De ce ești singură, Virginia?

Mirela Dumitrașcu

10 January 2015

Mirela DumitrașcuAi 75 de ani, eşti singură, la pat, în grija cuiva care mai târziu se va bucura de casa ta. Ţi s-au dus anii, viaţa a trecut. Singură, la miez de zi şi noapte, îţi depeni amintirile. Ai avut șansă, peţitorii n-au lipsit. Eraţi doar tu şi mama ta. Tatăl a murit de tânăr, poate a fost mai bine aşa. Oricum nu te-ar fi salvat. Problemele erau între tine şi ea, el probabil nu s-ar fi băgat. Sau, mai rău, ar fi fost de partea ei. Mama-i mamă, îţi spunea toată lumea. Nu e fiinţă pe pământ care să te iubească mai mult ca mama. Lumea, din păcate, nu îţi spune că există şi altfel de mame, care voit sau nevoit îţi mănâncă sufletul şi anii.

“Ăsta e prea scund”, îţi spunea mama; “ăsta e prea prost pentru tine, ăsta e prea urât, ăsta e divorţat şi dacă alta nu l-a mai vrut, de ce l-ai vrea tu?”. Cândva ţi-a mai spus ca ar fi fost bine dacă ai fi avut şi tu pe cineva. Aveai deja 40 de ani, pe vremea aceea erau mult prea mulţi pentru a mai lua în calcul o căsătorie. De copii, nu mai vorbim. „Eh, mamă, când am vrut i-ai gonit pe toţi”.

Să nu depinzi niciodată de un bărbat, să excelezi în toate, să ai bani, să faci carieră, să fie toată lumea la picioarele tale. Asta voia mama ta pentru tine. Te analiza atent când ieşeai din casă şi de cele mai multe ori aveai o bilă neagră, ori că nu erai pieptănată cum trebuie, ori că hainele nu te făceau fotomodel sau te mai miri ce. Ieşeai spăşită, cu gândul ca nu eşti perfectă, dar ar trebui să fii. Păi da, că mama te iubeşte şi-ţi vrea binele. Oglinda ţipa la tine, la fel ca mama ta, că nu ai talia de viespe care era atât de mult la modă.

mother-and-daughter-natalia-tejera

Natalia Tejera

Mergeai la şcoală, erai mereu cu mâna sus. Simţeai nevoia să te afirmi, să ieşi în faţă. Ştiai că valoarea ta stă într-o notă, asta te învaţase mama. Ştiai că fără şcoală nu vei avea fericirea mult visată. Ştiai că la o notă mică mama ar fi plâns ore în şir şi ţi-ar fi reproşat ca ea se zbate pentru tine, copil nerecunoscător! Păi da, din cauza ta nu avea cizme noi, umbla cu o gaură în talpă. Ca să aibă să-ţi dea ţie, să te duci îmbrăcată frumos la şcoală. Tu erai mândria ei, tu erai viaţa ei. Şi trebuia să fii aşa cum voia ea. Nu era loc pentru nu pot, nu vreau, nu ştiu. Oh, nu! Ce tragedie ar fi fost să o superi pe mama!

Ai mai crescut, ai făcut şi o facultate. Dar îţi lipsea ceva. Puterea de a greşi. Da, chiar aşa, îţi era frică şi de umbra ta. De câte ori făceai ceva, o făceai prin prisma mamei tale. Dacă mama ar fi aprobat, era bine aşa. Nu mai ştiai cine eşti, ce vrei. Nu mai conta. Important era să obţii aprobarea mamei, numai aşa te simţeai demnă de a-i fi copil. Credeai că trebuie să-i câştigi dragostea prin fiecare alegere pe care o făceai. Alegere? Te simţeai vinovată de fiecare dată când respirai, de parcă ai fi fost Eva. Eva? Eva a păcătuit, pe tine te cheamă Virginia şi la 75 de ani eşti neprihănită. Sexul e ceva murdar, nu merita să încerci. E păcat, mare păcat. Mama ta nu vroia o prostituate în casă. Păi da, că până la urmă, nefiind căsătorită, te-ai fi tăvălit pe străzi sau prin păduri, nu în casă cu mama.

La 55 ani ţi-ai condus mama pe ultimul drum. Ai rămas singură, cu regretele tale. Dar ai gustat un pic de libertate. Eh, nu chiar libertate, lanţurile mentale au rămas. Ţi-ai continuat tabieturile deprinse de-a lungul anilor fără nicio ezitare. Te-ai mai întors din când în când la casa parintească, să mai tai câteva buruieni în curte. Ai dat pământul în arendă şi te-ai întors la munca ta de învăţătoare. Învăţătoare într-o localitate mică, într-o şcoală şi mai mică. Nu ai avut parte de carieră, aşa cum dorea mama ta. Păi, cariera ar fi însemnat să te muţi undeva departe, unde mama ta nu ar mai fi putut să-ţi fie umbră. Ai ales să stai cu ea sau, mă rog, mai aproape de ea. Suficient de aproape încât să te poată dirija în continuare.

Când credeai că nu mai poţi aştepta nimic de la viaţă a apărut şi ultimul peţitor. Aviator ieşit la pensie, văduv, dorea să-şi petreacă anii pensiei la ţară. V-aţi întâlinit într-o după-amiază însorită de primăvară, în casa unor rude care îşi făceau cu ochiul şi râdeau pe sub mustăţi. Uite şi fata bătrână, să vezi că de data asta se mărită. Nu te-ai măritat, pentru ca tu te visai într-un oraş mai mare, unde să poţi merge la Operă măcar o seară pe lună. I-ai spus-o şi peţitorului. L-ai alungat. Te-ai întors la singurătatea ta, sigură ca e mai bine aşa.

Am 30 de ani şi poate aş fi ajuns în situaţia ta, dacă nu aveam curajul să rup lanţul şi să fug. Poate că voi ajunge oricum în aceeaşi siţuatie, dar măcar am încercat. Am crescut, am metabolizat, am acţionat. Până acum nu regret, pentru că fiecare acţiune-mi aparţine. Viaţa mea depinde de mine.

Pe Mirela o găsiți cu totul aici.

Citiţi şi

Bun! Și acum, ce fac? Păi, ce să fac?! Mă bucur de viață!

Da, era însurat

Există peşti răpitori acolo?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
28,958 views

Your tuppence

  1. lizzy t. / 16 May 2016 13:56

    aici se da vina pe mama. copilocentrica sau copilocentrata.
    intrebarea corecta era “de ce esti fata mare” nu de ce esti singura…

    caci la 75 de ani muuulti nici nu mai sunt d-apoi singuri….
    iar singuri suntem cam toti… chit ca avem familie sau au doar un peste in acvariu…
    nu numarul ci calitatea conteaza…

    eu as fi pus alta intrebare: “ai existat in inima cuiva sau ai trait doar la tine-n piept?”

    si cu amintirea asta poti infrunta orice singuratate si batranete…. si poti muri linistit STIIND c-ai fost iubit.

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply
    • Liz / 16 May 2016 15:07

      @ lizzy t, e senzational sa “traiesti cu tine-n piept”, le indemn pe toate femeile sa se gandeasca mai mult la ele, si sa aiba grija cu cine-si impart una alta. Se intampla adesea ca cele ce au gustat din nectarul nu prea gustos oferit in dar de anumite persoane care mai de care – eu le-as spune, scurt, gunoaie -, sa le urasca, pe cele care au grija de ele, si nu accepta orice gunoi. Din pacate, ura, invidia, etc. nu te va face nicicand sa “traiesti cu tine in piept”, din contra, de aici rezultand imposibilitatea de a avea o relatie care intr-adevar merita efortul tau.Ceva imi spune ca stii mult, mult prea bine despre ce vorbesc.

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  2. Lilia / 21 August 2015 14:24

    Auzi, socra’mea isi invata nepoata sa nu faca nimic, sa fie doar servita, sa-si gaseasca neaparat un fraier care s-o tina acasa.
    A rezultat un copil mofturos, fara pareri, care n-are curaj sa deschida gura de teama sa nu greseasca. Vai de capul ei. …
    Ce-i rau in a fii independenta??? Ca nu prea pricep…

    Thumb up 3 Thumb down 2
    Reply
  3. tenebree / 14 July 2015 19:45

    pana sa citesti ultimul paragraf esti cat pe ce sa te ineci intr-o tristete amara. teribil gand

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. anda / 13 June 2015 20:48

    nici o femeie nu trebuie sa stea cu un barbat, ‘sacrificandu-se personal de dragul perpetuarii speciei’. pentru ca asta a facut pana acum: si asta i-a atras suferinta. nimeni nu are curajul sa-i spuna unei femei sa nu se sacrifice, dar mama din articol a avut curajul. singura.

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  5. anda / 13 June 2015 20:40

    Hidden due to low comment rating. Click here to see.

    Poorly-rated. Like or Dislike: Thumb up 8 Thumb down 13
    Reply
    • eli / 14 July 2015 16:29

      Singuratatea este o foarte mare problema cand nu mai esti in stare sa ai grija singur de tine…. crede-ma. Am vazut multi, prea multi si prea singuri si mult prea neajutorati…. E cel mai trist lucru cu putinta ce se poate intampla unui om. Sa astepte sa treaca orele, zilele, anii poate, singur cu amintirile lui si de doua ori pe zi sa ii deschida usa o vecina sau un vecin, ca sa ii umple sticluta cu apa si sa i-o lase langa perna, sa poata ajunge la ea… Si nu, nu vor la camin…. vor sa moara la ei in casa… singuri…

      Hot debate. What do you think? Thumb up 7 Thumb down 1
      Reply
  6. Ana-Maria Bordeianu / 10 February 2015 13:40

    Am avut o matusa in situatia asta. Tatal mort pe front, ea ramasa cu mama ei, dar mama s-a recasatorit de doua ori. Cu toate astea pe ea n-a lasat-o. A incercat la 20 de ani sa “scoata” capul si s-a casatorit, ba chiar a ramas si insarcinata. Dar mama a obligat-o sa faca avort si sotul s-a dus mancand pamantul. De atunci tot singura, cu mama … Pacat. O idolatriza pe mama ei dar nu am inteles niciodata de ce. Batrana a murit de inima si ea, matusa, a ramas pe cap (si in casa) vrand nevrand cu cel de-a treilea sot al mamei, pe care l-a si ingrijit apoi pana la moarte. Tot din simtul datoriei fata de mama. Apoi s-a dus si ea, acum 4 ani … fara famile, copii … Eu si fratele meu am fost sufletele ei si ne-a iubit nespus … altfel …viata traita fizic si atat 🙁

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  7. andreea / 10 February 2015 11:33

    Se numesc mame narcisiste…nu au instinct matern, nici macar nu sunt capabile de empatie. Oricat ti-ai dori aprobarea si iubirea lor, n-o vei avea niciodata. Trebuie sa realizezi ca nu este vina ta, ca atat poate ea si sa rupi legatura definitiv, pentru ca te vei izbi mereu de acelasi zid incercand sa o faci sa te iubeasca. In plus, trebuie sa iesi din cercul asta vicios pentru ca si mama ei tot o mama narcisita a fost

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 11 Thumb down 0
    Reply
  8. Katrinna / 14 January 2015 15:54

    Nu stiu ce sa spun despre singuratate. Eu am invatat sa o accept si nu mi-e teama de ea. Am avut asa o soacra, si-a nenorocit si baiatul; el a murit alcoolic si ea a murit de suparare. Eu am fost fata buna toata viata mea, intelegatoare, iertatoare…nu s-a lipit nimeni de mine. Nu s-a lipit asa de tare incat sa ma ia acasa. Am facut totusi un copil, singura, l-am crescut cum m-am priceput, incercand sa nu fac ceea ce faceau parintii mei cu mine si am constatat ca, totusi, parintii mei faceau foarte bine si eu am gresit. Tot de teama singuratatii am acceptat sa locuiesc cu cineva. Iar am gresit. Dupa doua luni eram intre ciocan si nicovala din cauza copilului….mi se reprosa ca l-am crescut prost, ca se spala prea des, ca lasa lumina aprinsa la baie si isi schimba chilotii zilnic…cand am vazut care e pretul vietii in doi, am preferat singuratatea. Acum e bine. Copilul e cu mine, e deja student, eu fac cam ce vreau eu cand am timp…si timpul trece. Preventiv, am discutat cu fiu-meu ca in cazul in care voi deveni vreodata povara, sa imi gaseasca un azil. Undeva, in adancul sufletului, imi doresc sa nu faca asta, chiar daca voi deveni o povara.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 35 Thumb down 2
    Reply
  9. Carmen / 14 January 2015 13:18

    Valentina, esti o femeie foarte bolnava, in termeni medicali (NB: sunt medic, stiu ce vorbesc!) esti o sociopata. O sugestie, poate nu ti-ar prinde rau un consult, psihiatric pentru inceput si apoi continuare o psihoterapie, altfel esti candidata perfecta la sinucidere! Dumnezeu sa te ierte si sa te ajute !

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 16 Thumb down 2
    Reply
  10. anna / 11 January 2015 11:25

    superb articol !!! cel mai trist articol, cea mai dureroasa scriere! undeva in adancul sufletului rascoleste niste sentimente care iti opresc rasuflarea… felicitari pentru felul de a scrie si de a prezenta !

    Thumb up 5 Thumb down 1
    Reply
  11. roxana / 11 January 2015 11:01

    Mama este intotdeauna o provocare si in acelasi timp un maestru ! ea este de cele mai multe ori cea care iti arata ce rani ai de pansat . Ca sa ai o viata cu adevarat fericita ar fi bine sa reusesti sa vindeci ranile si nu se le pansezi doar . Fiecare facem alegeri si trebuie sa suportam consecintele . La asta ne incurcam noi de cele mai multe ori ! Alegeri inspirate sa avem !

    Hot debate. What do you think? Thumb up 8 Thumb down 0
    Reply
  12. dp / 11 January 2015 10:51

    Am intilnit genul asta de mama, prea des in generatia mea (35+). M-ar interesa daca exista printre comentatori cineva cu studii de psihologie, care sa ne explice care sint motivatiile acestor mame, de ce se comporta asa, sub acoperirea lui “stiu eu ce e mai bine pentru tine”. Iadul nostru este pavat cu bunele lor intentii.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 15 Thumb down 0
    Reply
    • Mirela / 11 January 2015 11:16

      Exista o dezbatere aprinsa pe aceasta tema, aspectele sunt multiple și greu de sintetizat. De exemplu, se vorbește de mama care se simte realizata doar prin maternitate și în consecință își revarsă toate energiile asupra copiilor, trăind prin ei. Individualitatea mamei se anulează complet, copiii au datoria de a fi o prelungire a mamei, astfel aceasta se va simți împlinită. Ar mai fi câteva zeci de teorii, dar nu cred ca e locul potrivit.

      Thumb up 7 Thumb down 0
      Reply
    • grig / 11 January 2015 11:24

      Mamele de genul acesta sunt egoiste, labile emotional si dominatoare inca de la varsta frageda a copilului, exagerat de protectoare , in ideea ca sa nu treaca prin aceleasi probleme copilul lor, asa cum au trecut ele. Fac acelasi lucru ce au facut, la randul lor, mamele acestora> Isi iubesc copilul in mod bolnavicios, exagerat, sufera , de obicei, de un sindrom al persecutiei si neadaptarii sociale si familiale. Copilul pe care la nascut reprezinta pentru ele dorinta de a ajunge perfect, niciodat nu sunt multumite de acesta si mereu le reproseaza ceea ce fac, in felul acesta creind un copil neadaptat , emotiv, nesigur, supus neconditionat si fara incredere in propriile forte si, ce-i mai grav, un copil care se simte neputincios si fara dorinta de schimbare si curaj de a se revolta. Pana la urma, copilul se complace in aceasta situatie si se ajunge la o multumire de sine de tip complot moral

      Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 18 Thumb down 2
      Reply
  13. inna / 11 January 2015 0:16

    cam asa ceva, si eu am rupt pamantul fugind…dar sa nu crezi ca nu a incerca so prin telefon sa se impuna desi eram la 3500 km departare. Cel putin mi-am castigat libertatea…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 15 Thumb down 1
    Reply
  14. Carmen / 11 January 2015 0:00

    Bravo Mirela!

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro