Cum te-aș descrie, dacă ar fi să te descriu…

Felix Cuceanu

16 August 2017

felix 2„Vreau”. Sau, mai bine, „am chef”. Și „am chef” pentru că pot și nu mă interesează restul – și resturile. Promisiuni de cald. Rece. Aparent rece. Distanța, apărare – nerecunoscută – și încredere în sine, accentuată pentru a crea impresia de independență emoțională de orice. Rock și „cât alcool ai băgat azi în tine?” șoptit, la telefonul ei. Whiskey și Cola, țigări de foi, comodă și răsfățată. Moale numai de oboseală și după îndelungi „presiuni emoționale”, nopți care nu există și „da”-uri valabile aici și acum. Pare visătoare, cu privirea-i aruncată în gol, însă este numai departe, desprinsă. Marchează cu o atingere a degetului și înlănțuie cu sărut inocent. Nedezlănțuită. Niciodată, sau nu „prea devreme”. Atât de subversiv insinuându-se în suflet și atât de ușor de uitat, nu lasă urme în minte. „Despre mine” este subiect tabu, până când „tabu” își schimbă sensul. Nu de când simte siguranța și existența frecvenței comune, ci când știe că poate, prima și singura dată o ține la adăpost.

Așa am început. Nu e bine. „Rewind”.

Făceam presiuni. Asupra celorlalți și asupra noastră înșine. Ea, mai mult decât oricine cunoscut până acum. Cumva, este neomenesc. Reziști sau pleci. Sidefie, silfidă, „EU” mai presus de orice. Apoi privirea candidă și caldă, despre care nu știi că e caldă sau aiurea. Nu știi dacă este acolo, cu tine, departe, sau în lumea ei. Cu bătăi de aripi de porumbel și zbateri. Printre stele și apoi scrâșnind pământul simțit la ultima cădere.

cuplu maini

Cutiuța cu amintiri este bine închisă și mereu la îndemână. Ea, când în cutiuță, când dându-i târcoale, când fugind, însă mereu în preajmă. Ai putea spune că este cineva care nu există, nu, ca mine, cineva care nu ar trebui să existe și totuși este. Totul trebuie (?) să fie cum dorește, și da, dorește, dar nu vezi. Nu poți, nu ești în stare decât dacă „ai fost acolo”.

Ascultând melodii în looping până ajung să-și piardă sensul inițial și asocierea neplăcută, luptând cu ea și ignorând pe alții, însă mereu atentă și revoltată – așadar, suflet și durere… „Niciodată nu m-a văzut cineva plângând”. Ai putea să vezi fragmente din viața-i numai ascultând și privind-o în ochi, senini de curgeri și tumult, singurii nori fiind cei reflectați de pasiunea pe care o simți chiar și numai fiind pieton pe lângă ea.

Pare că nu știe mult și că știe totul.

Seara, printre fum și vin dulce, ți se poate scurge în suflet. Dacă nu ai și mintea activă și nu ești în gardă, zbori. De la penultimul etaj. Și nu vei fi încă o stea căzută, primul compresor va trece peste tine nivelând asfaltul. Promisiunea este noua regulă. Printre șuvițe castanii poți vedea început de lacrimi, proiecție, pentru că știi și simți, nu pentru că arată.

Pasiune, gol în gândire.

Spațiu.

„Da”…

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Unde dispar iubitele după căsătorie

Nu-i înțeleg pe oamenii care…

Fără net, viața e pustiu…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,692 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro