Dacă suntem gâsculițe, vom sfârși jumulite

Marilena Guduleasa

9 February 2015

Marilena GuduleasaAm citit și răscitit articolul meu despre minimile pretenții pe care ar trebui să le aibă o femeie de la bărbatul visurilor ei, până când l-am învățat pe de rost. M-am gândit că poate m-oi încadra în segmentul acela descris de Ioana Duda, care se plânge că nu e înțeles, dar de fapt scrie atât de prost, încât reacțiile anapoda ale celor care citesc sunt perfect scuzabile.

Cu toată modestia care mă caracterizează, nu, nu am scris prost. Nici “bine” nu știu dacă am scris, dar am scris măcar clar, pe înțelesul oricui. Nimic de interpretat, totul trebuia luat ad literam.

Nu-mi rămâne decât să-mi exprim părerea de rău că femeile, o parte dintre cele care au comentat la articolul meu, cel puțin, consideră că ceea ce am descris eu a fi, nu neapărat bărbatul ideal, dar minimum de bărbat în orice caz, e o utopie.

Regret, de asemenea, că am creat atât de multă confuzie prin folosirea cuvintelor “listă”, “pretenții” etc.

N-am de gând să mă apuc acum să explic ce-am vrut să spun mai exact în articolul anterior, fiindcă încă mă mai legăn în speranța că au fost și suficient de multe persoane (și credibile) care chiar au priceput. Mai puțin important dacă au fost și de acord. Nu vreau ca lumea să fie de acord cu mine, să mă aprobe indiferent ce-aș spune sau scrie. Doar să nu pună în mintea, gura și buricele degetelor cu care îmi tastez articolele, idei sau vorbe care nu-mi aparțin.

Sunt de acord că în viață nu trebuie să pornești cu idei preconcepute. Nici în dragoste, nici în relații. Că o minte deschisă e cheia reușitei, a succesului.

Cât despre așteptări, m-am convins în timp că, și dacă le ai, e bine să le ții pentru tine și să nu te iluzionezi că cineva vreodată ți le va îndeplini, fie străduindu-se, fie potrivindu-se, printr-un noroc chior, șablonului din născare.

Cum spuneam, am recitit cu foarte mare atenție articolul meu. Exact așa cum l-am și scris de atent, convinsă fiind că tușele sunt atât de fine încât orice bărbat s-ar putea recunoaște în el. N-am pomenit acolo nici de bani, nici de putere, nici de părul de pe piept, ci despre bun simț și educație. Despre delicatețe și empatie. Despre inteligență.

cuplu îmbrățișat

Celor care și-au exprimat îndoiala că astfel de bărbați există, vă spun hotărât că da, există. Există în familia mea (de fapt toți bărbații din familia mea sunt așa), printre prietenii mei, foarte mulți bărbați care n-ar sări de fund în sus luând foc la gândul că, dragă Doamne, s-a găsit o muiere obraznică (o fătucă, o maimuță, o “de-aia”) să facă mofturi și să ridice pretenții, când sunt atâtea care ar mânca, vorba aia, și bătaie, ca să aibă și ele un bărbat să le trosnească oasele în pat.

Cui crede că aș fi vreo mireasă căreia i-a mucegăit tortul de nuntă și i s-a destrămat voalul în așteptarea logodnicului perfect, nici nu mă obosesc să-i răspund.

Am să îi liniștesc în schimb pe cei care au fost oripilați la gândul că m-aș fi pornit la târgul de bărbați ca la piața de miercuri, cu o listă în mână și hotărâtă să mă tocmesc la sânge.

Adevărul este că nici n-aș fi putut să întâlnesc sau să mă îndrăgostesc de un alt fel, gen, tip de bărbat, fiindcă eu pe acei “alții” nici nu-i văd. Nu mă interesează. Nu mă apropii de ei. Știu că sunt, știu că există, le notez prezența dar absența niciodată.

Dragostea la prima vedere nu înseamnă, în ceea ce mă privește, să mi se aprindă călcâiele după o pereche de ochi frumoși sau de bicepși musculoși. Înseamnă eventual că omul acela a făcut o remarcă, a spus ceva cu miez, a avut o prestație. Nu-mi atrage atenția cu fundul și-atunci pot avea și eu aceeași pretenție, să nu mă “ia” după numărul de la sutien.

“Chiar ai găsit așa ceva?” am fost întrebată.

Da, am găsit. Normal că, dacă vorbim despre găsit, asta înseamnă că am și căutat.

Dacă ne comportăm ca niște gâsculițe, cu capul ascuns în puful de sub aripă, să nu ne mai mirăm că sfârșim jumulite.

N-ai așteptări, n-ai pretenții, nu crezi că ai merita ce-i mai bun? Este problema ta, a lui (care se mulțumește să fie considerat doar un falnic purtător de gameți masculini), a voastră.

Am sau n-am exact bărbatul potrivit, ideal, viața pe care mi-am dorit-o? Cu siguranță răspunsul la această întrebare îmi aparține și nimeni dintre cei care nu mă cunosc foarte bine, nu mi-au călcat pragul și n-au stat cu mine la masă, n-au căderea să-l aprobe sau să-l conteste.

Poate că, așa cum s-a spus, nu-i exclusiv meritul meu, poate că și norocul a jucat un rol important.

În orice caz, n-am viața pe care nu mi-aș fi dorit să o am: acesta-i meritul pe care mi-l arog. Lucrul acesta n-ar fi fost posibil dacă aș fi pornit din start cu ideea că trebuie să accept orice (fel de) compromis, doar să am pe cineva lângă mine, pe care să-l iubesc necondiționat.

Îl iubesc necondiționat, dar o condiție tot trebuie să pun, că altfel nu mă lasă inima: trebuie să mi se potrivească și să mă potrivesc și eu lui. Dacă suntem compatibili, atunci mai pot lăsa de la mine, mai pot trece cu vederea, fiindcă nimeni nu e perfect, eu mai ales. Sunt sucită, sunt sensibilă, sunt așa de ușor de rănit că nici mimoza nu se poate compara cu mine. Eu nu mă suport, de foarte multe ori. În condițiile astea, cum aș putea să mă gândesc că aș putea trăi sau fi fericită lângă cineva care e mitocan, grobian, misogin, sexist, care nu-i dispus să-mi acorde nici pic de credit că aș fi mai mult decât o păsărică fără minte sau care nu-mi poate fi și cel mai bun prieten, ci doar cel care mă tăvălește bine și căruia în semn de recunoștință trebuie să-i spăl picioarele și să i le șterg cu părul?

Vreți să știți ce am eu de oferit la schimb? Adresați-i scrisori deschise bărbatului meu, nu mie. Dacă o să simtă nevoia să-și justifice alegerea, o va face. Dacă nu, nu.

Faptul că articolul meu a născut controversă, mă bucură. M-aș fi bucurat să se fi discutat la fel de aprins și pe marginea celui scris de Ana Mogoci, “Ce vor bărbații?” Vă spun foarte sincer că eu cu acela n-am fost de acord, dar se pare că voi, da! Voi, cei care v-ați zburlit la ideea că o femeie poate avea orice alt gen de pretenții de la un bărbat, în afară de sex.

Pe Marilena o găsiți cu totul aici.

Citiţi şi

Bun! Și acum, ce fac? Păi, ce să fac?! Mă bucur de viață!

Ca ea nu mai există

Cafeaua cu tine

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,010 views

Your tuppence

  1. Reality / 25 February 2015 1:38

    Nu-i de mirarare ca rata divorturilor a trecut de 50%, iar din ele 80% sunt cerute de femei. Ati schimbat prea repede si profund regulile jocului fetelor, barbatii sunt k.o, nu se pot adapta atat de repede la schimbarile survenite in ultimii 30 de ani in mentalitate femeilor. Ceva se va intampla, iata, natalitatea scade, nefericirea creste, tot mai multi oameni traiesc singuri “cuc”. Trista intorsatura de situatie. Regele a murit! Traiasca…regina!

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  2. Ramona / 10 February 2015 8:06

    Minunat este doar cand iti dai seama ca, dupa ce se mai domoleste pasiunea si atractia sexuala initiala cu fizicul care se incadreaza cat de cat in standardele tale, sa realizezi ca adevarata descoperire abia atunci incepe, aceea a mintii si a sufletului partenerului.
    Nu cred in prietenie care nu este dublata de pasiune intr-o relatie, cum nu cred in pasiune neintretinuta pe alte niveluri de nimic altceva. O adevarata comuniune va fi intretinuta pe toate cele 3 planuri omenesti: fizic, mental, sufletesc.
    Dar Cristi R are foarte mare dreptate, legea firii ne “obliga” intai sa descoperim partea fizica a unei relatii. Daca astepti sa-i dibuiesti, inainte de a-l incepe fizic, toate meandrele mintii intortocheate (sau lipsa lor – desi lipsa e destul de usor observabila), daca trece prea mult timp pana ia testul, exista riscul major sa se evapore pornirea animalica, hormonala. Si, contrar pudibondelor de pe aici, SEXUL CONTEAZA AL DRACULUI DE MULT intr-o relatie. Cam cat conteaza si COMUNICAREA. Cam cat conteaza si FIDELITATEA pentru cele care o pretind si o cauta obsesiv. (Ma si distreaza genul ala de femeie care pretinde fidelitate barbatului sau, dar ea se infoaie mai ceva ca un arici cand aude de “una mica” Ce dai, aia primesti !)

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 2
    Reply
    • Marilena / 10 February 2015 9:17

      Fizicul conteaza, intr-o oarecare masura, dar pana la partea fizica altele sunt mai importante. Evident, sexul este important intr-o relatie, dar imi vine greu sa accept ca sari asa, direct la partea asta, inainte de a-l cunoaste, cat de cat, si de a te simti atrasa de mintea si de sufletul lui.
      Din nou, asta e ceva care tine strict de firea mea, de felul meu de-a fi, de experientele mele. Nu toti functionam la fel.

      Thumb up 1 Thumb down 1
      Reply
  3. miha / 9 February 2015 19:14

    Sunt una dintre cele care au avut de comentat oarecum impotriva articolului. Spun oarecum pentru ca nu a fost vreo revolta in mini-argumentatia mea, ci doar un amestec de stari: amuzament, intriga, curiozitate. Trebuie sa-ti spun ca dupa ce ti-am citit si replica, imi dai impresia ca te-ai cam incurcat in propria argumentatie. Aici spui ca:

    Sunt de acord că în viață nu trebuie să pornești cu idei preconcepute. Nici în dragoste, nici în relații. Că o minte deschisă e cheia reușitei, a succesului.

    Cât despre așteptări, m-am convins în timp că, și dacă le ai, e bine să le ții pentru tine și să nu te iluzionezi că cineva vreodată ți le va îndeplini, fie străduindu-se, fie potrivindu-se, printr-un noroc chior, șablonului din născare.

    Ei bine, lista aceea mie imi da impresia de un sirag de idei preconcepute. Stii cum il vrei, cum sa arate (faimosul costum de cowboy) si mai vad si asteptari la orizont. Pe masura ce cunosti un om (uitandu-ma intr-o ipostaza de-a ta singura, atat timp cat ai marturisit ca ai gasit ce cautai) vezi cum i se muleaza acel costum de emotii, de potrivire cu tine si pe masura ce timpul trece, observi ca nu are bifa pentru celalalte cerinte. Ce faci, reiei jocul si reincepi cautarile? Din experienta mea, mai mult sau mai putina firava, vei intalni la cineva un ceva, la altcineva lipsa ceva-ului anterior si tot asa… Ca exista si barbati care ar putea intruni toate cerintele (dupa articolul tau nici nu-mi vine sa le numesc calitati, ci caracteristici eventual), exista o sansa, cine vrea, e liber s-o joace. Si inca ceva, nu prea se mai potriveste nici aici:

    În condițiile astea, cum aș putea să mă gândesc că aș putea trăi sau fi fericită lângă cineva care e mitocan, grobian, misogin, sexist, care nu-i dispus să-mi acorde nici pic de credit că aș fi mai mult decât o păsărică fără minte sau care nu-mi poate fi și cel mai bun prieten, ci doar cel care mă tăvălește bine și căruia în semn de recunoștință trebuie să-i spăl picioarele și să i le șterg cu părul?

    Aici consider ca ai trecut deja in alt registru pentru ca vorbim de lucruri pe care o femeie care se respecta, nu le accepta. Ai afirmat ca nici tu nu prea te suporti uneori, sa-mi fie cu iertare, cunosc sentimentul, dar sincera sa fiu, nu prea imi vine sa am pretentia ca daca eu nu ma pot intelege cu mine, s-o faca cel de langa mine… Pretentioase ca pretentioase, dar sa nu exageram, zic eu. Asta-i parerea mea, poate am incercat sa te fac sa privesti si dincolo de baricada, cea a cititorului cu o alta parere. 🙂

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 3
    Reply
    • Marilena / 10 February 2015 9:08

      Miha, idei preconcepute nu am. Am niste minime standarde, exact ca cele enumerate in articol.
      Treaba cu smoking-ul si costumul de cowboy ar fi trebuit interpretata in alta cheie: adaptabilitate, care e tot un semn de inteligenta.
      Asteptari nerealiste inseamna sa crezi ca el se va putea schimba radical sau ca un compromis nu va atrage dupa sine altele, din ce in ce mai mari.
      “Pe masura ce trece timpul observi ca nu….” Tocmai asta-i si ideea, sa lasi sa treaca timpul. Sa-l cunosti bine si nu doar la suprafata, inainte de a spune: asta-i, altul mai bun nu exista, toti sunt mai mult sau mai putin imperfecti. Poate ca da, poate ca nu…
      Ce pot sa spun, mie mi se pare ca am descris un om normal, cu un set de calitati firesti si absolut necesare pentru a construi o relatie sanatoasa si durabila.
      Evident, ma bazez pe ceea ce cunosc, pe ceea ce am trait eu si cei din jurul meu. Cautarile sunt bune, cu conditia sa nu te fixezi intr-un tipar si sa repeti aceleasi greseli.
      Poti sa zambesti, dulce, amar, cum iti vine. Poti sa fii sau sa nu fii de acord cu mine.
      Un lucru e cert: barbatul descris de mine exista. Nu e imposibil de gasit, asa cum s-a scris. Nu e o utopie, nici un ideal de neatins. Nici nu e un exemplar unic, pe care am pus eu mana si altii ca el nu mai pot fi gasiti, eventual daca-l clonam.
      Pentru mine nu e o exagerare, e normalitatea. Pentru mine si pentru foarte multe femei pe care le cunosc. Si nici nu traiesc intr-o lume abstracta, a ideilor si pretentiilor nefondate.
      Eu ma opresc aici, nu inainte de a-ti spune ca aceste “polemici cordiale” ale noastre au fost foarte bine venite si primite. Nu intentionez sa-mi indepartez cititorii, punandu-i la zid fiindca au alte pareri. Sper ca nici ei nu vor face asta cu mine… 🙂

      Thumb up 3 Thumb down 2
      Reply
  4. OVANA / 9 February 2015 12:51

    La tinta !!!
    Felicitari pentru articole,si acesta si cel cu “pretentii” !
    Ai perfecta dreptate in tot ceea ce scrii,si m-a uns la suflet : ” nu-mi atrage atentia cu fundul si am pretentia sa nu ma ia dupa numarul de la sutien” 🙂
    Consider ca un barbat ma poate cucerii cu inteligenta si sufletul lui(nu neg ca conteaza si aspectul fizic) cu siguranta unul cu o “caroserie” impresionanta si creier ioc….nu are nici o sansa.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 1
    Reply
    • Cristi R / 10 February 2015 1:40

      OVANA – Niciodata sa nu spui niciodata.
      Pana afli daca cel cu o “caroserie” impresionanta si creier ioc stie tabla inmultirii si l-a citit pe Schopenhauer sau pe Eliade, daca e bun de gura si nu te sperie sexul, ajungi in bratele lui inainte de a vedea ce-i poate mintea.
      Genul acesta de barbati cu o “caroserie” impresionanta au experienta din plin si de foarte multe ori experienta bate inteligenta.

      Thumb up 2 Thumb down 0
      Reply
      • OVANA / 10 February 2015 8:29

        Din pacate pentru el si din fericire pentru mine…
        Sunt de moda veche,prima data incerc sa cunosc Omul si abia apoi ajungem in pat…
        Categoric experienta lui in “domeniu”nu ma poate impresiona atata timp cat nici nu ma intereseaza aspectul asta…..si nu vreau neaparat sa fi citit filozofie sau sa stie greaca veche,daca stie sa converseze,sa guste o gluma buna,sa poarte o conversatie pe alte teme decat sportul si mai scrie si corect…..eeeee acum mai vedem 🙂

        Thumb up 3 Thumb down 0
        Reply
        • Marilena / 10 February 2015 9:21

          De acord!
          Daca m-as afla intr-o criza maxima, as saluta cu entuziasm o caroserie impresionanta, dar n-as incerca sa ajung cu ea (caroseria) prea departe. Mi-ar trebui mai mult, mult mai mult decat atat… 🙂

          Thumb up 3 Thumb down 1
          Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro