Daniel, tată, citește ce făcea Papa Ioan!

Mihnea Rudoiu

24 February 2016

Mihnea RudoiuAm citit recent un eseu[1] despre Papa Ioan al XXIII-lea, cel care, la 77 de ani, a fost ales să păstorească „turma universală a lui Iisus Christos”.

Deşi a fost papă doar 5 ani, între 1958 şi 1963, în această perioadă a convocat primul Conciliu Vatican după mai bine de opt decenii şi a intermediat  o primă apropiere între cele două mari superputeri (Uniunea Sovietică şi Statele Unite). Printre altele.

Nu de asta, însă, îl menţionez. Ci pentru a pune în oglindă comportamentul şi filosofia lui de viaţă cu cea a actualului patriarh al BOR.

Un ins lipsit de prefăcătorie, îi plăcea să le vorbească oamenilor simpli, faţă de care simţea un ataşament sincer („Ar trebui să vină la fel de aproape de mine ca regele Iordaniei”, i-a spus unei ţărănci bătrâne), refuza să-i dojenească pe cei despre care considera că sunt în eroare (vezi, în contrapartidă, ieşirea Patriarhului cu ocazia tragediei din Colectiv!), vizita penitenciare („Din moment ce voi nu puteaţi veni la mine, le zicea deţinuţilor, am venit eu la voi”), căuta să fie aproape de credincioşi (cardinalilor care se opuneau ca el să fie văzut în timpul plimbărilor zilnice prin grădinile papale, le zicea: „De ce să nu mă vadă lumea? Doar nu mă port necuviincios, nu?”), se străduia să înlăture barierele pe care poziţia sa oficială le ridica între el şi cei cu care intra în contact („Încerc întotdeauna, scria în jurnal, să le arăt oamenilor că sunt o persoană obişnuită. Am doi ochi, un nas – chiar unul foarte mare –, o gură, două urechi şi aşa mai departe.”) şi, poate cel mai important dintre toate, nu se lăsa furat de importanţa demnităţii clericale ce-i fusese acordată (spre exemplu, când şi-a dat seama că se simte peste măsură de împovărat de responsabilităţile papalităţii, a notat în jurnal: „Giovanni, hai, nu te mai lua atât de în serios!”).

papa patriarh

Ioan al XXIII-lea a arătat lumii ce înseamnă să trăieşti ca un adevărat creştin, demonstrând că liderul unei biserici nu trebuie neapărat să fie distant şi hieratic şi că poate simţi veritabile afinităţi cu oamenii obişnuiţi.

Nu vă plictisesc cu alte detalii, dar, tot citind, mi-a venit în minte filmuleţul în care Patriarhul Daniel spunea: „590.000 de euro, 3 hectare, 4-5 case, la lac… Cu podeţe, cu… Adică, ce să vă spun? Foarte frumos. Dai un ban, dar cumperi ceva frumos.”

Papa Ioan al XXIII-lea nu a strâns niciun fel de posesiuni lumeşti – dăruia tot ce primea şi, când a murit, bunurile sale materiale valorau mai puţin de 20 de dolari.

20 bucks, cum zic americanii, avuţia conducătorului Bisericii Romano-Catolice care, în afara unei considerabile autorităţi spirituale ce se întinde pe aproape toate meridianele globului, dispune de mai multe resurse financiare decât orice altă Biserică.

Pe de altă parte, am o presimţire că, dacă Patriarhul Daniel va trăi încă o sută de ani, ceea ce vă doresc tuturor, nu doar lui, singurul individ pe care-l va mai păstori în miile de biserici ale ţării va fi el singur.

„Adică, ce să vă spun? Pui patriarh pe Ciubotea, da’ măcar distrugi credibilitatea BOR-ului. Cu podeţe, cu Catedrală, cu indiferenţă, cu lipsă de empatie, cu refuzul de a îngropa oameni care nu sunt de aceeaşi religie, cu chestii d-astea… Foarte frumos.”


[1] Howard Gardner, Minţi conducătoare: istorii de viaţă ale liderilor mondiali, Editura Trei, 2014, pag. 249-278.

Mihnea există virtual doar AICI



Citiţi şi

Papa Francisc: „Vinul e o necesitate!”

Homosexualii și Sfânta Constituție: tradiție și normalitate

Rusaliile

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,423 views

Your tuppence

  1. The Mask / 26 February 2016 3:06

    De ce patriarhul Daniel e mai catolic decât papa
    Dragă prietene,
    Comparația dintre papa Ioan al XXIII-lea și patriarhul Daniel este trendy, iar tonul se integrează ușor în corul celor care cântă cu veselie prohodul BOR. Culmea este că patriarhul Daniel și biserica ortodoxă sunt sub atac tocmai pentru ”catolicismul” lor. Tradițional, biserica ortodoxă este mai aplecată asupra laturii mistice a trăirii creștine, iar cea catolică este mai aplicată asupra laturii social-filantropice. BOR a devenit mai catolică prin diverse activități, programe, proiecte sociale și de binefacere care imită biserica catolică. Astfel, BOR se ocupă acum și cu vreo 350 de aşezăminte sociale (aşezăminte pentru copii sau vârstnici, cantine, brutării sociale, cabinete medicale, farmacii sociale, centre de diagnostic şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, centre de consiliere, centre pentru victimele traficului uman, centre pentru asistenţa familiilor în dificultate, ș.a.m.d. Evident, astea necesită bani! Și cam toți ierarhii și preoții care le gestionează se descurcă cum pot: ajutați, vă rog, cu un excavator, cu un camion de piatră, cărămizi, termopane, țigle, centrală termică, etc. Recomandarea mea ar fi ca, înainte de a se enunța sentințe, să se facă scurte vizite de informare pe la așezămintele menționate. Ca un cârcotaș ce sunt, am făcut și treaba asta și m-am dus să văd dacă cărămizile donate au ajuns unde trebuie sau se face vreo vilă particulară pe undeva. Fără rușine, am numărat bucată cu bucată și culmea, cărămizile erau toate unde trebuiau să fie, în ziduri. Am fost pe la mai multe din centrele și așezămintele BOR și trebuie să recunosc că fac treabă bună. Încă nu am văzut prețuri umflate de n ori sau licitații trucate, în schimb am văzut discount-uri grase sau prețuri de producător, negocieri pentru fiecare bănuț. Într-adevăr, au pus preț și pe calitate și nu cred că vom auzi că le-a picat pe undeva tavanul în cap, precum în blocurile ANL. Adică, ce să spun? Dai un ban, dar cumperi ceva frumos. 😉 Acum, pe bune, dacă banii statului ar fi fost cheltuiți în același mod, altfel ar fi arătat azi țara. Dacă mă întrebați pe mine, aș merge pe mâna bisericii în multe chestiuni. Aș desființa toată șandramaua de stat care se ocupă de persoanele vârstnice rămase singure, copiii instituționalizați, asistență socială, etc și le-aș trece în administrarea bisericii, cu alocarea de bani de la bugetul de stat. Ar fi mai bine! Probabil nu sunt singurul care vede astfel lucrurile, posibil ca cei care ne cheltuie în neștire bugetul public să știe și ei… Și să îi deranjeze… Și să se apere atacând, ducând un război proxi prin intermediul ASUR și altora asemenea, care n-au dat o cămașă unui sărac în toată viața lor.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 2
    Reply
    • Florin braviceanu / 28 February 2016 3:52

      Frumos domnule securist-sutanist. Mai ca imi vine sa donez shi eu vreo cateva sute de lei la biserica, ca m-atzi facut sa am incredere ca investeshte banii cu folos.

      Thumb up 0 Thumb down 2
      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro