Cum e să fii ultima generaţie care îşi aduce aminte viaţa înainte de internet

Roxana Chivu

23 September 2016

roxana chivu„Tehnologia nu este nici bună, nici rea, ci doar este”. Pe ideea aceasta se bazează cartea lui Michael Harris, „The End of Absence”.

„Viaţa înainte de 1985 (n.r. anul declanşator al digitalizării) era la fel ca tehnologia, nici bună, nici rea, ci doar era”, de la ideea aceasta pleacă şi un articol al cărui titlu te pune serios pe gânduri, dacă eşti născut înainte de ’85: „Cum e să fii ultima generaţie care îşi aduce aminte viaţa înainte de internet”.

Outch! Cumva, undeva, acolo, adânc, ajungi în lumini şi umbre. Era bine fără net pentru că dedicai timp în alte direcţii de construcţie şi era rău pentru că erai privat de o infinitate de informaţii mişto rău. Şi răul ăsta, vedeţi bine, are două feţe! Totul e relativ…

Milennials! Sunt născută în ’77. Unii spun că mă încadrez la „Millennials”. Alţii, că nu. Relevantă pentru mine a fost şueta cu un coleg de job cu 20 de ani mai tânăr. Vorbeam, vorbeam tot-felul-de până am realizat că nu concep, dar nu concep, viaţa fără latura ei digitală, plus alte şi alte trăsături comune cu generaţia lui, cum ar fi să fii cu un pas înainte, să fii contra-curentului, din astea…

Evident, mi-am pus şi întrebarea dacă nu cumva e ceva în neregulă cu mine. Dar, nu! Pur şi simplu, tehnica m-a schimbat şi am lăsat-o să mă tot schimbe. Îmi place cum mă modelează. „Manipulează” ar putea spune un radical anti Digi Third World, dar nu. Nu toţi suntem manipulaţi!

tehnologie

Am trăit şi înainte de ’85 şi, poate şi unde s-a suprapus cu comunismul, simt aerul acela gloomy când îmi readuc aminte. Chiar gloomth. Un aer gloomth, aşa cum a numit un britanic, demult, perioada gotică pentru a descrie întunericul din ea. Pentru mine lucrurile sunt clare. Tehnologia mă face fericită pentru că îmi oferă acces la o sumedenie de informaţii care mă fac fericită.

Aruncaţi o privire la ce se întâmplă la Björk Digital! Sau la Vivid Sydney! Sau aici, la noi, la ICEEfest! Aflaţi, aflaţi, aflaţi…

Michel Harris face un periplu „before&after”, aşa cum îl numeşte el, ca să vadă cum afectează tehnologia societatea. Tu cam ce crezi? Te simţi afectat/afectată? Mult, puţin? Nu o să întreb „Deloc?”, pentru că te-aş jigni!

Poate faci un test înainte să oferi un răspuns!

Michael Harris şi-a permis luxul de a sta două luni fără internet şi fără computer. În cazul meu, au fost, cred, mai mult de trei. El spune că a simţit o lumină interioară mai mare pentru că atunci când eşti în mijlocul lucrurilor nu poţi analiza cum trebuie. Eu vă spun şi altceva. A fost ciudat fără net, după care a fost eliberator, după care iar ciudat, după care am fugit la Net Cafe. Dar vedeţi, M. Harris face parte din altă generaţie. Şi eu, şi el, măscuți înainte de ’85, dar pentru mine dependenţa de net, de bucuria de net, e mult mai mare. A nu se înţelege că petrec mult timp în reţea. Doar că net-ul îmi oferă, culmea, libertate.

Asta îmi oferă tehnica în ansamblul ei: LIBERTATE!

Unii spun că asistăm la o alienare continuă! Că Google Allo vine acum peste noi să ne tâmpească şi mai mult. Google Allo e un fel de alt Whats up, în care utilizatorul va fi atât de leneş încât, dacă va trimite o poză, pe ea va apărea scris, automat, ca reacţie „Ce dragălaş!”.  Aplicaţia se va conforma stilului nostru de vorbire folosind din sintagmele noastre uzuale. De fun, trebuie să fie o aplicaţie simpatică o vreme. Pe urmă, cine ne opreşte să îi dezactivăm anumite setări? Asta este partea foarte bună la IT&C: poţi renunţa la multe în timp foarte scurt!

Digital Pathology? Oooh, da! Pentru unii! Digital Development- Know what? Oooh, da ! Pentru alţii!

Aaaah… Facebook-ul poate ne-a ieşit prin pori, dar banii pe care noi îi dăm lui Zuckerberg zilnic s-ar putea să ne facă vieţile mai bune mâine. Şi asta este o altă parte bune a tehnologiei. Are în spate oameni deştepţi, care au ajuns bogaţi pentru că au creat ceva pentru lume. Revenind la prietenul Mark Zuckerberg, aflaţi că el şi Priscila Chan vor să investească 3 miliarde de dolari în cercetare pentru ca anumite boli să îşi găsească leacul definitiv în timpul vieții copilului lor. Dacă e aşa, atunci îmi pare bine că am pierdut şi vremea pe FB uneori. Pesemne a fost, de fapt, un câştig! Cum spuneam? Că şi răul ăsta tehnologic are multe feţe bune?

Net-ul încinge bine şi firele, şi neuronii, dar ceva, totuşi, s-a răcit pe zona de New Tech şi anume piaţa de tech la purtător. Clienţii au făcut un pas înapoi, deşi Apple Watch promitea, anul trecut, foarte mult. Piaţa a crescut cu 117% în 2015 pentru ca acum să pluseze cu doar 29,4%, la 103 milioane de unităţi.

Ce ar mai fi nasol? Yahoo Inc. a anunţat că datele a cel puţin 500 milioane de utilizatori au fost furate în 2014 într-un atac cibernetic masiv. Şi este greu de luptat cu agenţii Smith din reţea. Şi ar mai fi, dar despre vii numai de bine!

Pentru mine, internet-ul este și mama, și tatăl Mojo*-ului meu.

Pentru tine ce este?

*energie vitală, chef de viață, magnetism personal



Citiţi şi

Putem salva poporul cu televizorul?

Doamna May

Prețiozitatea în suman

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
344 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro