatea, nici timpul sacrificat pe altarul educației.

În schimb, în Franța, orele suplimentare pe care ți le impune funcția sunt ore care se pot recupera. Unul din Consilierii de orientare pe care l-am intervievat în cadrul cercetării mi-a spus așa: „Politica ministerului este să nu facem ore suplimentare. Dar cu toate astea, săptămânal explodăm la capitolul ăsta. Nu putem să facem altfel, fie că avem ședințe cu părinții (puse în program pe seară ca să fie toată lumea prezentă) sau consilii de clasă sau mai știu și eu ce reuniune, nu putem decât să fim acolo… Dar orele respective sunt ore care se pot recupera spre finalul anului școlar, când programul nu mai e atât de încărcat, ca ore libere”. Așa mai zic și eu! Nu mă încumet să-i întreb pe profesorii români câte ore fac în plus și ce primesc pentru ele. Deși ei știu că n-o să le facă nimeni statuie, ei stau pentu că nu au de ales. Și vor păzi intrările, vor face parte din comisii și comisiuțe, vor dezvolta proiecte și programe în plus faţă de programul lor de predare, doar-doar o să fie toată lumea fericită!

Nu spun că profesorii francezi sunt fericiți. Nici salariile lor nu cresc (ba, dimpotrivă, inflația nu se face simțită în creșterile salariale), sarcinile se multiplică, responsabilitățile sunt din ce în ce mai mari. Nici sistemul de învățământ francez nu e perfect și poate că într-un articol viitor o să fac o listă cu numeroasele probleme cu care se confruntă. Abandonul școlar, ieșirile din sistem fără nicio diplomă, discriminarea și inegalitatea de șanse, ar fi doar câteva din marile teme de discuție pe care învățământul „à la française” le suscită.



Citiţi şi

Am o mare nelămurire

Zilele Europei

Fără manechine prea slabe pe podium

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,795 views

Your tuppence

  1. Ieremia Voda / 6 May 2017 20:10

    bine, bine, si tu ai ajuns prin Franta ca staff intr-o scoala de elita pentru ca ai invatat in Romania. Nu stiu daca ai absolvit Liceul Jean Monet in Bucuresti sau liceul nr. 2 Caracal. Treaba este ca, din generatia ta, multi absolventi din Caracal au ajuns sa fie professionals prin tari straine.. Daca ai fi studiat in slums-urile din Franta, n-ai mai fi ajuns sa predai nicaieri.ASTA este marea diferenta intre absolventii romani de scoala comunista si absolventii de astazi: absolventii de astazi lack opportunities to enable social mobility. Eu am absolvit pe vremea lu’ Ceausescu 8 clase intr-o scoala din mediul rural, am terminat 12 clase intr-un liceu care nu avea un nume ci doar un numar, si am facut facultatea “in provincie”. Nu am fost niciodata vreo “stralucita” sau vreo “dasteapta”. Am participat si eu la niste Olimpiade faza pe judet dar fara sa obtin mentiuni sau premii. In prezent, predau in Statele Unite si mai castig si eu un dolar de mizerie cu meditatii (eseuri si literatura) ca on-line tutor la o companie din New York (www.tutor.com). Am la activ peste 3000 de sedinte (clienti din invatamantul secundar post-secundar).
    Cum este posibil asa ceva? O romanca care a facut scoala in mediul rural sa-i ajute pe americani sa scrie eseuri literare? Hai sa lasam social pretenses aside si sa spunem adevarul, nu sa criticam. Modernizarea sistemului de invatamant inceputa acum cateva decenii pregateste societatea pentru un job market restrans. Elevii care vor dezvolta skills-uri si competente vor fi numai cei care vor studia “pe cont propriu”, nu “produse” ale unui sistem public de invatamant.
    Acum, feel free sa-ti speli gura pe mine si sa-mi tragi o sapuneala cu clabuci (asa cum fac romanii “docti” care sun calcati pe coada de cate un mujic care scrie in romana de mahala)…eu nu citesc replici la replici.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Mockorange / 12 February 2016 23:56

    Buna seara, doamna Constantin.

    Ati uitat sa mentionati l’Ecole Alsacienne (unde au studiat Thomas Hollande si

    Mazarine Pingeot, fiica presedintelui François Mitterrand), le Lycée Henri IV si

    l’Ecole des Roches (rezervata copiilor de minstri si ambasadori). Acestea sunt

    scolile unde înca se transmit cunostinte, si nu “competente”.

    L’évaluation par compétences (http://eduscol.education.fr/pid23410/le-socle-commun.html) e buna pentru copiii oamenilor de rând (“les sans-dents”, ca sa-l citez

    pe M.Hollande), cireasa de pe tort fiind reforma scolii generale, pe care va

    trebui sa o înduram, oups, pardon, am vrut sa spun “aplicam” începând din

    septembrie 2016. Poate, când veti avea timp, veti consulta link-urile de mai jos si veti

    face, pentru cititorii dumneavoastra, o sinteza a adevaratei situatii în care se

    gaseste învatamântul în Franta.

    O seara / zi buna va doresc,

    O profesoara de engleza certifiée, de la o scoala generala din vestul Frantei.

    http://www.neoprofs.org/t98961-reforme-du-college-2016-3eme-bombe-a-retardement-depuis-15-ans?highlight=r%E9forme+coll%E8ge

    http://www.neoprofs.org/t92085-reforme-2016-12-inepties-ou-le-triomphe-des-inegalites

    http://www.neoprofs.org/t98633-formations-sur-les-nouveaux-programmes-en-lettres-temoignages

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  3. Marius / 16 January 2016 18:53

    Salut,
    Eu cred ca descrise aici sunt atat marele avantaj cat si marele minus din cultura franceza. De un an si doua luni m-am mutat cu serviciul in Paris, intr-o multinationala americana, multinationala in care proportia francezi-localnici este circa 50%-50%.
    Mare parte din francezi au probleme de acomodare (in opinia mea) la stilul companiei. Si nu pentru ca nu sunt buni profesionisti. Ci pentru ca au impresia ca munca si rezultatele profesionale sunt suficiente pentru a fi recunoscut si a primi “ceea ce ti se cuvine”.
    In realitate, viata (inclusiv profesionala) este rezultatul unei compuneri de vectori printre care unii sunt partial sau deloc controlabili (hazardul, imaginea pe care o propagi referitor la propria activitate – sau activitatea echipei tale, relatiile sociale).
    Din cauza ca in cultura franceza nu se promoveaza ideea de acceptare a incertitudinii (si de construire a unor modele de decizie/raspuns care sa adreseze nivelul de incertitudine), nu cred ca modelul de liceu hotelier descris de tine mai sus valoreaza, intr-un context international, mai mult de 2 bani 🙁

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  4. Iris / 15 January 2016 23:07

    Ei mare treaba a mai constatat.Tot la dictatura se revine .

    Thumb up 3 Thumb down 2
    Reply
  5. Madalina / 15 January 2016 14:33

    Ce ne puteti spune despre modul in care se preda, despre modul de asimilare a continutului cursurilor? Diferentele sunt enorme fata de modelul practicat in Romania.
    Si inca un aspect. Exemplul pe care il ilustrati reprezinta o scoala de elita, privata. Sistemul public e diferit in Franta si pe alocuri comparabil cu cel romanesc. Sa comparam merele cu merele!

    Thumb up 3 Thumb down 1
    Reply
  6. Ramona / 15 January 2016 11:13

    Nu sti ce vorbesti , si eu locuiesc in Franta si nu pot spune acelasi lucru ca si tine , fetele se drogheaza in bai pe la varstele de 13-14 ani , arabii fac ce vor etc nu pot sa intru in mai multe detalii , in fiecare tara sunt si uscaciuni nu numai in Romania

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 4
    Reply
    • Caro / 15 January 2016 17:26

      Ea spunea doar de liceul unde predă. Nu în general.

      Thumb up 5 Thumb down 0
      Reply
      • Dana / 16 January 2016 9:26

        Atunci sa vorbim si noi strict despre liceele de “elita” din Romania, unde exista performanta, uniforme, activitati extrascolare,….. Si vom ajunge la concluzia ca articolul doamnei nu are sens!

        Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 2
        Reply
        • Fbf / 16 January 2016 10:39

          E vorba de uniforme la un liceu de bucatari si chelneri. Cred si eu ca au uniforme. Doamna compara mere cu pere si mai e si aroganta nevoie mare.

          Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 4
          Reply
          • Bahar / 18 January 2016 11:40

            @Fbf: in multe tari straine din Europa de Vest si SUA uniforma liceului este o practica.
            Parerea mea este ca doamna Ana-Maria compara doua sisteme de invatamant: unul riguros, din care ai o meserie despre care stii cate ceva cand termini liceul (la ei), si altul (la noi) lasat la voia intamplarii in mare masura, sau in care fiecare face ce vrea pt ca nu respecta regulile, si in care absolventul nu stie sa faca nimic cand termina scoala. Chiar un elev foarte bun, de nota 10 de la noi, ce meserie stie sa faca dupa ce termina 12 clase? Nimic! Din fericire da la o facultate, dar restul…??

            Aroganta… depinde cum o defineste fiecare, probabil. eu n-o vad. Vad foarte mult curaj in a spune lucrurilor pe nume.

            Thumb up 6 Thumb down 0

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro