D.R. Popa – Traversând Washington Square

Claudia Moscovici

10 August 2012

Freud ne-a descifrat visele; Proust și ficțiunea proustiană dau sens fanteziilor noastre. În anumite privințe, cele din urmă sunt mult mai importante decât primele. Fanteziile noastre dau formă, într-un mod realist și tangibil, identităților noastre. Ele determină felul în care ne percepem pe noi înșine și pe ceilalți; ne oferă atâtea perspective; ne ajută să privim cu nostalgie spre trecut și ne acordă o mult-dorită evadare din monotonia realității cotidiene. Opera lui Proust trece testul timpului, în parte pentru că este adânc înrădăcinată în viața noastră fantastică, matricea ființei noastre. Cu toate acestea, explorarea modului în care fanteziile determină ceea ce suntem și cum trăim nu era, pentru Proust, o evadare din realitate. Autorul plasa simultan o lupă deasupra lumii aristocrației farnceze din secolul XX – studiind-o așa cum un entomolog ar examina insectele – pentru a augmenta nevrozele, devianța și intriga care zăceau sub poleiala comportamentului de lume și a respectabilității.

Este ceea ce face autorul româno-american Dumitru Radu Popa pentru societatea americană, în romanul său proustian Traversând Washington Square (1999), pe care am avut plăcerea să-l traduc în limba engleză. Autor al mai multor romane și colecții de povestiri,printre care Fisura (1985), Sindrom de panică! (1997), Închide ochii! Povestirile Seminței (1998), Sabrina și alte suspiciuni (2003) și Lady V. Și alte povestiri (2006), Dumitru Radu Popa continuă genul ficțiunii psihologice în vremurile noastre. Ficțiunea psihologică este, în anumite privințe, atemporală. Oricât s-ar schimba instituțiile noastre sociale și politice, e probabil ca elementele de bază ale naturii umane să rămână mai mult sau mai puțin aceleași. Totuși, provocarea, pentru un scriitor de ficțiune, este să redea fricile umane de bază, emoțiile, obsesiile și dorințele într-un mod interesant și captivat pentru cititorul contemporan. Dumitru Radu Popa se bizuie pe vasta sa educație culturală în literatură filozofie, filologie și drept – ca și pe fina sa sensibilitate poetică – pentru a-și îndeplini această misiune, în povestirile, nuvelele și romanele care au câștigat aplauzele criticii deopotrivă în țara sa de origine, România, cât și în țara care îl găzduiește, Statele Unite.

Dintre toate lucrările sale, Traversând Washington Square, cel puțin în opinia mea, se apropie cel mai mult, în stil și calitatea introspecției, de romanul lui Proust, În căutarea timpului pierdut. Prima parte a romanului urmărește o (potențială) poveste romantcă între un profesor și tânăra, frumoasa și ferma absolventă suedeză, Linda Magnusson. A doua parte a romanului oferă o poveste paralelă despre același narator masculin care urmărește vouyeuristic corespondența dintre doi amanți secreți care schimbă scrisori clandestine în scorbura unui copac. Aceste scrisori, la rândul lor, dezbat pe larg povestea de dragoste dintre Abelard și Eloise. În timp ce în prima parte a romanului suntem în general martori ai perspectivei masculine, în partea a doua e valabilă reciproca. Avem o cazia doar să speculăm în privința perspecivei bărbatului, prin intermediul scrisorilor Carlei către interlocutorul ei masculin.

Deși Traversând Washington Square ar putea fi vag descrisă drept două povești de dragoste paralele, intriga e tratată cu o anume ironie și devine secundară unei bogate și nuanțate reflecții filozofice. Când te adâncești în text, descoperi o meditație profundă, existențială asupra naturii timpului; o analiză psihologică despre cum experiențele intense ale copilăriei se infiltrează în memoria noastră în moduri neașteptate și ne formează identitățile de adulți, ca și imaginile lirice despre dragoste și mortalitate. Mai preocupat de ontologie decât de etică, acest roman înlătură unele din implicațiile morale ale aventurii (sau aventurilor) extraconjugale pe care le descrie. În final, nici măcar nu știm exact dacă acestea sunt reale sau simple fantezii. Romanul menține un sentiment al purității poetice; împotriva lui sau a personajelor nu se poate justifica nicio sentință morală. Granița dintre adevăr și speculație, realitate și fantnezie este atât de des traversată încât, la final, cititorii sunt obligați să tragă o concluzie și mai puternică decât aceea că fantezia ne modelează viețile. Citind Traversând Washington Square realizăm adevărul profund că identitățile noastre ar fi pustii fără o bogată viață pe tărâmul fanteziei.



Citiţi şi

Yves Saint Laurent, prizonierul propriului imperiu

Scrisori îndoliate

Pro adulter? Da!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,396 views

Your tuppence

  1. Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări, de D.R. Popa | Catchy / 7 September 2012 11:55

    […] roman al lui Dumitru Radu Popa, scris în limba română sub titlul „Sfinți, vânturi și alte întâmplări”, narează […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro