Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De ce s-a-ntors?

15 October 2017

„Iubește-mă… cu toane. Iubește-mă fără compromisuri. Fără negocieri. Ia-mă toată. Uite așa, goală, fără pretenții, fără trena prejudecăților… lipsită de inhibiții și nuri de școlăriță incertă. Ia-mă de tot și nu-mi da drumul. Să nu-ți pese!

Nu, nu te uita-napoi! Acolo au rămas ghiocei și fapte bune… sirop mult, îl simt cum colcăie dezgustător și formează aripi acolo unde ar trebui să fie gheare… Creșteau sentimente la umbra lor călduță, căpătau proporții mari pe baze mici… instabile. Și nu credeam în ele nici eu, nici tu, dar era comod să ne-amăgim… De ce m-aș fi opus? De ce ai fi oprit creșterea?

Priveam în zare încântată. Apoi… ceva a spart seninul. Reproș? Ființă? Amintire?

Au fost momente când… ți-aduci aminte? Când n-am mai vrut. Nici tu. Când au înflorit cactușii și nu ne așteptam. A fost prea devreme. Când am călcat în țepii lui, cu bună știință. Și l-am gustat amar. Și m-am săturat. Și știam că mă înțepam. Și reveneam pierdută, inconștientă. Să mă rănesc mai tare. Și da, să te rănesc și pe tine. Râdeam, mă durea și mă întorceam.

cuplu iubire amor

Până într-o zi când… a fost frig. Urma o noapte rece, cu luna perfect rotundă și plină de erosuri amorțite. Și am aruncat. Toată furia nespusă, strânsă cu grijă în cantități mari, frumos rânduite în suflet… abia așteptând să fie dinamitate pentru a izbucni. Explozia aceasta… nu putea fi folosită în scopuri mai nobile? Mai… curate? Și… o, da, erotice? Și-am plâns atunci. Turbată, sigur, nu părăsită, dezmierdată de vorbe grele, neașteptate, dar câștigând puteri… căci revolta mă împlinea, mă făcea superioară, pentru că vedeam clar… motive, refulări, neputințe…”

Nu privi-napoi! Dar am făcut-o. Iar. Am vrut să știu. Și i-am cerut. Și i-am pretins. Așa a fost? I-am fost arac în vie? Umbrelă-n soare? Muză-n priviri? Sau spin în suflet?

Și dacă da… de ce i-e dor?

Și dacă nu… de ce s-a-ntors?

Guest post by Arestatul fără umbră

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

De ce-ai omorât-o, câine, nu ți-a fost milă de ea?

Am tot fost o nălucă în viața bărbaților (scrisoare de adio)

Știe sau nu știe soțul?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,706 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro