Dacă am fi (fost) în locul lor

Mihaela Cârlan

20 March 2011

Ne sperie gândul că am fi putut fi noi în locul japonezilor. Neştiind ce ar trebui făcut, atât cât stă în puterea fiecăruia, nici n-am fi făcut. Nu vrem să ne imaginăm haosul şi durata lui. Pentru că nu suntem defel pregătiţi.

A-ţi pregăti poporul pentru un dezastru nu înseamnă să-l isterizezi ori să-l faci să trăiască permanent cu frica de nenorocire. Tocmai teama dispare prin familiarizarea cu pericolul.

Cu cât omul este mai neinformat şi lipsit de nişte automatisme salvatoare, în afara instinctului de conservare, cu atât este mai vulnerabil. Şi, mai expus, cu cât este mai suficient – “mie nu mi se poate întâmpla aşa ceva”. 

Ceea ce vedem acum este dovada clară că predictibilitatea comportamentului uman în situaţii de criză poate fi crescută prin educaţie, iar pagubele, micşorate prin apărare inteligentă.

După câte am văzut, citit şi auzit, am sentimentul tonic că seismul din Japonia a reuşit mai mult decât să zguduie pământul şi să ridice apele oceanului la 10 metri. Simt că nenorocirea acestui popor, condamnat parcă să retrăiască experienţe halucinante, va schimba ceva important în gândirea lumii.

La atacul terorist din 11 septembrie, compasiunea faţă de victime a fost diluată nefiresc de parti-pris-uri politice. Acum, reacţia faţă de japonezi mi se pare totală: compasiune pură, mobilizare planetară şi o uriaşă dorinţă de a-i ajuta. Lecţia niponă este despre educaţie, exerciţiu, pregătire individuală, disciplină, decenţă. Dar şi despre încăpăţânarea de a dăinui cu demnitate.

Sigur că nu e în firea noastră să ne pregătim senini nici pentru moartea naturală, necum pentru una tragică şi aşteptată. Iar neîncrederea în soluţiile salvatoare poate creşte dacă vedem că nimic nu oferă la o adică protecţie 100%.

Dar ceva tot putem face: să ne dăm singuri o şansă de supravieţuire. Când a construit Noe arca? Înainte de Potop. Să nu ne lăsăm aşadar doar în grija Celui de Sus. Pentru că suntem totuşi peste şase miliarde şi s-ar putea să fie ocupat chiar în momentul nostru de cumpănă.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
798 views

Your tuppence

  1. Mirela Baron / 20 March 2011 12:23

    Singura protectie si asa numita ‘siguranta’ e la Dumnezeu sau Alah sau Jehova etc., numele nu conteaza deloc.Iar aceasta siguranta e aceeasi pe care o simtim cind ne incredintam intru nastere si ocrotire mamei.Deci e una absoluta si de natura spirituala.Indefinitiv si real,ea este cea care uneste si da forta morala atunci cind ne simtim slabi, cind suntem obligati sa supraviatuim intemperiilor de orice natura.
    Nici-o ‘asigurare’din lume nu ne va protja de catastrofe naturale si mai ales de catastrofele pe care omul in general le provoaca el insusi!
    Iar idea ca Japonia a fost acum lovita de o catastrofa, implica intr-un mod mai amplu si iminenta repercursiune a faptului ca orice decizie si orice act, are repercursiuni in masa asupra tuturor, intocmai valului “TSUNAMI”. Cutremurele au provocat reactii in lant care ne privesc direct pe noi toti , fiecare locuitor al acestei planete.Japonia nu mai poate fi privita ca o tara indepartata, din partea de rasarit a planetei.Ea este tu si eu ,familia de vis-a-vis de pe strada mea, prietenul de pe alt continent de pe facebook.Implicatia energiei atomice si stilului de viata de pina acum adoptat, ne obliga sa realizam ca distantele geografice nu reprezinta granite. Ca suntem toti la fel de mici, de puternici, de vulnerabili, ca suntem o familie si ca raminind inerti sau indiferenti fata de vecinul pe care-l privim cu o anumita compasiune la stirile de televiziune,fara a ne aduce un aport direct, individual in functie de capacitati, nu face decit sa prelungeasca o agonie in masa,defapt propria agonie.Caci precum o masinarie ‘random’,providenta isi poate alege data viitoare tocmai tarisoara in care traim si care pina acum ni se parea atit de stabila si ‘sigura’.DEPINDE DIN CE DIRECTIE BATE VINTUL !
    Adoptarea unei conduite altruiste bazata pe Iubire, Sinceritate si Devotiune este “Baraca de Salvare” 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro