Cum să trăim fără aşteptări?

Mădălina Gîdiuță

Tot aud în ultimul timp despre a trăi în libertate deplină, fără aşteptări. Cum adică, fără aşteptări?

Păi, şi progresul nostru, a merge mai departe în viaţă având un scop, o raţiune, nişte ambiţii personale şi profesionale? Cum putem face lucruri, cum putem merge mai departe, dacă suntem oameni normali, cu familii, copii, căţei şi locuri de muncă, fără să aşteptăm nimic?

Eu aştept tot timpul câte ceva: de la Dumnezeu să mă ţină sănătoasă, dar mai ales să-i ţină sănătoşi pe cei pe care îi iubesc până la stele, de la lumină să se aprindă când apăs pe buton, de la maşină să pornească şi când sunt -25 de grade, de la copiii mei să fie fericiţi şi să crească în pace, de la univers să îmi ofere când şi când ca din senin o rază de soare, un curcubeu, o ploaie de vară, o oportunitate, o iubire frumoasă.

Cred că a pune lipsa aşteptărilor pe soclu este un pic forţat în contextul în care suntem oameni normali, perfect integraţi şi trăim alături de oameni pe care îi iubim enorm. Sigur, poate conceptul se potriveşte unui călugăr budhist al cărui întreg univers e complet diferit de al nostru.

Dar să arunce piatra cel care nu aşteaptă să aibă copilul sănătos şi în viaţă, să aibă părinţii alături cât mai mult timp, să primească un strop de iubire şi poate o mângâiere când se simte un copil pierdut în lumea asta mare, să primească o privire caldă şi un sărut pasional de la cel sau cea de care e îndrăgostit, sau de ce nu, cel care acceptă să trăiască fără planuri, fără proiecte, fără să creioneze şi să proiecteze idei despre viitor care creează aşteptări.

mama si copilul

Cred că povestea nu este despre aşteptări, ci despre acceptări. Despre a accepta toate lucrurile pe care universul ţi le serveşte fără drept de apel, despre a accepta viaţa, cu drumul ei uşor sau greu, trist sau vesel, cu sau fără iubire, cu vânt sau soare.

Despre a te lăsa dus de val, cu zâmbet, fără a-ţi pierde valorile proprii, fără a înceta să fii tu, fără a permite celorlalţi să schimbe ce ai găsit sau construit tu bun, în tine.

Eu cred că este despre acceptare, conştientizare, deschidere, explorare.

Pe Mădălina o găsiți și aici.



Citiţi şi

Te rog, iubitule… fii bun!

Frica de-a mai iubi după o despărțire pe care n-ai vrut-o tu

Cum se cuceresc femeile (varianta secolul 21)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
13,087 views

Your tuppence

  1. Corina B. / 21 September 2016 18:41

    Asteptarile…. Nu trebuie sa avem asteptari de la altii. Adica, ceea ce conteaza vine mereu de la noi, fericirea vine din noi, linistea si sanatatea… toate depind de noi.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Alexandra / 20 May 2016 16:41

    Nimic nu Ti apartine in adevaratul sens al cuvantului. Nimic din ceea ce stii despre tine nu reprezinta adevaratul tau sine. In realitate nu Ai nici prieteni, nici familie, totul se intampla in mintea ta. Nimic nu ramane la fel. Totul se schimba, asta Este singura constanta a vietii. Esti Doar cel ceea ce observa toate aceste manifestari ale tale prin viata. Daca ramai detasat, din pozitia asta nimic nu Ti poate perturba linistea. Absolut nimic.

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro