Dans(ac)tor – actorul care dansează

Judy Florescu

9 June 2015

judyTeatrul-dans căpătă tot mai multă vizibilitate pe scenele din România, deși la noi nu există o secție academică specializată pentru acest gen artistic. Tinerii actori doresc să-și extindă expresivitatea corporală prin îmbinarea cografiei cu teatrul. Andrea Gavriliu este una dintre cele mai solicitate coregrafe la nivel național, creațiile sale coregrafice putând fi văzute la Teatrul Bulandra București, la Timișoara, Piatra Neamț, Sibiu, Brăila. Creatoare de spectacole, dar și performer, Andrea Gavriliu poate fi văzută alături de Ștefan Lupu în super-spectacolul Zic Zac, care este un spectacol la fel de călător prin lume precum Andrea. Zic Zac poate fi văzut de publicul bucureștean în 25 iunie la Godot Cafe-teatru, iar pe 28 iunie se va juca în cadrul Zilelor Culturii Românești, la Teatrul Gallus din Frankfurt.

J.F: „Zic Zac” este singurul tău spectacol în care joci, la restul ai făcut coregrafia. Cum așa?

A.G: Selecție naturală(râde). Așa a fost să fie. Adevărul este că, de când m-am desprins de teatrul din Piatra Neamț și m-am focusat pe coregrafie, actoria a rămas oarecum în umbră și e natural să se întâmple așa.

J.F: Dar poți să fii și dans-actor.

A.G: Eu folosesc termenii de „interpret” sau „performer”. Chiar am fost performer recent într-un spectacol al lui Mihai Măniuțiu, „Vertij”, la Teatrul din Turda. Mi se întâmplă mai rar. Așa a fost să fie în ultima vreme: să fiu solicitată mai mult pentru partea de coregrafie a spectacolelor și nu ca interpret.

J.F: Pot să te întreb despre regizorii cu care ai colaborat?

A.G: Da. Cel mai mult am colaborat cu Radu Afrim. Sunt deja câțiva anișori adunați. Mai nou cu domnul Mihai Măniuțiu am început un soi de călătorie împreună, care mă încântă foarte mult. Cu domnul Hausvater am colaborat la un spectacol, cu domnul Andrei Șerban, Ana Mărgineanu la Piatra-Neamț, Szabo K. Istvan. Nu știu dacă îmi scapă cineva. Posibil. Dar cam aceștia ar fi.

J.F: Toate aceste colaborări au venit după succesul spectacolului „Zic Zac”?

A.G: Nu. Nu toate. Cu Radu Afrim am colaborat cu mult timp înainte. În primă instanță, ca actriță la Piatra Neamț, mi-a încredințat să fac coregrafia la piesa la care lucram, „Herr Paul”. De atunci m-a mai solicitat și așa s-a extins colaborarea noastră. Cu domnul Hausvater și cu Ana Mărgineanu am lucrat înainte de „Zic Zac”. Cu domnul Dabija am lucrat doar ca actriță în perioada Piatra-Neamț. Într-adevăr, e foarte plăcut să cunoști viziuni noi, estetici noi, plus că eu învăț foarte mult de la ei.

J.F: Un spectacol, peste 100 de ani nu o să mai fie…

A.G: Unele spectacole nu rezistă nici măcar un an. Mă refer la frecvența la care se joacă ele. Asta e o chestie știută, pe care și-o asumă toată lumea din teatru și nu numai. Acesta e sistemul nostru.

J.F: Ai mai făcut un spectacol după „Zic Zac”.

A.G: „Hotel PM” la Teatrul German de Stat din Timișoara. E un spectacol mult mai complex decât „Zic Zac” din toate punctele de vedere. Urmează să mai fac unul la Arad, „Dezorient Express”. Scopurile mele sunt în schimbare continuă. Mergem mai departe, nu?

Andrea_Gavriliu_Zic_Zac

J.F: Care sunt inspirațiile tale în momentul în care concepi coregrafia pentru un spectacol?

A.G: Se întâmplă în momente neașteptate, în diferite momente ale zilei și în diferite situații. Mă inspiră foarte mult în primul rând muzica. Când îmi place o muzică o vizualizez într-un fel, pusă într-o situație, într-un spectacol. Îmi stârnește niște imagini și niște idei. În general îmi iau inspirația din orice văd în jurul meu, în autobuz, în filme, în cărți, lucruri pe care le simt în timp ce fac activități banale, de oriunde. Îmi notez ideile, apoi le pun cap la cap și încerc să inventez o poveste cât de cât coerentă. Dar nu mă interesează să fie prea coerentă. Din contră, îmi place să folosesc situații „out of context”, cât mai amuzante.

J.F: Cred că te gândești și la public, să înțeleagă și cei care poate vin pentru prima dată la teatru.

A.G: Logic. Asta e cel mai important. Ceea ce fac eu e, în general, ceea ce-mi place să și văd pe scenă, ca spectator. Și atunci încerc să le îmbin în așa fel încât să fiu mulțumită, mie să mi se pară amuzant, mie să mi se pară emoționant. După aceea testez dacă ceilalți care văd spectacolul au aceleași senzații. De cele mai multe ori, cel puțin până acum, oamenii au rezonat foarte mult cu ce mă interesează pe mine, ce mă emoționează și îmi place.

J.F: Cum te antrenezi tu pentru a fi mereu în formă la spectacole?

A.G: Prin proiectele pe care le am constant. Muncesc cot la cot cu actorii. Îmi și place să mă încălzesc cu actorii. O fac și pentru mine, chiar dacă nu sunt pe scenă. Simt că printr-o încălzire fizică mă apropii mai mult de ei și îmi place să-i fac să creadă că propunerile mele tot timpul sunt safe, sunt realizabile – adică, dacă pot eu, trebuie să poată și ei. Suntem la același nivel energetic oarecum. Plus că mai apar și eu din când în când pe scenă și atunci e important să fiu antrenată. În timpul meu liber nu pot să zic că fac flotări în casă, dar sunt activă. Nu lâncezesc în pat toată ziua.

J.F: Ai fost angajată la Teatrul din Piatra-Neamț. De ce ai ales acel teatru?

A.G: Am lucrat acolo timp de șapte ani. Partea cea mai frumoasă e că acolo am învățat meseria, am avut ocazia să joc foarte mult, să capăt experiență, să lucrez cu anumiți regizori foarte cunoscuți și foarte valoroși. A fost un soi de a doua școală după facultate, care e foarte grea, dar e plăcută.

J.F: Ai studiat teatrul la clasa domnului Miklos Bacs. Ce ai învățat de la dumnealui?

A.G: De la dumnealui încă mai învăț, pentru că, din fericire și dintr-o foarte frumoasă coincidență facilitată de Teatrul German din Timișoara, încă mai colaborez cu el, și Ștefan Lupu la fel. Este vorba despre școala de vară de la Gărâna. Am fost invitați prima oară anul trecut și vom merge și anul acesta. Dânsul lucrează cu actorii Teatrului German, iar faptul că asist la workshopuri îmi dă și mie un „refresh” foarte important vis-a-vis de meserie, de viață. Îmi aduc aminte cu ocazia aceasta de anii din facultate, de exercițiile din facultate. Am avut un noroc nemaipomenit să-l avem ca profesor. Dacă am fi avut alt profesor, cu siguranță nu am fi avut acest traseu frumos.

J.F: Ai terminat actoria și apoi te-ai orientat spre masterul de coregrafie.

A.G: Da, dar asta după acea pauză de patru ani pe care mi-am petrecut-o la Piatra Neamț, jucând.

Continuarea o găsiți mai jos, pe viu.



Citiţi şi

România, între ospitalitate şi decor

20 mai – Noaptea Muzeelor

Gustul secret al dragostei

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
296 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro