Dânsa mi-a spus…

Emil Brumaru

2 December 2013

Dînsa mi-a spus: Nu-i o rușine să-mi iubești

Nici fesele rotunde și nici sînii,

Dar rostul tău e să le povestești

De trupurile noastre-astrale, nefirești,

Ce dăinuiesc fără-nceput și nici nu se termină

Precum zădarnicile zile ale săptămînii…

Ceea ce-ți dărui e din altă lume,

De sub alți sori și alte curcubeie

Din care niciodată n-or să beie

Oamenii triști. E-o roură în spume

De bucurii, lumină-i în mănunchi de raze!

Nu vezi cum sufletul din ce în ce mai treaz e

În carnea veche? Simți? Se subțiază

Vieața și ne înalță-n altceva și fără nume…



Citiţi şi

Plâng din tot sufletul, apoi îmi refac machiajul și merg mai departe

Dragostea pe vremea mea

M-am schimbat, ați înțeles?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,613 views

Your tuppence

  1. iulia / 2 December 2013 14:26

    Foarte frumos poemul Dânsa mi-a spus…
    Și tac…tac și privesc, tac și ascult…
    Dar nu pot să nu vă scriu, ce Dânsul mi-a zis…

    …mă obligă spiritul
    la colțurile buzei cu gura pătată în seară
    de fărâmăturile zilei întoarse cumva anticipat bărbiei
    să fiu acolo când neînceputul început prins într-o brățară
    înghite stelele cu felinarul

    mă obligă spiritul
    într-un fel să ies înainte
    precum mâinile într-o dragoste imensă
    ca un copil ce vrea repede să crească mare
    și se dă peste cap, de trei ori cu albastrul

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro