Da, ai făcut-o, ai avut o aventură

Marilena Guduleasa

19 January 2015

Marilena GuduleasaPuse toate laolaltă, s-ar putea să dea pe dinafară și totuși rămâne senzația unui gol pe care nu-l pot umple nici bucuriile, nici necazurile, nici ratele la bancă și nici copiii.

Poate că ei nici n-ar trebui aduși în discuție, când ați hotărât voi să va legați soarta, unul de-a celuilalt, ei nu existau nici în faza de proiect. Dar cum ai putea să-i excluzi? Iar pentru ei asta-i starea de normalitate, nu cunosc altceva. Tu cunoști și știi că nu așa ar trebui să fie, că e normal să existe certuri, neînțelegeri, dar nu și indiferență, nu și amărăciune, nu și starea asta perpetuă de nemulțumire.

Ai cunoscut pe altcineva și ți s-a părut că asta-i soluția. Că vei culege firimiturile lipsă dintr-o altă relație, una tampon, una pansament. Asta te-a izolat și mai tare. Tu nu suporți minciuna. Ar fi trebuit să te gândești la asta înainte.

Ai crezut că ți se cuvine un pic de înțelegere, de atenție. Ai descoperit curând că-ți duci problemele cu tine la întâlnirile clandestine, așa cum melcul își duce casa în spate. Și nici măcar nu e vorba despre sex. Sexul fără dragoste e doar gimnastică, doar epuizare. Ai încercat să închizi ochii și să te autosugestionezi că îl iubești, că te-ai îndrăgostit iremediabil, că orele petrecute cu el anulează, șterg totul din urmă. Rămâne doar viitorul, posibilitatea unui nou început, o altă viață.

Toate diminețile încep la fel, cu cafeaua băută într-o tăcere ca o reculegere. Cu sărutul de bun rămas din prag. Cu zgomotul metalic, al cheii răsucită în broască.

Apoi viața te smulge din liniștea apăsătoare a căminului tău ca un vortex. Iar revenirile sunt din ce în ce mai grele și din ce în ce mai mult ai nevoie de o “tărie”. Nu de o băutură tare, de o biciuire mai degrabă: a simțurilor, a conștiinței.

Seara îți culci copiii și rămâi cu soțul tău pentru un pahar cu vin și o ultimă țigară. El e absent, pe tine te chinuie remușcările. Noaptea te ghemuiești lângă el încercând să nu-l atingi. Între voi cearceaful formează o cută ca o graniță. Îi asculți respirația și te gândești dacă ai putea trăi fără el. Nu dacă v-ați despărți, dacă el pur și simplu ar dispărea. Gândul ăsta te înfioară.

Celălalt nu contează pentru tine deloc. Ai încercat, n-a mers. Te-ai convins că nu ăsta e răspunsul pe care îl cauți.

Dar te-a făcut să-l privești mai cu atenție pe omul tău, tatăl copiilor tăi, bărbatul pe care l-ai iubit cândva și lângă care viața obișnuia să fie atât de ușoară, de simplă. De frumoasă.

Îți vrei viața aceea înapoi, dar nu știi cum să începi și de unde.

Încerci să te apropii. Cu sentimentul acela de vină între voi, e greu. Ți-ai dori să-i poți explica, să-ți dea șansa de a te disculpa.

roșu, sec

Dar oare a te disculpa nu înseamnă a-ți asuma întreaga vină? Nu ai fost niciodată singură în relația asta. Cinstit, vina, dacă ar fi să fie vorba despre o vină, ar trebui împărțită la doi.

Ai fost acolo pentru el tot timpul. Pentru casă. Pentru copii. Restul nu privește pe nimeni. Restul nu are legătură cu nimic, doar cu tine. N-ai vrut să rănești, să strici. Tot ce ți-ai dorit a fost să încerci să te lămurești cu tine, ce simți, ce-ți dorești. În partea aceea de viață care e a voastră, celălalt nici măcar nu a existat. N-a fost o prezență. N-ai amestecat lucrurile.

El pare că nu e atent la nimic. L-ai surprins o dată când te privea pe ascuns. Ți-ai mângâiat talia, un reflex de cochetărie. N-a părut să observe, iar asta te-a făcut să te simți prost.

Ești încă o femeie tânără. Frumoasă. Femeie.

Ar trebui să i te mărturisești. Neutru, fără să îți torni țărână-n cap. Da, ai făcut-o, ai avut o aventură. Trebuia să o ai, ca să-ți dovedești că n-ai murit, că ești vie. Și ca să-ți lămurești ce simți.

Poate că dacă el ar fi fost mai dispus să asculte, să te lase să-ți deschizi sufletul în fața lui, nu s-ar fi întâmplat. Dar te-ai simțit respinsă. Te-ai simțit îndepărtată. Te-ai simțit atât de singură!

Nu poți scăpa de obsesia singurătății. El nu-i acolo niciodată pentru tine, nu pe de-a-ntregul.

Vă întâlniți zilnic pe o fâșie îngustă, pe un no man’s land, unde oficiați un ritual exasperant de banal. De impersonal. Sunteți doar două jucării mecanice, acționate de un buton pe care scrie “Trebuie”.

Acum ar trebui să-i spui totul. Fiindcă acum știi. Știi ce vrei. Știi chiar și că, dacă el nu te va înțelege, n-o să te ierte, dacă el te va alunga, viața ta va putea merge înainte. Nu ești doar o anexă a lui, un accesoriu pentru o poză perfectă în albumul de familie.

Știi că nu mai vrei să-ți fie bine. Doar “bine”. Vrei să fii fericită. Vrei să ai totul. Nici măcar nu contează dacă pentru totdeauna sau până când moartea vă va despărți.

Ți-ai da și viața ca să te poți simți măcar pentru o clipă centrul Universului. Și dacă ar fi o iluzie, tot ți-ai da-o.

Ai obosit să te gândești doar la alții și niciodată la tine. Să te simți vinovată și că respiri.

E doar o altă dimineață. O altă nouă-veche-știută dimineață, în care îi întinzi ceașca de cafea și îți treci absentă podul palmei peste fruntea lui brăzdată.

Fruntea lui, perete dur de os, dincolo de care stau grămădite gânduri pe care nu mai știi să le citești.

Poate în seara asta, după ce vei fi culcat copiii…

Da, în seara asta. Să nu uiți să-ți treci pe lista de cumpărături o sticlă de vin. Roșu, sec. Așa cum vă place amândurora.

Pe Marilena o găsiți cu totul aici.

Citiţi şi

Vrei să auzi ce zmeu ești, ce mare o ai? Fi-ți-ar criza vârstei de mijloc de râs!

Căutări…

Hai, sictir!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
18,531 views

Your tuppence

  1. cristi b. / 22 August 2015 9:36

    Frumos text.
    Din pacate, in momentul de fata “jumatatea” mea a prins gustul adulterului…Tot cu o persoana casatorita.
    Sa inteleg din textul de mai sus ca doar sotul este vinovat de viata sordida a partii feminine a cuplului. Dati-mi voie sa va contrazic. Un cuplu are intai responsabilitatile asumate ale unei familii care, din intamplare sau nu, mai are in plus si un copil de varsta scolii primare, nu visarea la cai verzi pe pereti, la Fat-Frumos care vine aproape in fiecare dimineata in caminul conjugal al “vrajitorului” cel rau si se culca cu nevasta acestuia.
    Ma intreb daca “printul” este dispus sa renunte la familia cu doi copii pentru a-si intemeia alta, ce e drept doar cu unul… Dati-mi voie sa am indoieli mari de tot.
    Este foarte dureros ca intr-un cuplu, dupa ce s-a zbatut cu niste sacrificii inimaginabile sa isi faca un camin asa cum altii poate nu vor avea niciodata, unul din parteneri sa se plictiseasca de ceea ce are si apoi sa caute pe net “suflet pereche”.
    Oare din ce vine acel “m-a facut sa traiesc din nou” sau “m-a facut sa ma simt din nou femeie”? Nu cumva aceasta mica dorinta de “aventura” are alte origini si nu neintelegerile in cupu? Poarta cu totul alta denumire.
    Casatoria este un gest de compromis din foarte multe puncte de vedere intre doua persoane de sex opus, cu atat mai mult cand este si un copil la mijloc.
    Haideti sa fim putin realisti. Poate o mare parte din vina o are si Cosinzeana in istoria acestui cuplu proaspat destramat. Dar nu, ea este cea care a muncit din greu, numai ea a avut pe umerii ei mici si firavi toate greutatile casei, ea, ea, numai ea… Vrajitorul a stat in toata aceasta perioada, a dormit ca balaurul cu sapte capete, a sclavagit-o, i-a sugrumat micutei noastre toata pofta de viata, iar cu mantia lui neagra i-a obturat tot orizontul…
    Cand acorzi partenerului foarte multa liberate, cand nu are grija ratelor, a copilului care este crescut de bunici, atunci apar bacantele care ii golesc creierul de sange si ii inoculeaza ideea de “vai cat de nefericita sunt, nu ma simt deloc femeie” sau “mi-e dor de o iubire adevarata”. In limba romana i se spune “PLICTISEALA”.
    P.S. Va propun sa nu mai facem statui tuturor curvelor “neintelese” si care nu s-au simtit femei (probabil ca au fost barbati pana acum).

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 1
    Reply
  2. Ionut / 21 August 2015 23:27

    PS: imi place ca va dati like una alteia…ramane cum am stabilit, nu intelegeti nimic din viata asta….sau e prea târziu pentru voi.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  3. Ionut / 21 August 2015 23:23

    Vieti ratate, destine distruse….atat autoarea, cat si majoritatea comentatoarelor de mai sus….cine v-a pus imaturelor sa va casatoriti si sa mai faceti si copii daca nu stiati cine sunteti si ce va doriti pe aceasta lume???!!! Tare curios sunt de ce educatie o sa dati copiilor vostri….probabil la fel ca a voastra…din pacate…de asumare si responsabilitate ati auzit?!!!…pacat ca e plina lumea de rarate ca voi.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
    • andalia / 24 August 2015 8:55

      Pai sa iti spun eu cine m-a pus sa ma casatoresc: “te iubesc, te respect, o sa avem un viitor frumos impreuna, poti avea incredere in mine, nu te voi insela niciodata, bla bla bla”. Si cand colo, amanta la doi ani de la casatorie, camatari, datorii peste datorii, minciuni cu miile, etc. Asa ca fi tu sigur ca o sa aiba copilul meu parte de o educatie mult mai buna decat i-ar fi dat-o taica-so. Imi asum faptul ca am crezut ca o proasta toate minciunile lui, asta da, dar nu destramarea casniciei, asta nu o pun pe seama mea. Nicidecum nu cred ca sunt o ratata sau imatura, e plina lumea de asa ceva, dar si de voi. Sa nu generalizam… 🙂

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
  4. eu / 21 August 2015 12:40

    Mda….asta sunt eu…..fix eu….si acum ce fac? Arunc 15 ani de casnicie…….am 33 acum…casatorita de la 18 ani…ca da asa se cadea atunci …casa ,masa , prunci!
    De nora, vaca , porc, si lucru cat cuprinde…ei …ce ma fac….am emigrat de vreo 9 ani…miam schimbat muuuuuuullllt mentalitatea …eu…sotul om harnic si de omenie…a ramas tot cu mentalitatea noastra de la tara……e vina femei pt orice…chiar si pt faptul ca a facut 2 copii fara sa aiba un orgasm….si da am cazut in plasa lui celalat…atent ,galant….si il iubesc cum nu cred sa fi iubit vreodata…..am avut doar 2 oameni in viata mea….barbatul 15 ani …si amantul de 1 an…..noh amu cas vie in sfarsit…ce ma fac???

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply
    • andalia / 21 August 2015 13:25

      Draga mea, aceeasi situatie si eu, cu mici diferente si doar un copil… Eu am ales divortul, si asta nu pentru celalalt, pentru copilul meu, pentru o viata fara mii de minciuni si pentru ca sa simt in continuare ca sunt vie. Mi-ar fi placut sa ne cunoastem!

      Thumb up 4 Thumb down 0
      Reply
    • ramona / 21 August 2015 17:29

      Asa e cu casatoriile astea premature… 🙁

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
  5. Nadine / 25 April 2015 6:45

    … citind povestea asta am tras o singura concluzie: sotul este frigid, dar nu este totul pierdut pentru ca se poate trata cu un psiholog bun

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  6. elle / 24 April 2015 0:10

    Idealisme! Daca ai ajuns sa faci pasul de a te vedea cu altcineva, cu toate riscurile pe care gestul il implica, ma gandesc ca problema e mult mai serioasa si o simpla dicutie la o sticla de vin este ca si cum ai pune tuica la o masea stricata! 🙂 Celalalt, adica al treilea din cuplu, umple un vid suficient de mare incat sa nu mai poti sa ti-l asumi.
    Cred ca viata trebuie traita liniar, odata cu timpul care merge intr-un singur sens. Vidul trebuie umplut cu ceva constructiv si nu cu remuscari si nostalgia vremurilor bune. La ce bun sa ii spui ca ai avut o aventura atata vreme cat nu propui decat o intoarcere la trecut? A enunta doar cauza e mai mult decat suficient iar o discutie despre asteptarile fiecaruia pe viitor ar fi mult mai sanatoasa decat o confesiune sterila menita sa-ti libereze constiinta si sa-ti sperie partenerul. Nu crezi ca ar fi mai simplu sa spui firesc ca iti doresti altceva… indiferent de forma pe care acel altceva o presupune? Altceva cu el, altceva cu altul….altceva singura…ALTCEVA. (Ma gandesc ca rezultatul ar fi si mai frumos decat repetitia unei situatii pe care ai trait-o deja.)

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply
  7. Julie / 16 February 2015 9:18

    Desi statistic viata omului s-a prelungit , continuam sa ne casatorim “de tineri” , pentru ca asa s-a pomenit de cand lumea…. Doar ca lumea s-a schimbat iar tinerii de azi sunt mult mai putin pregatiti pentru viata decat erau inaintasii lor. Da, stau bine la capitolul educatie sexuala – acolo stiu de toate si ceva in plus; in schimb, din celelalte, stiu tot mai putin. Viata de zi cu zi presupune abilitatea de a rezolva o multime de chestii practice unde diplomele acumulate in lungii ani de scoala nu ajuta prea mult . Uneori parintii tinerilor intervin “lasa, puiule , ca fac eu – tu vezi-ti de ale tale ” desi dintre “ale tale” fac parte de-acum nu doar jobul ci si toate celelelate griji / indatoriri asumate la intemeierea unei noi familii . Ca s-o scurtez : cred ca ar trebui sa revizuim un pic ideea de casatorie in sensul ca ar trebui sa facem pasul asta mult mai tarziu. Adica abia atunci cand ne vom fi ostoit toate dorurile si curiozitatile ; cand ne vom simti cu adevarat pregatiti sa infruntam banalul vietii in doi si dificultatile vietii in mai multi. Cand fiecare va fi devenit constient de importanta implicarii amandurora in tot si toate si ca nu exista treburi “ale ei” sau “ale lui” ; cand vom fi suficient de maturi sa nu mai judecam cu asprime orice deviere a partenerului de la “perfectiunea” pe care doar starea de oarba indragosteala ne-a facut s-o percepem. Cand vom intelege ca viata e frumoasa si daca nu ai averea lui Bill Gates sau buzele Angelinei Jolie. Medicina a evoluat, copiii pot veni pe lume si la treizeci si la patruzeci de ani. Dati-va timp sa iubiti, sa aveti o cariera , sa traiti aventurile pe care vi le doriti. Doar asa veti putea porni la drum in doi , in cunostinta de cauza si fara riscul ca drumul larg si luminos sa se transforme , la un moment dat, in doua poteci intunecate.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 14 Thumb down 1
    Reply
  8. Cristi R / 19 January 2015 23:26

    Cum spunea altcineva pe alt blog, e greu , e tare greu sa fi femeie in ziua de azi.
    E tare greu sa fi in acelas timp sotie, mama si angajata cel putin 8 ore pe zi.
    Si va fi din ce in ce mai greu daca e sa privim in jur care sunt tendintele. Carpe diem devine din ce in ce mai des leitmotivul multora si asta ne indeparteaza si mai mult de calea prin care o familie pote fi mentinuta unita.
    In plus se adauga si tendinta mamelor de fete de a-si menaja ficele spunand ca o sa se sature facand treaba cand vor fi mari, neglijand in felul acesta faptul ca in viata asta performanta se atinge facand antrenamente de cand suntem tineri.
    La acest neajuns se adaug si faptul ca baietii nici atat cat fac fetele nu fac in familie fiind cocolositi de mici si felul acesata implicit atunci cand se trezesc barbati in cadrul propriei familii traiesc cu impresia ca e suficient sa aduca bani in casa ( asta in cel mai bun caz pentru ca sunt destui cei care nu reusesc sa mai ajunga cu ei acasa ).
    In opinia mea, toate nemultumirile astea despre care citesc in ultima vreme multumita promovarii textelor de catre Catchy au la baza acelas lucru si anume lipsa de educatie referitor la familie cu tot ce inseamna ea.
    Prea multi se asteapta ca dupa nunta urmarea sa fie ca in povesti : “si au trait fericiti pana la adanci batraneti”.
    Din pacate realitatea este alta si putini sunt pregatiti sa-i faca fata.
    Semnaturile de la primarie au cu totul si cu totul alt efect decat isi imaginau multi inainte sa ia decizia de a se casatorii.
    De cele mai multe ori nu se ajunge la adulter datorita faptului ca barbatul este afemeiat sau femeia nimfomana. Motivele sunt mult mai profunde si de cele mai multe ori au la baza faptul ca disponibilitatea de a fi atent la celalat se consuma pana sa spui DA.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 35 Thumb down 2
    Reply
  9. OVANA / 19 January 2015 21:54

    Fara cuvinte….felicitari !!!
    Sunt sigura ca citind aceste randuri o multime de femei s-au regasit in ele….
    Sunt sigura ca o multime de mame s-au intrebat pentru a mia oara….de ce ?
    Unde am gresit ? Ce trebuia sa fac altfel ?
    Si apoi revoltandu-se,spunandu-si ….
    ….Cand si cum am sa-mi retraiesc acesti ani care zboara acum pe langa mine ???….niciodata….off…..

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 20 Thumb down 3
    Reply
  10. Allisa / 19 January 2015 20:21

    Superb! Bravo!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 2
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro