Dânsa mi-a spus…

Emil Brumaru

2 December 2013

Dînsa mi-a spus: Nu-i o rușine să-mi iubești

Nici fesele rotunde și nici sînii,

Dar rostul tău e să le povestești

De trupurile noastre-astrale, nefirești,

Ce dăinuiesc fără-nceput și nici nu se termină

Precum zădarnicile zile ale săptămînii…

Ceea ce-ți dărui e din altă lume,

De sub alți sori și alte curcubeie

Din care niciodată n-or să beie

Oamenii triști. E-o roură în spume

De bucurii, lumină-i în mănunchi de raze!

Nu vezi cum sufletul din ce în ce mai treaz e

În carnea veche? Simți? Se subțiază

Vieața și ne înalță-n altceva și fără nume…



Citiţi şi

Tată, eu nu mă mai grăbesc…

Să mă iubească aşa cum sunt

De ce sunt frumoase femeile triste

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,716 views

Your tuppence

  1. iulia / 2 December 2013 14:26

    Foarte frumos poemul Dânsa mi-a spus…
    Și tac…tac și privesc, tac și ascult…
    Dar nu pot să nu vă scriu, ce Dânsul mi-a zis…

    …mă obligă spiritul
    la colțurile buzei cu gura pătată în seară
    de fărâmăturile zilei întoarse cumva anticipat bărbiei
    să fiu acolo când neînceputul început prins într-o brățară
    înghite stelele cu felinarul

    mă obligă spiritul
    într-un fel să ies înainte
    precum mâinile într-o dragoste imensă
    ca un copil ce vrea repede să crească mare
    și se dă peste cap, de trei ori cu albastrul

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro