“Cum să scapi de depresie în doi pași”. Zău? I-auzi, p_la mea…

Emanuel Pârvu

10 August 2015

Emanuel PârvuÎntr-o pasă proastă e cam negru…. cam totul… câteodată și-o pală de vânt mai răsărita te răstoarnă…. Și futu-i mama ei, acum trebuia să vină…

De obicei oamenii au încetat să mai citească pe hârtie… e mult mai comod să iei informațiile direct printr-un search. Ce sens are să te mai chinui să îți aduci aminte unde e cartea, pe care raft, în ce cameră, în care bibliotecă… google și gata, știi tot.

Și te duci să cauți “cum să treci de depresie “. Sau “alungă depresia, folosește-ti puterea “. Vorba celebrului căpitan Burcea “i-auzi, p_la mea”….mă, unde e puterea asta? Unde morții mă-sii e puterea curului care să te facă să-ți lingi rănile cu sos de coacăze și nu cu “vitrion englezesc”? Unde e? Că io, de fiecare dată când eram pe jos, nu-mi mai găseam dinții din gură de durere, urlam de mă lua dracu și mă puneam la palavre tête-à-tête cu divinitatea, unde pizda mă-sii e puterea aia?

A, după ce-ți verși amaru’, după ce-ți culegi mațele de pe jos, după ce-ți storci creierii, a, da, atunci da, găsești puterea aia să mai și râzi la un banc. Nu foarte bun, da’ măcar râzi, dă-l dreaq de dobitoc p-ăsta care l-a spus!

Cum le spui dumneata bobocule, mai rar… Da’ dacă nici după ce-ți strângi cioburile sufletului nu găsești puterea aia? Dacă nici atunci nu știi prin ce colț să te mai bagi ca să rasufli puțin, să nu mai respiri aer îmbâcsit de dorințe, de dureri, de priviri, de judecăți, de neîmpliniri? Ce faci atunci? Strângi din dinți. Sau din ce ți-a mai rămas din dinți. Sau din pumni. Sau din ce dracu mai ai întreg…

umbrelă mare

Câteodată e mai greu, câteodată e suportabil, câteodată e mai ușor… sau poate câteodată e doar la tine în cap… Poate câteodată tristețea e doar contemplativă sau metafizică. Poate câteodată tristețea este cea prin care îți găsești resortul pentru a exploda. Sau poate e doar o pasă. De la căldură, de la frig, de la singurătate sau poate de la prea mult social gol, de la grăsime sau de la anorexie, de la curaj sau de la lașitate, de la critici sau de la prea multe laude, de la sâmbete sau de la duminici.

Pasa proastă vine și trece. Și dacă nu e prea adâncă nici nu lasă urme. Chestiunea e să nu se transforme în obișnuință, poate deveni cronic…

Râsul în schimb e mult mai contagios. Tristețea e transmisibilă când e pe termen lung. Ei îi trebuie un “cuib”, un teren fertil. Râsul, mecanic fiind, te izbește. Vine, se așază pe tine și pleacă. În general, așa cum a venit. Încă nu am reușit să-mi dau seama dacă vine și cu starea de bine pe care o sădește întocmai ca pe o sămânță care se va dezvolta sau pur și simplu plouă pe tine și se usucă. Știu sigur însă că starea de bine e transmisibilă și pe termen scurt. Cunosc oameni care molipsesc pe alții cu așa ceva. Da’ despre asta poate data viitoare. 🙂



Citiţi şi

M.

Frumos zâmbet…

Ai mei ani 40…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,412 views

Your tuppence

  1. Max / 5 April 2016 13:16

    un bun exemplu pentru modul în care un cârlig („p-la”) pus în titlu ca să agațe cititorii (cu precădere de sex femeiesc, că, deh, … e catchy, nu?) poate să devieze atenția de la esența.

    La urma-urmei, dacă fondul nu e foarte interesant, o soluție este să-i dăm o formă cel puțin controversată…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. dani / 5 April 2016 12:17

    da ce ipocrita esti cucoana,cred ca te-ai si inrosit…

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Laura N. / 24 August 2015 15:50

    Duaaaamnaaa Catchy, propun, pentru linistea oculara a doamnelor de familie buna si educatie desavarsita, sa faceti doua sectiuni de articole: cu p*la si fara p*la.

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply
  4. roxu / 11 August 2015 2:04

    Imi place articolul si il inteleg perfect. In momentul in care traiesti starile pe propria piele si gasesti un Emanuel Pirvu care nu le face sa para atat de tragice prin optimismul pesimist, te bucuri ca nu esti singur.. Cand nu te-ai intalnit cu ele, esti fericit si poate incerci sa empatizezi… chiar nu ai cum sa te exprimi mai bine de atat, mai delicat, mai coerent. Mi-ar placea sa mai publicati despre dansul si pasele lui fluctuante, pe care sa fim seriosi, toti le avem.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  5. dina27 / 10 August 2015 14:50

    Doamna Catchy, ce-i cu nenea asta? De unde l-ati cules? Ca-i autor nou, se vede. Atat de nou, ca parca abia acum s-a apucat de scris! De un scris grabit, atat de grabit, incat a uitat niste semne de punctuatie in sertar. Dar si cu ele si fara ele… Treaca, hai! Dar, de ce “barbat bine” si care “haz”? Haz de necaz, poate! Sau asa ati mai gasit un prilej de a strecura in site popularele cuvinte: “futu-i”, “cur”, “p_la” si “pizda”? Credeati ca ni s-a facut dor? Sau, mai nou, aplicati politica magazinului “cu de toate”? Inainte vreme, cand va citeam mai mult decat passim, parca exista un filtru. Nu intra chiar oricine avea un pix la el! O masura de “securitate” se lua, va gandeati un pic inainte. Pixul poate fi si arma alba, manevrata aiurea. Inteleg ca ati uitat iar usa deschisa, dar incercati sa fiti mai vigilenta data viitoare. Ce a dorit domnul sa transmita prin acest articol? Ca rasu’ face bine la sanatate, in “p_la” lui? La sanatatea mintala, cumva? Cum sa trimiti spre publicare un articol cu un astfel de titlu (de continut nu mai zic nimic, ca e implicit!)? Il trimiti, ca tu crezi ca e ok si asta chiar nu e o problema. In fond si la urma urmei, omu’ e dator sa-ncerce. Problema apare, cand un astfel de articol este acceptat si publicat. De ce doriti sa va erijati in ceea ce nu sunteti? Ma refer, evident, la Asociatia “Sanse egale pt. fiecare”. P.S.: Chiar n-am nimic cu domnul, dar stiu de pe acum ca nu voi avea puterea sa-i citesc si continuarea. Nici daca viitorul titlu va fi “Zau! P_la mea-i de aur!” Ca poate noi o sa vrem de platina, in pana mea!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 24 Thumb down 9
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro