De ce nu mai vor chinezoaicele genţi Louis Vuitton

Andreea Petrescu

2 May 2013

Chiar şi în condiţiile în care mai bine de 77% dintre locuitorii Chinei trăiesc la limita subzistenţei, sunt sute de milioane de cumpărători care, relocaţi de la sate la oraşe, vor să îşi confirme statutul purtând branduri “cu logo”. Dar trendul începe să se schimbe, oamenii devin mai sofisticaţi când aleg un produs şi tentaţia faţă de brandurile care se găsesc uşor scade pe an ce trece. Ce înseamnă asta pentru LV?

În primul rând, o scădere a vânzărilor. Producătorii de branduri de lux şi-au dat seama la începutul anilor 2000 că piaţa chinezească este una cu potenţial, mai ales în ceea ce le priveşte pe femei. Şi asta pentru că generaţiile născute în perioada de instaurare a politicii copilului unic au ajuns la maturitate, moştenind averea de o viaţă a părinţilor, pe care nu mai trebuie să o împartă cu nimeni. Dacă, în privinţa lenjeriei de lux, femeile din China sunt un “target mort”, pentru că, fiind în inferioritate numerică faţă de bărbaţi, nu au motivaţia suficientă să cheltuie bani spre a-i ademeni cu lenjerie scumpă, poşetele, hainele şi accesoriile se supun altor legi. Louis Vuitton a fost unul dintre primele branduri care s-au extins spre şi în China, cu 39 de magazine deschise în prezent, de la 10 câte erau în 2005. “Dezavantajul primului sosit”, cum îl descriu economiştii, începe să se vadă în ultima perioadă în vânzări. Oriunde în lume, oamenii apreciază raritatea. Dacă un produs poate fi achiziţionat cu dificultate şi are un preţ şi o calitate pe măsură, devine dezirabil. Viceversa, atunci când se găseşte cu uşurinţă la tot pasul, preţul nu se mai justifică şi dezirabilitatea scade.

În plus, preţurile practicate de brandurile de lux în China sunt cu până la 50% mai mari decât în Europa şi Statele Unite, din cauza costurilor de transport şi a taxelor. Chinezoaicele preferă aşadar să aştepte vacanţele pe alte continente pentru a-şi cumpăra o poşetă sau un articol la preţ bun, în loc să se  grăbească şi să piardă bani. În al treilea rând, numărul falsurilor este direct proporţional cu popularitatea unui brand, iar Louis Vuitton este printre cele mai falsificate branduri, şi încă atât de bine încât un privitor neavizat poate fi uşor păcălit. Pentru a evita ca autenticitatea brandului pe care îl poartă să fie pusă la îndoială, chinezoaicele preferă să se îndrepte spre alţi designeri, chiar şi spre cei pe care înainte îi respingeau (cum e cazul Hermès) pentru că nu sunt la fel de darnici ca Vuitton în privinţa logo-urilor la vedere. Iar, într-un al patrulea rând, în graba de a face profit şi la distanţă de compania-mamă, brandurile mari devin delăsătoare când vine vorba de calitate. La Oficiul pentru Protecţia Consumatorului din China s-au înregistrat în ultimii ani numeroase plângeri legate de articole semnate Dior, Chanel, Armani, Burberry sau Louis Vuitton care prezintă defecte.

Toate acestea fiind spuse, e perfect justificat anunţul făcut de LV în ianuarie anul acesta, prin care se afirmă că brandul intenţionează să îşi tempereze expansiunea mondială şi să se concentreze pe o relaţie personalizată cu cumpărătorii. Iar dacă piaţa chinezească se maturizează cu adevărat şi cumpărătorii devin mai sofisticaţi, problema celor de la LV nu pare să se soluţioneze prea curând. “Sunt mulţi oameni care consideră că Louis Vuitton e brandul proprietarilor de mine. Iar ei sunt mai sofisticaţi de atât” spune Paul French, directorul unei companii de cercetare a comportamentului consumatorilor din Asia.

Şi mai e un aspect: în toamna anului trecut, Vuitton a cheltuit opt milioane de dolari pe o campanie publicitară în care decorul îl reprezintă un tren de lux care străbate lumea, de la Paris la Shanghai. Dacă e să ne luăm după date, care arată că trenul este unul dintre cele mai ieftine mijloace de transport în China şi că, de la epidemia SARS încoace, adică de prin 2003, chinezii cu dare de mână au luat cu asalt piaţa automobilelor de lux, pentru a se pune la adăpost de aglomeraţie, care va fi oare bilanţul companiei în lunile care urmează? Ar fi hazardat să ne gândim că scăderea vânzărilor Louis Vuitton se datorează într-o mică măsură şi ideii sale de campanie?



Citiţi şi

Christian Dior și Gucci renunță la modele foarte slabe

Nu sunt nici Prima, nici Ultima Doamnă. Sunt, simplu, Brigitte Macron

Brandurile de lux „fac valuri” pentru a proteja oceanul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,019 views

Your tuppence

  1. Te iubesc, trebuie să divorţăm! | Catchy / 30 October 2013 10:34

    […] celei de a doua case este impozitată în China cu 20% din valoarea de vânzare. Conform legilor chineze, prima casă este scutită de taxe, dacă a fost deţinută cel puţin cinci […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro