De ce nu fac copii? Am sterilet la creier

Raluca Feher

27 January 2015

Raluca FeherBurta Andreei se mișcă, împinsă pe dinăuntru de piciorul nenăscutului. Pielea face cute, pe unde trece piciorul crește ca un val de apă atunci când în jurul tău dă ture rechinul taur, aripioara dorsală împungând suprafața, la început puțin, apoi izbuncnind de sub pelicula de apă. Poți să fugi dar nu te mai poți ascunde. Ești mamă.

Andreea nu sesizează pericolul. Privește fericită piciorul desenându-i pe carne relieful drumului parcurs de micul excursionist de la ea din burtă. E primul copil. Băiat.

Ce contează că tac-su e un animal și o bate? Ce contează că o să vină acasă beat și o să facă scandal, că o să trântească și o să plece la altă femeie, știe ea, la Mirela, curva nenorocită care aproape că i l-a mai luat odată, când era în luna a cincea. Dar a trecut totul și de fapt nimic din toate astea nu contează pentru că acum îl are pe el, pe nenăscutul turist care uite, acum escaladează vezica. Îi vine să facă pipi.


De ce nu faci copii?


Mătușa, bunica, mama, unchiu, colega, vecinu se întreabă.

Copiii ne fac mai buni. Copiii ne împlinesc. Copiii ne eliberează. Copiii sunt epilogul fericit al unei vieți scurte și subțiri ca un scuipat de țigan primit în ochi atunci când ceri restul la semințe de bostan.

Vetriano

Și atunci de ce nu faci copii?


Pentru că e simplu.

Pentru că e egoist.

Pentru că nu vreau să pun în coșulețul bietului suflet care e pe cale să vină pe lume toată recolta de rahat strâns în fosa septică a unei vieți. Nu vreau să meargă cocoșat de responsabilitatea de a o face fericită pe mama, de a o împlini pe mama, de a o face mândră pe mama, de a o elibera pe mama, de a o face mai bună, răbdătoare, înțeleaptă pe mama.

Acum când scriu, mă gândesc că ar trebui să primesc pensie pentru 40 de ani de muncă. 40 de ani în care am tras ca Michelangelo, să pictez sixtina maică-mii, să-i tencuiesc bordeiul târnosit al vieții ei de fată de la țară. Să îi hrănesc ambițiile ei de emigrantă urbană. Să rânesc în cușca monstruoaselor complexe de inferioritate. Cenușăreasa.

”Adu-i lu mă-ta o bere” îi zice acum Andreea lui fii-su. Are 16 ani. E băiat mare. Spate lat. Biceps harnic, că joacă handbal. Poate să ducă o bere pentru mă-sa care a sacrificat totul pentru el. Mă-sa care nu a avut parte de marea dragoste a vieții ei pentru că îl avea deja pe ăsta micu și nu putea să plece de nebună. Poate să îi aducă o bere lu mă-sa care a avut grijă de el, l-a dat la cele mai bune școli, l-a trimis la handbal, l-a lăsat să facă ce vrea, iar, când era mic, ce să mai zic, i-a umplut camera de jucării și nu i-a refuzat nicio plăcere.

Decât pe aia de a nu o auzi zilnic plângându-se de taică-su, bețivul, curvarul, nemernicul, violent și ticălos care … dacă ar da acum timpul înapoi nu ar mai sta cu el nicio secundă. ”Dar asta ar însemna că nu te-aș avea nici pe tine. Lumina ochilor mei. Mai adu-i lu’ mă-ta o bere.”

Băiatul pleacă la bucătărie, calcă apăsat cu piciorul ăla care, acum 16 ani, lăsa urme în carnea mamei.

”Cum trece timpul.” se uită Andreea după el. ”Tu când ai de gând să faci un copil? Sau nu poți?

Sau nu pot.

Am sterilet la creier.

Pe Raluca o găsiți cu totul aici.

Citiţi şi

Problemele din dormitorul românilor

Demnitatea unei femei nu poate fi anulată de o amantă

Tu ești…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
9,796 views

Your tuppence

  1. Adina / 25 March 2016 21:46

    Recunosc, sunt egoistă! Îmi place că are cine să-mi răspundă la iubire cu… iubire! Recunosc, sunt vinovată, am făcut copiii din dorința de a fi iubită, de a simți pe pielea mea cum este să fii mamă. Nu-mi pare rău nici o secundă, vreau să învăț din greșelile alor mei… din greșelile tuturor. Respir… trăiesc gândindu-mă că un părinte trebuie să-și dea seama când este timpul să se retragă, eventual fără a fi lăsat … cicatrici. Am doi copii și nu am știut ce înseamnă să iubești cu adevărat până când nu i-am strâns în brațe pentru prima dată. Fiecare alege să-și trăiască viața așa cum vrea! Nu este de condamnat faptul că nu vrei să ai copii, nici de condamnat faptul că-i vrei… chiar și numai dintr-un motiv egoist. Și mai trebuie să luăm în considerare că “povestea” poate avea un final fericit… Că el (cel din poveste) este un om cât de cât la locul lui, cu defectele lui (ca noi toți, de altfel), că ea reușește să fie o mamă “decentă”, că în cele din urmă copiii vor deveni niște adulți sănătoși. Ce diferă față de povestea prezentată? Perspectiva… speranța că poți fi un părinte / om bun! Articolul este bun, prezintă un punct de vedere, noi comentăm fiecare din prisma experiențelor acumulate… important este ce te face cu adevărat fericit! Doar asta contează… ca alegerea de a face sau nu copii să te facă cu adevărat fericită!

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply
  2. dani / 25 March 2016 11:50

    si ca sa fie clar…nu am nicio frustrare vizavi de faptul ca n-am copii,au altele si pentru mine.

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply
  3. dani / 25 March 2016 11:48

    Daciana are dreptate,chiar mi-a placut si chiar daca mi-o iau si eu in freza mi se pare ca uneori femeile fac copii din egoism,sa-l tina pe barbat langa ele,ca asa trebuie,ca tre sa mai pui si un pom sa fii implinit si altele…

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  4. Ana / 30 July 2015 13:08

    Daca priveşti lucrurile din aceasta perspectivă… aşa e! In fond, reproducerea nu este obligatorie! Uneori, nici chiar recomandata!

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
  5. Reiki / 10 June 2015 9:32

    o constientizare, o parere de rau si o negare. 🙂

    draga raluca, e bine ca ai constientizat, e si mai bine sa ierti si sa intelegi ca niciodata nu e prea tarziu.

    orice sterilet poate fi scos de catre omul potrivit iar greselile parintilor odata constientizate nu trebuie repetate. 😉

    Thumb up 6 Thumb down 1
    Reply
  6. simona / 29 January 2015 6:42

    Pai e mai simplu asa, decat sa ne concentram putin ca sa nu repetam greselile parintilor nostri.
    Dar pentru cei care nu pot, chiar e mai bine :).
    keep up the good work.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 2
    Reply
  7. Iulia / 28 January 2015 8:17

    Genial!

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  8. Daciana / 28 January 2015 7:59

    Ma simt clarvazatoare. Prevad comentarii despre frustrarile tale interioare, despre faptul ca nu ai dreptate si multe argumentari pro si contra 🙂

    Eu iti spun ca mi-a placut, chiar daca e dur si un pic extremist.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro