Da, putem!

Dora Constantinovici

30 January 2012

“Diferenţele între sexe sunt direct legate de o înaltă competitivitate economică. Femeile trebuie tratate egal dacă o ţară doreşte să crească şi să fie prosperă. Încă avem nevoie de o revoluţie adevarată în acest domeniu, avem nevoie să creăm un sistem de valori mai integrat, cu toate noile instituţii”, spunea liderul Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab în 2009.

Între timp criza s-a acutizat şi noi n-am învăţat nimic. Pe piaţa muncii, diferenţele dintre sexe continuă să persiste. Văd şi aud asta în jurul meu. Să nu mai vorbim că, până şi în perioade mai puţin grele, şomajul a fost mai prieten cu femeile decât cu barbaţii.

Una dintre explicaţii este faptul că un număr mai mare de femei (comparativ cu numărul bărbaţilor) lucrează (sau sunt dispuse să lucreze) cu jumătate de normă sau cu contracte temporare fără a avea siguranţa locului de muncă. În plus discriminarea la locul de muncă există în continuare. Poate nu mai constă în apropouri libidinoase, dar există.

 Sunt de părere (poate sunt şi unii care vor strâmba din nas) că româncele n-au avut parte niciodată de egalitate. Nici pe vremea comunismului, care zice-se venea tocmai cu această mare promisiune – cea a egalităţii între sexe. Să fim serioşi. Poate că femeile au primit dreptul de a munci cot la cot cu bărbaţii în fabrici şi uzine, dar adevărul e că bărbaţii n-au îmbrăţişat cu nerăbdare împărţirea îndatoririlor domestice. Aşa că da, femeile aveau drepturi: dreptul de a munci 8 ore la serviciu şi alte 6 acasă, trebăluind şi crescând copiii. Nu şi-a mai pus nimeni problema că poate munca de acasă era destul de obositoare încât este foarte probabil ca atunci când venea vorba de randament la locul de muncă, doamnele să fie mai puţin productive. Eu nu am avut prietene care să fie crescute de mame casnice, mamele noastre găteau, splălau, curăţau, frecau aragazul pe acasă, mergeau apoi la serviciu şi când se întorceau, munceau din nou. Şi fizic şi cu mofturile celorlalţi. Nu se plângeau aproape niciodată, pentru ele era ceva normal şi nu cred că lucrurile stau foarte diferit azi. Mare parte din vină cred că o are acest puternic  tradiţionalism de care dăm noi românii dovadă şi cu care ne lăudăm pe toate gardurile.

De altfel, de fiecare dată când aud de mâncare tradiţională, port tradiţional, cântece tradiţionale, ştiu că toate acestea vin într-un pachet (e adevărat, gustos şi colorat împachetat) împreună cu rolurile foarte bine definite ale femeilor şi bărbaţilor în societate şi familie. Mai urmăresc câteodată emisiuni reality de la noi şi observ familii care se autointitulează ca fiind tradiţional – româneşti, mândre de felul în care şi-au construit viaţa. Majoritatea se cunosc de când ea avea 18 ani (sau chiar mai puţin), ea face de toate prin casă (rar are un loc stabil de muncă) şi el este capul familiei, cel din vorba căruia nu iese nimeni. Bonus, unii mai spun şi cu rânjetul pe buze că şi-au dresat bine nevestele. Ele încuviinţează umile. Copiii sunt mândri de tot ce spun mama şi tata. Şi cresc. Şi tot aşa vor proceda la rândul lor.  O bună perioadă, din păcate, am considerat graba unora dintre prietene şi cunoscute care-şi înscriau copiii la grădiniţe (de stat) încă din vremea când aceştia erau abia născuţi ca fiind superficială. Nu le înţelegeam, de ce atât de multă înverşunare, disperare, alergătură. Mi se părea o chestiune de moft. Am înţeles însă recent, de ce. Numărul creşelor şi al grădiniţelor e unul dintre elementele care influenţează direct rata şomajului la femei. Nu poţi să munceşti atunci când nu ai siguranţa că micuţul tău este îngrijit bine. Nu poţi să munceşti când nu ai cu cine să-ţi laşi copilul. Şi nu toţi avem bani de grădiniţă particulară, bonă sau părinţi înţelegători şi apţi care să se ocupe de copii.

Numărul creşelor publice în România a scăzut, în perioada 2000 – 2009, de la 328 la 283, iar în ceea ce priveşte grădiniţele publice, în 1999/2000 erau 12.831 de grădiniţe, în timp ce în 2010/2011 mai erau doar 1.498 – arată un studiu al ONG-ului FILIA, realizat în 2011. Practic România şi-a scos încet şi sigur o bună parte din cetăţeni (majoritate femei) de pe piaţa muncii.

Ţările în care tradiţionalismul, conservatorismul religios şi diferenţele uriaşe dintre femei şi bărbaţi sunt la ordinea zilei au toate şansele să devină slabe din punct de vedere economic. Zilele trecute discutam cu un prieten despre acele zone din ţară unde în mediul rural încă este o ruşine ca o tânără de 20 de ani să nu fie măritată şi să prefere să studieze. Să nu aibă cel puţin un copil până la vârsta aceea. Din păcate există astfel de locuri, unul dintre ele se află chiar în zona în care m-am născut. N-ai spune asta când în orăşelele şi satele de pe acolo vezi vile imense, frumos împodobite de Crăciun. Micile comunităţi de genul acestora au însă talentul ascuns de a pedepsi orice încercare de abatere de la tradiţie. Femeia e într-adevăr făcută să muncească, dar doar pentru familie, acasă şi chiar şi în 2012 sunt comunităţi în care investiţia în educaţia fetelor este considerată inutilă.

Rezultatul acestor concepţii preistorice începe să se observe de după gardurile imense pe care bărbaţii locurilor le-au construit cu bani aduşi de afară, munciţi prin alte ţări. Munca lor nu mai este căutată prin Italia, Spania sau Anglia iar soţiile, necalificate şi reduse la funcţia de roboţi de bucătărie stau de veghe în căsoaiele reci şi neterminate. Cu toate acestea nu şi-au învăţat lecţia. 

Citiţi şi

Cui i-e frică de 30 de ani? Că mie, nu! (10 de ținut minte)

Ce cauți aici, fetițo?

Răspunsul Irinei

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,757 views

Your tuppence

  1. N.P. / 5 February 2012 11:56

    Stimata autoare, datoria de baza a oricarui jurnalist este sa se documenteze serios. In problema feminismului, ca si in orice alta problema, impresiile si parerile personale sunt utile, dar nu pot fundamenta, singure, textul.
    Ar fi bine ca macar pe Google sa cautati articole despre problema salariilor inegale/la munca egala dintre femei si barbati si in general despre drepturile femeilor si pozitia lor in societate in diferite parti ale lumii. Si mai bine ar fi sa cititi carti de sociologie si de antropologie care va lamureasca cum stau lucrurile in problema discutata, in Romania si in lume.
    Dar nu cumva nemultumirea dumneavoastra are o cauza mai personala? Ma gandesc ca poate ati prezentat spre publicare vreun text precum cel in dicutie, iar editorul v-a sugerat sa ramaneti la cratita. As intelege si reactia lui si pe a dumneavoastra.

    Thumb up 1 Thumb down 3
    Reply
    • dora / 6 February 2012 2:27

      stimata comentatoare (stimabile – daca e cazul): sunteti incredibil de amuzanta (amuzant) :)) va multumesc, chiar aveam nevoie de o portie consistenta de ras!

      Thumb up 3 Thumb down 2
      Reply
  2. Ela / 3 February 2012 9:48

    Trebuie sa o sustin, in parte, pe anda, cea care a comentat mai sus. Eu studiez acum in Danemarca si pot spune ca in Romania nu mi-a spus nici un coleg NICIODATA ca sunt proasta pentru ca sunt fata. Cand am ajuns in Danemarca, tara care e pusa pe piedestalul egalitatii de mai toti, mi s-a spus asa ceva de colegi danezi.

    Iar dupa cum scria si anda, cum merge casnicia nu e vina sotului sau a sotiei, e vina amandurora. Nimeni nu te pune sa te casatoresti cu un tip care nu face nimic prin casa. De aceea e bine sa locuiti impreuna o vreme, ca sa vezi daca este de acord cu modul in care se impart treburile gospodaresti. Mie mi se pare un mit al casniciei ca trebuie sa te casatoresti cu cineva pe care il iubesti. Trebuie sa te casatoresti cu cineva pe care il iubesti si care te iubeste inapoi, cineva cu care sa poti face echipa. Valabil si pentru fete, si pentru baieti. Nu mi se pare corect doar cineva sa faca toata treaba – amandoi trebuie sa puna mana. (si spun asta fiindca am vazut la cunostiinte apropiate extrema cealalta, in care sotul face tot si sotia sta in pat toata ziua).

    Ultima mea dolianta se leaga de usoara pervertire a termenului de traditional si, intentionat sau nu, de usoara namolire a culturii traditionale romanesti. Suntem niste prosti si meritam ce primim daca nu stim sa apreciem vasta cultura traditionala a tarii. Toti, absolut TOTI, se mandresc cu ce traditii au peste tot in lume. Asa e, in trecut femeile isi faceau singure hainele dar nu asta inseamna port traditional. Asta era conditia femeii in trecut indiferet daca tesea sau nu. Portul e legat de motivele brodate, de felul cum se poarta pentru a exprima diferite etape din viata celor care le poarta, de felul cum variaza de la o regiune la alta, de estetica taranului nescolit dar care vrea sa creeze ceva frumos. Aceleasi lucruri sunt valabile si pentru mancare, dansuri etc. Imi pare foarte rau sa vad ca, cu toate ca sustii ca femeile nu ar trebui tratate ca niste roboti facatori de mancare si copii dar aplici aceeasi logica altor lucruri. Daca gandim asa nu suntem mai bune decat idiotii de care ne lovim in fiecare zi.

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
    • dora / 4 February 2012 20:16

      @Ela, observ ca si tu, exact dupa modelul Andei locuiesti in strainatate, repet, poate daca ati locui mai mult prin tara ati observa lucrurile despre care vorbesc, asa, de la distanta parerile voastre sunt ca apa sfanta – nu m-ajuta, nu ma-ncurca! 🙂
      sigur ca e ideal modelul de casnicie descris de tine, ptr asta insa trebuie sa fie educati si el si ea in spiritul de care vorbesti. nu se intampla asa mereu, na, viata nu este asa o mare cutie de ciocolata ptr toata lumea…
      traditionalismul in gandire n-are nicio scuza, imi pare rau ca trebuie sa-ti mai demontez o iluzie frumos impachetata – n-ar trebui sa tina nici de haine, nici de mancare, nici de broderie sau dans.mergi in zona Oasului cand ai timp si ai sa vezi ca pe langa toate lucrurile frumoase, descrise de tine ca fiind traditie ai sa gasesti o mentalitate bine ramasa in urma in ceea ce priveste statutul social al femeii.

      Thumb up 3 Thumb down 1
      Reply
      • Ela / 5 February 2012 10:29

        @dora

        Cred ca am trait destul in tara ca sa ii vad si partile bune si partile rele dar cred ca faptul ca traiesc intr-o tara straina imi permite sa vad ceea ce deja banuiam – nu sunt nici cei de aici cu stea in frunte, deci nu trebuie chiar sa ne punem cenusa in cap si sa spunem ca suntem ultimii din lume.

        In ceea ce priveste traditionalismul, din ce ai scris in articol nu reiese foarte clar ca esti suparata pe traditionalismul in gandire si NUMAI pe el. Hainele traditionale, mancare traditionala etc au o valoare in sine, nelegata de cine le face si trebuie apreciate ca atare. Valoare adaugata a tuturor acestora constituie “cultura traditionala”. E o greseala de argumentare sa spui ca ceva nu e bun pentru ca e facut de cineva. E bune sau nu in fuctie de caracteristicile proprii. Sigur, trebuie sa educam atat baietii cat si fetele in ceea ce priveste viata de cuplu dar nu cred ca e motiv sa spunem ca TOT ce e traditional e rau. Sa nu cadem in extrema cealalta.

        Thumb up 2 Thumb down 2
        Reply
  3. anda / 3 February 2012 0:33

    Spui de discriminarea de pe piata muncii… Daca ai fi trait macar o perioada in strainatate, ai fi constatat ca Romania este una dintre tarile unde femeile sunt cel mai putin discriminate pe piata muncii. Iar restul- faptul ca sunt folosite si bla, bla asta vine exclusiv de la felul in care ele stiu sa se impuna. La ora asta, nu cred ca te mai obliga nimeni sa te mariti (poate presiunea morala, dar atat), iar daca esti fata desteapta, faci cariera si iti educi sotul sa te respecte :). Articolul este dezlanat, ai preluat niste opinii sablon, fara nici un fundament si normal, a iesit o generalizare penibila si cam …varzoasa.

    Thumb up 3 Thumb down 2
    Reply
    • dora / 4 February 2012 20:06

      @anda, asa o fi cum spui tu, eu n-am trait in strainatate dar din cate imi amintesc, in articol scriam de situatia din Romania, deci nu mi se pare ca trebuia sa muncesc pe afara ca sa vb despre ce se intampla in ograda mea. si ai sa razi dar chiar sunt zone in care femeile sunt obligate in continuare sa se marite si sa faca multi copii. poate daca ai locui mai mult prin tara ai avea timp sa observi asta 🙂 in plus nu sunt opinii de salon,dar na, e dreptul tau sa jignesti atunci cand n-ai alte argumente- eu te sfatuiesc sa mai citesti si alte rapoarte realizate de Filia sau alte ONG-uri si sa te lamuresti cum sta treaba inainte sa deschizi gurita 🙂

      Thumb up 4 Thumb down 2
      Reply
  4. Da, putem! | Catchy Angajez.info - Angajari Joburi Locuri de Munca Romania si Strainatate / 30 January 2012 14:50

    […] Vezi oferta eMAG.ro sau continua lectura anuntului de angajare aici: Da, putem! | Catchy […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro