Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dacă uităm cine suntem

19 March 2011

Deşi, ca orice pământean care a trecut prin şcoală, am o idee despre dimensiunile universurilor ştiute sau extrapolate, când am dat peste această fotografie am mai înghiţit odată în sec: suntem biete firişoare de nisip. Iar când vine câte o urgie, trestia gânditoare îmi pare doar o figură de stil auto-flatantă.

Fireşte că nu putem cugeta non stop la rosturile universale, ale umanităţii, ale întâmplării că suntem.  Şi nici nu cred că aşa funcţionează Universul: ori de câte ori ne credem infailibili, atotputernici, ca indivizi sau popoare, ni se dă o lecţie menită a ne reaminti cine suntem. Nu, nu suntem pedepsiţi, la întâmplare, prin cataclisme. Pământul se transformă dincolo de voinţa, ştiinţa, ignoranţa ori indiferenţa noastră. Dar momentele de cumpănă, ale fiecăruia sau ale tuturor, ar trebui cumva să ajungă să schimbe reliefuri de gândire.

Pentru că om fi noi mici la scară cosmică şi nu avem ce face în legătură cu acest dat, dar prea adesea suntem mici şi la scară umană. Poate bunătatea este un concept universal care nu a prea prins pe Pământ, poate iubirea are alte dimensiuni şi înţelesuri altundeva în imensitatea aceasta înspăimântătoare a necunoscutului, poate a fi OM este echivalent pe altă planetă cu a fi piatră ori vânt. Poate a fi OM, nici pe Pământ nu înseamnă ceea ce credem noi că înseamnă. Fiindcă trăim încă printre neştiute lucruri şi fiinţe doar cu bruma de cunoaştere la care am ajuns. Şi pe care, atâta câtă este, n-o facem bun comun din motive de supremaţie şi profit.

Mă uit la poza asta cu tot felul de giganţi. Da, Pământul este un liliputan, dar care ar putea fi locuit de guliveri. Să nu ne temem. Cu siguranţă e făcut să ne susţină măreţia trecătoare.



Citiţi şi

Bărbații nu plâng și nu se vaită niciodată

În seara asta o să mă sinucid

De ce se arată spre diaspora cu degete muiate în rahat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,338 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro