Cum să-l faci să te iubească pentru totdeauna

Alexandra Gruian

20 March 2014

Alexandra GruianCapture his heart and make him love you forever – titlul suna atât de irezistibil încât, amuzată și curioasă peste poate, am dat click pe filmulețul ce promitea revelația secolului. Un domn, am înțeles că de mare succes (cum altfel), pe nume Michael Fiore era nerăbdător să ne împărtășească nouă, femeilor, strategia soției sale de a-l cuceri și păstra pe vecie alături de ea. Tonul lui Michael mi-a dat o senzație stranie, parcă parcurgeam pașii inițiatici ai celei mai noi și promițătoare secte. Plin de suspans, videoclipul m-a țintuit locului timp de șase minute, deși aș fi putut jura că au fost de fapt vreo douăzeci.

Cu cât firul narativ se derula tot mai persuasiv, cu atât sila, pe de o parte, și revolta mea, pe de cealaltă creșteau vertiginos. Povestea mult scurtată este cam așa: Michael, băiat cu lipici la femei, se bucura de o viață de burlăcie trăită cu convingere și satisfacție. Asta până când și-a întâlnit viitoarea mare dragoste și soție, care, deși la fel de sexy ca fostele lui partenere, l-a impresionat într-un mod cu totul și cu totul diferit încât, din burlac convins a devenit amator de căsătorie. Ei bine, cum s-a putut așa ceva? Viitoarea soție a aplicat o strategie pentru a-l prinde în mreje pe bietul Michael, o strategie pusă la punct de o altă femeie. Filmul nu se încheie fără a prezenta întreaga filosofie de cucerire sub forma unei cărți, pe care o puteți comanda bla bla.

De ce m-am simțit invadată de silă? Este a n-șpea mia rețetă de cucerire peste care dau de când au început să mă intereseze astfel de subiecte, cu un discurs din care evident nu lipsesc “cele șase forțe subtile”, “cele șapte obstacole inconștiente” și “lista bărbaților perfecți”. De ce revoltă? Pentru că parcă ascultam o rețetă de prăjitură – luați forma (bărbatul) și turnați aluatul în ea (femeia). Cu alte cuvinte, ceea ce trebuie să înțeleagă femeile este că bărbații sunt niște mecanisme simple, cu un întrerupător în creier (imaginea nu îmi aparține, este metafora lui Michael Fiore), cu care nu poți dialoga, dar pe care îi poți manipula.

love

Probabil deja așteptați și dumneavoastră să vă spun odată care era strategia minune, în trei pași, care dă rezultate mereu. Aruncați la coș tot ceea ce ați citit în Cosmopolitan, ceea ce vă voi spune este complet diferit… Așadar, iată prima mișcare – faceți-vă că nu aveți nevoie de el. Sunteți femei pe picioarele voastre și mângâierea lor este un hatâr pe care li-l faceți, că sunt băieți buni. Doi – deși bărbații sunt persoane dinamice, creați în jurul lor o atmosferă de calm și armonie, zen cum s-ar spune. Trei – faceți-l să creadă că de fapt a fost ideea lui să vă cucerească, în timp ce dumneavoastră dormeați somnul Frumoasei din pădurea adormită. Eh, asta a fost tot, vedeți, nici nu e așa greu. Tot ce trebuie să faceți este să vă anulați trăirile emoționale (a se citi “să nu fiți isterice”), empatizând total cu cel pe care vi-l doriți, cerându-i în schimb…nimic, pentru că totul va veni de la sine, dragoste, căsătorie, copii, tot ceea ce o femeie își dorește de la viață.

Dincolo de sarcasmul meu față de micul videoclip, de altfel înțeleg că foarte popular, modul în care media portretizează relațiile dintre bărbați și femei este problematic. Michael Fiore este un autor american necunoscut în România, dar modul în care el prezintă relațiile este de fapt parte a unui discurs mai larg, glossy și extrem de facil. Faptul că societatea a așteptat de la femei adaptabilitate infinită la nevoile soțului și familiei și că încă continuă să o facă, nimic nou sub soare. Fie că vorbim de datoria lor de a ține spatele bărbaților de succes, de a fi supuse și gata de sacrificiu, de a accepta că bărbatul e șef chiar și numai cu numele, lista îndatoririlor și a abilităților femeilor pentru a asigura pacea în familie și în lume este nesfârșită.

Relațiile de gen sunt explicate deseori ca fiind un dat natural. Psihologia sexelor este un subiect de dezbatere inexistent în România și articolele care ating razant această discuție se rezumă la a prezenta starea de fapt fără a oferi și explicații. Peste toată această ignoranță se așază înțelepciunea populară, care statuează faptul că femeia este responsabilă de liniștea în casă; dincolo de calitatea de (ne)adevăr a acestei afirmații, înțelepciunea populară trage mereu spre păstrarea status-quo-ului. Nici femeile, nici bărbații nu sunt împinși spre a transgresa limitele propriei lumi, ca și cum într-adevăr Venus și Marte ar fi mai mult decât metafore prost alese.

Ca în multe alte situații, gândirea de marketing nu ajută mult la ameliorarea situației. Mai toate editurile par să fi dat peste o mină de aur constând în “Jurnale ale fetelor”, sau alte publicații cu aceeași conotație. Dincolo de coperta cartonată, mov sau roz, mai mult sau mai puțin glossy, găsim un cuprins desprins din jurnalul bunicii – cum să fim frumoase, să gătim bine, să coasem, să ne distrăm, rămânând fete cuminți. Cultura de consum și-a găsit publicul predilect pentru a-și perpetua stereotipurile și rolurile de gen. Pe lângă conservatorismul agresiv, astfel de apariții editoriale, importate din SUA de cele mai multe ori, sunt pline și de aberații, stupizenii, cum vreți să le numiți. Cel mai bun exemplu este Marea și nemaivăzută carte pentru fete, scoasă la de altfel reputata editură Curtea Veche. La capitolul “cum să te comporți cu băieții”, fetițele erau avertizate că băieților le place să tragă vânturi. Nu știu dacă acest fel de informații le vor ajuta să se înțeleagă cu adevărat cu reprezentanții celuilalt sex, mă îndoiesc. Sunt însă convinsă că se vor face plăcute cu mare ușurință prin prăjiturile, fularele și ornamentele de petrecere cu care vor umple viața celor din jur.

Psihologic vorbind, cu acest îndemn perpetuu adresat fetelor, de la vârste cât mai fragede, spre a plăcea și mulțumi, și cu autosuficiența adresată băieților, de a empatiza cât mai puțin cu cei din jur, calea spre înțelegere a celor doi rămâne în mare parte închisă. Puterea în cuplu obținută prin manipulare nu este nici etică, nici eficientă. În plan politic însă, consecința gravă a acestui model cultural din ce în ce mai glossy este rămânerea femeilor pe locul secund, evaluate mereu cu măsură masculină.

Citiţi şi

Cui i-e frică de 30 de ani? Că mie, nu! (10 de ținut minte)

Ce cauți aici, fetițo?

Răspunsul Irinei

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
20,883 views

Your tuppence

  1. alta dana / 9 May 2015 16:21

    problema e ca majoritatea femeilor asa sunt educate,in spiritul supunerii oarbe,suntem de mici inoculate cu ideea ca le datoram totul (si nimic) reprezentantilor sexului masculin,dar mai ales increderea in noi lipseste cu desavarsire!e un cerc vicios si e pacat ca mamele nu isi cresc copiii intr-un alt sistem de valori!

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  2. MIRELA BARON / 26 March 2014 16:31

    Sexismul Este Inca in Moment un factor politic , Doar Daca Unghitim mediile fara sa consultam reteta :-). mersi

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro