De ce îmbătrânim ca Madame Oldary?

Roxana Dumitrache

19 May 2014

Roxana DumitracheToate femeile fericite seamănă una cu alta, fiecare femeie e nefericită în felul ei. Ar fi putut fi cea mai citată frază din literatura lumii dacă nu avea grija Tolstoi să înlocuiască, într-o metonimie care s-a dovedit preștiință, “femei” cu ”familii”. Iar o nefericire mai mare ca bătrânețea trăită la orice vârstă, uneori cu o perspicacitate voluptuoasă, alteori ca un imperativ categoric, e greu de imaginat. Și nu ar fi doar asta; să îmbătrânești e o alegere indiferent de câți ani îți numeri în palmă – ăia trecuți sau rămași – asta o spune orice Osho mai mic și răscitit, dar nefericirea e în jalea care-i urmează. Din care nu se întrupeaza chiar nimic. E o jale de Andromaca perpetuu îndoliată, plângându-și tinerețile în sughițuri andante, frângând-și mâinile de parca ar avea de gând să le lase la dospit, încremenită în singura fidelitate care i-a mai ramas: față de îmbătrânirea ei.

Îmbătrânitul nu e o poveste amuzantă la auzul, cititul și trăitul căreia să jubilezi. Ce ciudat sau ce soi de masochist ar aplauda un short-story despre picotitul în miezul zilei, fruntea-n pliuri, falduri mici la comisura buzelor, abdomene aplatizate sau, dimpotrivă, moi ca pântecul unei broaste-țestoase? Totul, pe fundal de clinchet de articulații, nu de clopoței! Toate semnele astea dublate de schimbările de deasupra epidermei eului plimbător prin lume: șosețele din nylon strânse fedeleș pe gambă și haine precum cerurile prevestitoare de furtună. Și n-ar fi doar asta, ce se petrece la suprafață e o nimica-toată pe lângă petrecerile interioare, cele mai întristătoare din câte există. Chiar de la vârste mici, cam atât știm noi despre bătrânețe. Că e urâtă. Că rar vine singură, de cele mai multe ori fiind însoțită de surorile ei de sânge : boala, durerea, uitarea – și nu ca stare binecuvântată.

Carmen Dell Orefice, cel mai în vârstă model

Mai știm și că înțelepțirea, numele de agora al bătrâneții, are gen: marii înțelepti ai lumii sunt bărbați, de parcă doar ei ar avea monopolul asupra înțelepciunii – o constantă istorică pe care nicio spirală dialectică n-o poate răsuci prea curând în favoarea femeilor. Un singur lucru ne consolează ignoranța de tânără mireasă proaspăt ieșită din hamam – până n-o testăm empric, bătrânețea, ca altele, arată cum ni se spune. Și nu înțeleg de ce ni se tot spune că e aproape cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla.

Mi-am urât bătrânețea încă de când am învățat să citesc. În absența ei, iar absența e, în mai toate cazurile, chiar și în ale marilor uri colective, e condiția primă de instalare a urii. Am detestat-o pentru că o vedeam în glosările altora, în ranchiuna prost conținută de ”procesomana aia de 70 de ani de la parter ”- când nu era ”baba aia nesuferită”, în revistele lucioase pentru femei care vedeau toate semnele ei drept capitulări și care țin morțiș să imite romanele gnomice-ticsite de maxime despre modă, frumusețe și viață. Neapărat în ordinea importanței lor, deci taman asta! Nici acum, când mai am aproape jumătate de secol până când cineva s-ar putea referi la mine ca la ”procesomana aia de 70 ani”, nu stiu cum vom coabita. Pot să-mi făgăduiesc doar că nu voi ajunge vreo Madame Oldary care-și va plânge tinerețea și post-tinerețea netrăite și va investi miriade de energii ca să-și asculte pios toate ceasurile din minte, uter și ventricule.

Madame Oldary e cuibărită în fiecare dintre noi, știe o sumedenie de lucruri despre propria bătrânețe, dar nimic despre ea. Știe ce i se spune. Și în loc să-si numere anii stând turcește și bucurându-se de viul din ea în toate manifestările lui epidermice și trans-epidermice, își cheamă îmbătrânirea cu ranchiună și tristețe. Rămânând, totuși, prea tânără ca să vadă minunata capitulare de a-și spune sieși: ”A îmbătrâni e o arta. Mie îmi izbutește de minune”.

 



Citiţi şi

Datul din coate, și nu numai, este punctul tău forte

Am învățat că…

Cucuveaua

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,066 views

Your tuppence

  1. xolv / 21 May 2014 8:14

    Pentru ca asteptarile sunt mai mari decat binefacerile dezinteresate. Ca in orice sistem fizic, energia trebuie sa radieze din interior, nu din exterior.

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  2. Cosmetice Bio / 20 May 2014 11:48

    A îmbătrâni e o arta- foarte adevarat…
    Frumoase randuri.

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro