Dar chiar nimic nu ne place?!

Lucian Popescu

1 December 2013

Lucian PopescuNu ne-a plăcut de Ion Antonescu. L-am omorît cu plutonul. Nu ne-a plăcut de Regele Mihai. L-am obligat să abdice cu rusul. Nu ne-a plăcut de Nicolae Ceaușescu. L-am omorît cu Voicanul. Nu ne-a plăcut de Corneliu Coposu. I-am distrus visul, cu tot cu țara gîndului lui. Nu ne-a plăcut de Ion Iliescu. L-am batjocorit în piața Universității și pe unde am putut. Nu ne-a plăcut de Petre Roman. L-am mineriat, de două ori. Nu ne-a plăcut de Văcăroiu. L-am distrus cu alcoolismul și cu BIR-ul. Nu ne-a plăcut de Emil Constantinescu. L-am învins cu serviciile. Nu ne-a plăcut de Victor Ciorbea. L-am învins cu sindicatele. Nu ne-a plăcut de Adrian Năstase. L-am băgat la închisoare. Nu ne-a plăcut de Călin Popescu-Tăriceanu. L-am lăsat la prăfuit pe raftul istoriei.

Nu ne-a plăcut de Mircea Geoană. L-am uitat deja pe imobiliarul cu Mihaela, dragostea mea, normal. Nu ne-a plăcut de Emil Boc. Ei, asta era chiar culmea, să ne placă și ăsta! Nu ne-a plăcut de Traian Băsescu. L-am tot suspendat și vom continua s-o facem pentru că e chiondorîș, mincinos, marinar și tiran maxim. Nu ne-a plăcut de Vasile Blaga că e vameș, că are capul mare și vorbește bolborosit. L-am dat jos cu votul majoritar. Nu ne-a plăcut de Roberta Anastase că era miss cam peste tot și tare nepricepută la numere. Am uitat de ce nu am dat-o jos mai de mult. Nu ne-a plăcut de MRU că e stroboscop cu ochii și aservit la “agenturili”, plus că vrea să ne fie prezident, fir-ar. Nu ne place de Crin Antonescu că adoarme gândind, vine tîrziu la serviciu și că e din Tulcea. Nu ne place de Ponta că e tînăr, înalt, cu ochelari și că plagiază dreptul sau stângul internațional, că vrea cu rușii şi cu chinezii și că se visează Titulescu 2.

Să nu mai vorbim de Ion Cristoiu și al lui delfin, Sebastian Lăzăroiu. Sau de Pleșu, Liiceanu sau, ferit-a sfîntul!, de Patapievici, că ăștia sunt cîh rău. Va rog să nu insistați cu Tapalagă sau, doamne fereşte!, cu Andreea Pora, că facem urticarie.

Drăcuim orice, oricînd, oriunde. Nimic nu ne place, nimic nu ne convine. Totul ne pute. Totul e de rîs, totul e de trei lei și două parale.

Ochi

Să recapitulăm. Deci: muncitorii sunt Dorei, țăranii sunt puturoși, inginerii au ochii blînzi (sic!), economiștii numără șosete și bretele, profesorii fac boacăne peste boacăne, doctorii fac malpraxis pe şpagă, psihologii au ei înșiși nevoie de terapie, cercetătorii sunt… că nici nu mai știu dacă mai sunt, bugetarii sunt vai-mama-lor și mai mereu în vacanță, polițiștii sunt tot milițienii din bancurile proaste, militarii nu mai sunt demult, că nu au unde și nu au cu ce, pensionarii sunt prea mulți oricum (dar să nu fie din neam cu noi), politicienii sunt niște ciocoi îmbuibați și nesătui, miniștrii sunt pușcăriabili și politruci incompetenți, sindicaliștii sunt mafioți, jurnaliștii sunt vinduti cercurilor etranjere, fătucile TV sunt tot fătuci (deh!), șoferii sunt o castă aparte în România (de unde și vorba: „Oameni buni, oameni răi și soferi”), întreprinzătorii sunt evazioniști penali din start-up şi chiar din spin-off, managerii de la companiile de stat sunt corupți adînc și politizați difuz, nu mai zic nimic de piețari și florărese, că mă enervez și mai tare.

Suntem o națiune simpatică, nu? Avem această mare calitate. Rîdem de orice, oriunde, oricum. Pamfletăm pentru chibiții parcurilor și privitorii la televiziunile comerciale. Suntem tari în bască. Dar nu ne dăm seama că rîdem de noi înșine. Asta a devenit deja un sport național. Ne place.

Ne mîndrim cu hazul-de-necaz de parcă ar fi un dar divin. Ne îmbătăm cu rîsul peren și uităm cotidian să mai facem și altceva, eventual util nouă și societății.

Pînă la urmă, avea dreptate Marin Preda, prin gura arhitectului neamț către regele Carol I, din romanul „Cel mai iubit dintre pamînteni”: „Majestate, țara e frumoasă, oamenii veseli, femeile atrăgătoare, dar prea mult p… mo-ti!”


Citiţi şi

Raoul

Lumea pe care am cunoscut-o tocmai se sfârșește

Şi politicienii sunt oameni. Eu prefer bărbaţii.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,381 views

Your tuppence

  1. iulia / 1 December 2013 19:14

    Cel mai greu este sa nu fii nimic
    si-apoi retorica din intrebare se refera la faptul ca fericirea nu inseamna placeri,
    si din raspuns, e clar, nimeni nu e perfect si nimeni nu vede perfectiunea din imperfectiune.
    Si cum istoria se repeta, lectia trebuie invatata……cumva….
    mai ales ca
    Cel mai iubit dintre pamanteni
    nu mai are pamant
    si Tara e in Cer!

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro