Daniela Nane, pentru copii

catchy

1 June 2011

Creativitatea este la fel de importantă ca alfabetizarea în procesul de educaţie şi ar trebui să se bucure de acelaşi statut.

Sir Ken Robison

Daniela Nane, alături de Gina Gherasim (psihopedagog) şi Katerina Nedelcu (fotograf), au pus la punct o serie de tabere si excursii superbe pentru vara lui 2011, care ar putea deveni amintiri de neuitat pentru copiii dumneavoastră. Cursuri de fotografie, de teatru şi de echitaţie, ateliere de pictură, sculptură şi artă dramatică, exerciţii de dezvoltare personală, excursii şi drumeţii, în câteva dintre cele mai frumoase zone ale României –  Zărneşti (Braşov), Vulcanii Noroioşi (Buzău), Gura Portiţei (Delta Dunării), Tabăra Salina (Gura Humorului) şi Tabăra la Padis (Munţii Apuseni) – aşa ar putea arăta vara pentru copiii dumneavoastră.

Dacă ar fi organizat piramidal, în funcţie de importanţa acordată subiectelor, sistemul educaţional ar arăta cam aşa: la vârf, matematica şi limbile străine, apoi ştiinţele umaniste şi abia pe undeva pe la fund ar apărea şi artele. Dintre toate artele, cele mai puţin valorizate şi respectate de sistemul educaţional sunt teatrul şi dansul. Ken Robinson atrage atenţia asupra faptului că, pe măsură ce copiii cresc, sunt educaţi progresiv doar de la brâu în sus, până când atenţia şi eforturile se mută exclusiv pe cultivarea şi antrenamentul creierului. Mai ales pe cel al unei singure părţi a sa: partea stângă. Ce se întâmplă, însă, cu restul trupului şi capacităţilor înnăscute? Ne-au fost date pentru risipă?

Picasso spunea că toţi copiii se nasc artişti, provocarea fiind să rămână artişti şi când cresc. Ken Robinson este de aceeaşi părere, subliniind că nivelul de creativitate al individului nu creşte, ci scade – dacă nu este cultivat – odată cu timpul. El susţine că fiecare copil este înzestrat cu multiple talente, însă lipsa de interes a părinţilor şi a profesorilor faţă de explorarea şi valorificarea acestor talente are ca efect risipirea lor în neant.

Ar trebui să acordăm educaţiei importanţa cuvenită şi să o abordăm într-o manieră ceva mai deschisă. În mare parte şi pentru că, prin intermediul ei, contribuim la crearea unui viitor pe care astăzi nu putem nici măcar să ni-l imaginăm. Copiii care încep şcoala acum, vor ieşi la pensie în 2065. Având în vedere viteza cu care evoluează tehnologia şi societatea, nu putem şti cum va arăta lumea peste 5 ani, dar peste 50! Însă noi îi educăm pe aceşti copii pregătindu-i pentru un viitor pe care nu putem nicicum să-l anticipăm. Ce facem, deci?

Daniela Nane oferă nişte soluţii  educaţionale complementare foarte frumoase, care se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani. Pentru a primi programul complet al taberelor vă invităm să accesaţi www.danielanane.ro sau să scrieţi un mail pe adresa info@danielanane.ro.

Şi vă promitem o experienţă inedită prin ascultarea discursului următor :):

[yt]iG9CE55wbtY[/yt]

Citiţi şi

Preţul frumuseţii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,335 views

Your tuppence

  1. Madalina / 12 August 2011 19:03

    Adevarat !!! Insa recunosc ca este greu sa-ti lasi copilul sa aleaga. Stiu ca-mi doresc sa faca ceea ce ii place in viata insa imi este greu cand intampin parerea celor din jur. Ca nu pregatesti copilul pentru elita daca nu este la cea mai buna scola, cu cei mai buni profesori, cu batul pe el ca sa invete si fara se juca prea mult. Sunt convinsa ca de multe ori nu par o mama “ok” din punctul de vedere al multora insa, intr-adevar doresc sa-i dau timpul necesar copilariei si a descoperirii talentelor sale. Foarte reusit articolul datorita ideii exprimate. Felicitari !

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Marilena / 1 June 2011 12:17

    Adevarul e ca desi atunci cand sunt mici, ne juram in barba precum Baiazid ca o sa-i lasam sa faca ce vor, sa-si aleaga o cariera pe propriul plac- nu ca noi, pe masura ce cresc in ghidam spre zonele care noi le consideram de succes. Pierdem insa din vedere faptul ca lumea se misca si evolueaza si ceea ce azi este pe val maine nu mai inseamna nimic. Asa s-a intamplat cu inginerii dupa revolutie, se intampla cu economistii astazi si poate maine cu IT-stii. Ma gandesc ca daca totusi am putea sa-i lasam de mici sa-si aleaga directia, fara sa intervenim masiv in deciziile lor, poate ar avea sansa sa faca ce le place…si sa o faca bine astfel incat orice ar face sa se distinga in multime si sa aiba satisfactia muncii lor. Felicitari pentru articol! Mi-as dori din tot sufletul ca parintii si bunicii, pentru ca ei sunt formatorii celor mici, sa reuseasca sa inteleaga mesajul pe care dumneavoastra il transmiteti cu atata caldura, in aceasta zi mohorata de 1 Iunie.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro